Aurelian Consulting 0723598256

Norme generale de protectia muncii


TITLU I - Dispozitii generale

TITLU II - Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor

CAPITOLUL I - Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca

CAPITOLUL II - Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca

CAPITOLUL III - Principii si criterii de organizare

CAPITOLUL IV - Organizarea compartimentului de protectie a muncii

CAPITOLUL V - Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca

CAPITOLUL VI - Angajarea si repartizarea personalului la locurile de munca; examenele medicale la angajare si periodice

CAPITOLUL VII - Pregatirea si instruirea personalului

CAPITOLUL VIII - Formarea si perfectionarea personalului specializat

CAPITOLUL IX - Metode si mijloace de propaganda

CAPITOLUL X - Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de lucru

CAPITOLUL XI - Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie

TITLU III - Sarcinile de munca

CAPITOLUL I - Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca

CAPITOLUL II - Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in schimburi

CAPITOLUL III - Efortul fizic

CAPITOLUL IV - Efortul mental

CAPITOLUL V - Munca femeilor

CAPITOLUL VI - Munca tinerilor

TITLU IV - Cladiri si alte constructii

CAPITOLUL I - Obligatii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului

CAPITOLUL II - Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii

CAPITOLUL III - Cai de circulatie

CAPITOLUL IV - Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru

CAPITOLUL V - Instalatii tehnico-utilitare

CAPITOLUL VI - Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor

CAPITOLUL VII - Loc de munca

CAPITOLUL VIII - Nave de pescuit

TITLU V - Echipamente tehnice

CAPITOLUL I - Prevederi comune

CAPITOLUL II - Principii ergonomice de proiectare si utilizare

CAPITOLUL III - Sisteme de comanda

CAPITOLUL IV - Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie

CAPITOLUL V - Instalatii si echipamente electrice

CAPITOLUL VI - Instalatii sub presiune, de ridicat si de transportat

CAPITOLUL VII - Echipamente tehnice prevazute pentru lucrul temporar la inaltime

CAPITOLUL VIII - Echipamente pentru fluide energetice

CAPITOLUL IX - Echipamente portabile si unelte manuale

TITLU VI - Mediul de munca

CAPITOLUL I - Agenti chimici

CAPITOLUL II - Agentii cancerigeni si mutageni

CAPITOLUL III - Agenti biologici

CAPITOLUL IV - Microclimat

CAPITOLUL V - Ventilare industriala

CAPITOLUL VI - Iluminat

CAPITOLUL VII - Zgomot

CAPITOLUL VIII - Vibratii

CAPITOLUL IX - Ultrasunete

CAPITOLUL X - Radiatii neionizante

CAPITOLUL XI - Presiunea atmosferica crescuta

ANEXE

TITLU I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.

(2) Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Art. 2. - (1) Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educationale, culturale, de recreere etc.).

(2) Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice.

Art. 3. - Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Art. 4. - Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic.

Art. 5. - (1) Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.

(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si au aplicabilitate nationala.

(3) Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

(4) Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca.

(5) Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania.

Art. 6. - Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de munca.

inapoi la cuprins ^


TITLU II
Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor

CAPITOLUL I
Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca

Art. 7. - Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca.

Art. 8. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte componenta a sistemului general de management.

Art. 9. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina:

a) cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente;

b) instrumente pentru control si evaluare:

-analiza initiala;

-evaluarea si controlul riscului;

-auditul;

-analiza efectuata de conducere;

c) principiul imbunatatirii continue a performantei;

d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale managementului general.

Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre angajatorii care au in structura compartiment de protectie a muncii.

Art. 11. - Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare, solutii conforme normelor de protectie a muncii, standardelor de securitate a muncii si reglementarilor specifice, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau reduse la minimum riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala a angajatilor;

b) sa asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea stabilirii masurilor de prevenire, incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de munca etc.; angajatorul trebuie sa dispuna evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru toate locurile de munca, inclusiv pentru acele grupuri de angajati care sunt expusi la riscuri particulare; in urma acestei evaluari, masurile preventive si metodele de lucru stabilite de catre angajator trebuie sa asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a angajatilor si sa fie integrate in toate activitatile unitatii respective, la toate nivelurile ierarhice;

c) sa asigure auditarea de securitate si sanatate in munca a unitatii, cu ajutorul institutiilor abilitate;

d) sa solicite autorizarea functionarii unitatii din punctul de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale pentru care a fost emisa;

e) sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor;

f) sa stabileasca in fisa postului atributiile si raspunderea angajatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

g) sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, care sa detalieze si sa particularizeze prezentele norme si normele specifice de securitate a muncii, in raport cu activitatea care se desfasoara;

h) sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;

i) sa ia in considerare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca capacitatea angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate;

j) sa asigure, pentru angajatii avand o relatie de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, acelasi nivel de protectie de care beneficiaza ceilalti angajati ai unitatii;

k) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise, filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.;

l) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor tehnice si organizatorice de prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului in caz de pericol iminent;

m) sa asigure masurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioara, ai caror angajati lucreaza in unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate si sanatate la care acestia din urma pot fi expusi, precum si la masurile de prevenire si protectie adoptate la nivel de unitate si loc de munca, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea in caz de urgenta;

n) sa se asigure ca angajatii din unitati din exterior, care lucreaza in unitatea sa, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile pentru securitatea si sanatatea lor la care pot fi expusi pe durata desfasurarii activitatii respective;

o) sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea si perfectionarea personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii;

p) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor conform reglementarilor in vigoare;

q) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de munca pe care urmeaza sa le execute;

r) sa ia masurile necesare informarii compartimentului de protectie a muncii despre angajatii care au relatii de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, pentru ca acestia sa fie inclusi in programul de activitate care are ca scop asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca;

s) sa se asigure ca sunt consultati angajatii si/sau reprezentantii lor in problemele referitoare la masurile si consecintele privind securitatea si sanatatea in munca la introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca, la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, cand este cazul, a institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a activitatii de prevenire si protectie impotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire in domeniu;

t) sa acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca un timp adecvat, care va fi considerat timp de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute in prezentele norme;

u) sa ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea acestora;

v) sa asigure periodic sau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate;

w) sa stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent;

x) sa comunice, cerceteze, inregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor;

y) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in procesele tehnologice;

z) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca in timpul controlului sau al cercetarii accidentelor de munca;

aa) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a cercetarii accidentelor de munca;

bb) sa desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de munca, persoanele care participa la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

cc) sa ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea unui accident de munca mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente sau avarii cu consecinte grave, sau ar periclita viata accidentatilor sau a altor angajati;

dd) sa anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de munca sau imbolnaviri profesionale la inspectoratul teritorial de munca si organele de urmarire penala competente, potrivit legii;

ee) sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare;

ff) sa acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;

gg) sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care angajatii sunt expusi in timpul lucrului;

hh) sa asigure intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie;

ii) sa intocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu varsta sub 18 ani.

CAPITOLUL II
Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca

Art. 12. - Angajatii vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericole de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in conformitate cu pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la angajatorul sau.

In acest scop angajatii au urmatoarele obligatii:

a) sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;

b) sa utilizeze corecte chipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie;

c) sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie sau de alti angajati;

f) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;

g) sa refuze intemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul de productie;

h) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

i) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca;

j) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru realizarea oricarei sarcini sau cerinte impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor si bolilor profesionale;

k) sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

(2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.

Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului.

Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajati.

(2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si mijloacele tehnice de care dispun.

Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca.

(2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia, fie in unitati exterioare.

Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca:

a) sa fie informati referitor la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, la masurile de prevenire si de protectie corespunzatoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului;

b) sa aiba acces la evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si la masurile de protectie stabilite, la evidentele privind accidentele de munca si bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;

c) sa fie informati cuprivire la existenta institutiilor si organizatiilor de profil la nivel national si local.

Art. 19. - a) Angajatii si/sau reprezentantiilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca pot sa apeleze la autoritatile competente si sa semnaleze observatiile lor in timpul inspectiilor pe probleme de securitate si sanatate in munca, in cazul in care considera ca masurile luate si mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.

b) In timpul controlului efectuat de catre inspectorii de munca, reprezentantilor angajatilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a supune atentiei acestora observatiile lor.

CAPITOLUL III
Principii si criterii de organizare

Art. 20. - La nivelul angajatorului se vor respecta urmatoarele principii de organizare a activitatii de protectie a muncii:

a) obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor, in toate aspectele referitoare la munca, revine angajatorului;

b) obligatiile angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu vor afecta principiul responsabilitatii angajatorului;

c) in contextul responsabilitatii sale, angajatorul va lua masurile necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor, respectiv prevenirea riscurilor de accidentare, informarea si instruirea, precum si realizarea cadrului organizatoric. Aceste masuri vor fi periodic adaptate tinand seama de schimbarea conditiilor de munca, in scopul de a imbunatati situatia existenta.

Art. 21. - Angajatorul va implementa masurile de asigurare a securitatii si sanatatii angajatilor tinand seama de urmatoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca, alegerea echipamentului tehnic si a metodelor de munca, pentru a evita activitatile monotone si cele desfasurate intr-o cadenta predeterminata si a reduce efectele lor asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munca, relatiile sociale si influenta factorilor de mediu;

h) prioritatea masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru angajati;

j) protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 22. - In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul organizeaza, dupa caz, compartimentul de protectie a muncii si comitetul de securitate si sanatate in munca, acest lucru neabsolvindu-l de responsabilitate.

Art. 23. - In situatia in care un loc de munca este utilizat in comun de mai multeunitati, angajatorii acestora vor coopera in implementarea prevederilor privind securitatea si sanatatea in munca. Luand in considerare natura activitatilor, ei isi vor coordona actiunile de prevenire a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, se vor informa reciproc si vor informa pe angajati si reprezentantii acestora privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 24. - (1) In situatiile in care angajatorii nu-si pot realiza sarcinile ce le revin din legea protectiei muncii si alte acte normative prin specialistii proprii, vor solicita serviciile unor persoane juridice sau fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii.

(2) Atunci cand se indeplinesc conditiile de la alineatul precedent, angajatorul are obligatia sa asigure informarea institutiilor sau a firmelor respective asupra factorilor cunoscuti sau susceptibili de a afecta securitatea si sanatatea angajatilor, precum si accesul la orice date referitoare la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, masurile de prevenire si protectie adecvate, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului.

Art. 25. - In cazul in care angajatorul contracteaza servicii sau persoane specializate din exterior pentru realizarea activitatii de prevenire si protectie, acesta nu este exonerat de raspunderile ce ii revin in domeniu.

CAPITOLUL IV
Organizarea compartimentului de protectie a muncii

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 26. - In vederea stabilirii structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se vor aplica criteriile generale de organizare optima a unei activitati, astfel incat sa se evite suprapunerile in desemnarea competentelor si raspunderilor si sa se asigure o dimensionare adecvata a elementelor de structura.

Art. 27. - La stabilirea structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se va tine seama de:

a) volumul activitatilor desfasurate (numar personal, volum productie etc.);

b) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala;

c) modul de organizare teritoriala a activitatii.

Art. 28. - Structura organizatorica a activitatii de protectie a muncii se va stabili astfel:

a) la nivelul tuturor persoanelor juridice cu un numar de angajati mai mare de 50, se va organiza un compartiment de protectie a muncii, subordonat direct angajatorului;

b) personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii trebuie sa urmeze cursuri de formare si/sau perfectionare in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

c) compartimentul de protectie a muncii cuprinde:

-serviciul de securitate a muncii;

-serviciul medical de medicina a muncii;

d) in cazul in care numarul de angajati la nivelul persoanelor juridice este mai mic de 50 (inclusiv), se vor desemna 1 - 2 persoane cu atributii si in domeniul protectiei muncii (specialisti in securitatea si sanatatea in munca);

e) in situatia prevazuta la pct. d), daca angajatorul este competent in domeniul protectiei muncii, poate el insusi sa isi asume atributiile pentru realizarea securitatii si sanatatii angajatilor, fara a mai desemna alte persoane in acest scop.

Art. 29. - Compartimentul de protectie a muncii, respectiv angajatii cu atributii in domeniul protectiei muncii trebuie sa dispuna de mijloace adecvate pentru desfasurarea activitatii.

Sectiunea 2
Organizarea serviciului de securitate a muncii

Art. 30. - (1) Functia principala a serviciului de securitate a muncii va fi cea de fundamentare a deciziilor privind securitatea muncii. Serviciul de securitate a muncii are atributii specifice in realizarea acestor decizii.

(2) Numarul de angajati ai serviciului de securitate a muncii se va stabili in raport cu numarul total al personalului din unitatea/subunitatea pentru care s-a infiintat, riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala si repartizarea teritoriala a unitatii.

Art. 31. - Atributiile personalului din cadrul serviciului de securitate a muncii sunt:

a) sa asigure evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la locurile de munca, precum si sa reevalueze riscurile ori de cate ori sunt modificate conditiile de munca si sa propuna masurile de prevenire corespunzatoare, ce vor alcatui programul anual de protectie a muncii; evaluarea riscurilor presupune identificarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala si stabilirea nivelului de risc pe loc de munca si unitate;

b) sa asigure auditarea securitatii si sanatatii in munca la nivelul unitatii ori de cate ori sunt modificate conditiile de munca si sa stabileasca nivelul de securitate; auditarea presupune analiza activitatii si stabilirea gradului de conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare;

c) sa controleze, pe baza programului de activitate, toate locurile de munca, in scopul prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale;

d) sa verifice periodic, dar nu la mai mult de un an, sau ori de cate ori este nevoie daca noxele se incadreaza in limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca, pe baza masuratorilor efectuate de catre organismele abilitate sau laboratoare proprii abilitate si sa propuna masuri tehnice si organizatorice de reducere a acestora unde este cazul;

e) sa participe si sa-si dea avizul la angajarea personalului, respectiv la modul in care acesta corespunde cerintelor de securitate;

f) sa asigure instruirea si informarea personalului in probleme de protectie a muncii, atat prin cele trei forme de instructaje (introductiv general, la locul de munca si periodic), cat si prin cursuri de perfectionare;

g) sa asigure evaluarea cunostintelor dobandite in procesul de instruire prin examene, teste, probe practice etc.;

h) sa propuna masuri pentru formarea personalului cu responsabilitati in domeniul protectiei muncii, in functie de necesitatile concrete;

i) sa organizeze propaganda de protectie a muncii;

j) sa elaboreze lista cu dotarea personalului cu echipamente individuale de protectie si de lucru, sa participe la receptia mijloacelor de protectie colectiva si a echipamentelor tehnice inainte de punerea lor in functiune;

k) sa participe la cercetarea accidentelor de munca si sa tina evidenta acestora;

l) sa colaboreze cu serviciul medical pentru cunoasterea la zi a situatiei imbolnavirilor profesionale, efectuarea de controale comune la locurile de munca pentru identificarea factorilor de risc de imbolnavire profesionala si propunerea masurilor de securitate corespunzatoare;

m) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se realizeaza programul de masuri de protectie a muncii;

n) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se respecta cerintele de securitate a muncii in organizarea si desfasurarea proceselor tehnologice la toate locurile de munca;

o) sa colaboreze cu serviciul medical in fundamentarea programului de masuri de protectie a muncii;

p) sa colaboreze cu reprezentantii angajatilor cu atributii pentru securitatea si sanatatea in munca, cu persoanele juridice sau fizice abilitate angajate pentru a presta servicii in domeniu si cu reprezentantii sindicatelor pentru realizarea programelor privind imbunatatirea conditiilor de munca incluse in contractele colective.

Sectiunea 3
Organizarea structurilor medicale de medicina muncii

Art. 32. - Angajatorii din sectoarele public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, sunt obligati sa asigure supravegherea starii de sanatate a tuturor angajatilor prin servicii medicale de medicina muncii.

Art. 33. - (1) Structurile medicale de medicina muncii functioneaza potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei, activitatea acestora avand un caracter predominant preventiv.

(2) Structurile medicale de medicina muncii au urmatoarele atributii: profesionale;

a) sa participe la evaluarea riscurilor privind imbolnavirilor

b) sa monitorizeze starea de sanatate a angajatilor prin:

-examene medicale la angajarea in munca;

-examen medical de adaptare;

-control medical periodic;

-examen medical la reluarea activitatii;

c) sa indrume activitatea de reabilitare profesionala, reconversia profesionala, reorientarea profesionala in caz de accident de munca, boala profesionala, boala legata de profesie sau dupa afectiuni cronice;

d) sa comunice existenta riscului de imbolnavire profesionala catre toti factorii implicati in procesul muncii;

e) sa consilieze angajatorul privind adaptarea muncii si a locului de munca la caracteristicile psihofiziologice ale angajatilor;

f) sa consilieze angajatorul pentru fundamentarea strategiei de securitate si sanatate la locul de munca;

g) sa participe la sistemul informational national privind accidentele de munca si bolile profesionale.

Art. 34. - Prestarea serviciilor medicale de medicina muncii se realizeaza sub coordonarea medicului de medicina muncii la nivelul structurilor medicale de medicina muncii, care sunt:

a) cabinete de medicina muncii din intreprinderi, organizate ca unitati publice sau private;

b) cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice, private;

c) sectii de medicina muncii din institute de sanatate publica;

d) sectii clinice sau compartimentele de medicina muncii si boli profesionale;

e) compartimente de medicina muncii din directiile de sanatate publica teritoriale.

Art. 35. - In structurile medicale de medicina muncii vor fi incadrati medici de medicina muncii, iar in cabinetele de medicina muncii din intreprindere pot fi incadrati medici de medicina muncii si medici cu competenta in medicina de intreprindere, conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 36. - Personalul medical cu studii superioare si medii necesar, aparatura de specialitate, materialele sanitare consumabile, dotari si conditii pentru buna functionare a acestor structuri, se asigura de catre angajator potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 37. - Asigurarea supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului si se realizeaza prin cabinetele medicale de medicina muncii inregistrate in registrul unic al cabinetelor medicale de la nivelul directiilor de sanatate publica.

Art. 38. - Exercitarea atributiilor de serviciu ale personalului medical si mediu sanitar se efectueaza in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 39. - Pentru asigurarea atributiilor ce revin structurilor medicale de medicina muncii, angajatorii vor lua urmatoarele masuri:

a) angajarea personalului numai dupa un examen medical prealabil, cu confirmarea scrisa a medicului de medicina muncii ca locul de munca sau meseria propusa nu este contraindicata din punct de vedere medical viitorului angajat;

b) programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical periodic al angajatilor, potrivit reglementarilor tehnice ale Ministerului Sanatatii si Familiei, si urmarirea efectuarii integrale a acestuia;

c) respectarea recomandarilor medicale rezultate in urma examenelor la angajare, a controalelor medicale de adaptare si periodice si a examenului medical la reluarea activitatii.

Angajatorii nu au dreptul sa intervina prin nici un mijloc in influentarea activitatii medicale, a continutului acesteia, a concluziilor si masurilor medicale stabilite.

Art. 40. - Activitatea de medicina muncii la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, este coordonata si monitorizata de catre directiile de sanatate publica, prin compartimentele de medicina muncii, care vor organiza periodic analiza activitatii serviciilor medicale de medicina muncii.

Art. 41. - Constatarile reiesite din examinarile medicale efectuate prin structurile de medicina muncii vor fi comunicate trimestrial directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, in vederea organizarii actiunilor profilactice necesare.

Situatia statistica a activitatii desfasurate va fi inaintata anual, directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, care o vor transmite institutelor de sanatate publica.

Art. 42. - Medicul de medicina muncii si medicul cu competenta de medicina de intreprindere sunt obligati sa prezinte comitetului de securitate si sanatate in munca, rapoarte scrise cu privire la situatia starii de sanatate a angajatilor in relatie cu conditiile de munca si riscurile profesionale, la actiunile medicale intreprinse si eficienta acestora.

Art. 43. - Institutele de Sanatate Publica Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj- Napoca si Tg. Mures asigura asistenta si indrumare tehnica de medicina muncii in zonele arondate si efectueaza studii de cercetare si evaluare a riscurilor profesionale.

CAPITOLUL V
Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca

Art. 44. - Pentru a asigura participarea angajatilor la elaborarea si aplicarea deciziei in domeniul protectiei muncii, in unitatile cu un numar de angajati mai mare de 50, se va organiza Comitetul de securitate si sanatate in munca.

Organizarea si functionarea acestuia este reglementata prin Ordin al ministrului muncii si protectiei sociale privind aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Comitetului de securitate si sanatate in munca.

Art. 45. - (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, respectandu-se reglementarile legale in vigoare.

(2) Reprezentantii angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca; el va fi negociat in contractul colectiv de munca si va fi stabilit in functie de numarul de angajati si de complexitatea activitatii.

(3) Formarea reprezentantilor angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca se realizeaza in timpul orelor de munca si pe cheltuiala unitatii.

Art. 46. - Comitetul de securitate si sanatate in munca se intruneste la initiativa angajatorului, cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este nevoie in ramurile de activitate cu riscuri mari de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 47. - Angajatorul trebuie sa prezinte cel putin o data pe an Comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, la actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si programul de protectie a muncii pentru anul urmator.

CAPITOLUL VI
Angajarea si repartizarea personalului la locurile de munca; examenele medicale la angajare si periodice

Sectiunea 1
Prevederi generale

Art. 48. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii reprezinta supravegherea activa a sanatatii angajatilor in relatie cu cerintele locului de munca si, in mod particular, cu factorii nocivi profesionali.

(2) In sensul acestui capitol, factori nocivi profesionali (sinonim: noxe profesionale) sunt factori fizici, chimici, biologici si psihosociali prezenti in mediul de munca, actionand independent sau in interrelatie, precum si orice element relevant din organizarea activitatii pentru care exista dovezi stiintifice de asociere pozitiva semnificativa intre expunere si modificarea reversibila sau ireversibila a structurii sau functionalitatii unui organ, sistem, aparat sau a organismului in ansamblul lui.

Art. 49. - (1) Bolile profesionale, in sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului in cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract de munca existent intre angajator si angajat.

(2) Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse in conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, in timpul efectuarii practicii profesionale si de personalul care lucreaza in perioada de proba.

Art. 50. - (1) Declararea, cercetarea si evidenta bolilor profesionale constituie obligatie in conformitate cu prevederile Legii Protectiei Muncii.

(2) Evidenta primara a bolilor profesionale se pastreaza la nivelul serviciului de medicina a muncii care deserveste unitatea respectiva.

(3) Intoxicatia acuta profesionala se considera si accident de munca, iar boala transmisibila profesionala se declara si ca boala transmisibila, conform normelor antiepidemice in vigoare.

Art. 51. - (1) Bolile profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii sunt prezentate in anexa nr. 2.

(2) Lista ramane deschisa si pentru alte boli, pentru care se face dovada relatiei noxa/suprasolicitare - boala profesionala.

Art. 52. - Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala; ele sunt precizate in anexa nr. 3.

Art. 53. - Angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public cat si din sectorul privat, sunt obligati sa respecte reglementarile privind examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea muncii.

Art. 54. - Angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile necesare pentru efectuarea examenului medical la angajare, a controlului medical periodic si a examenului medical la reluarea activitatii, angajatii nefiind implicati in nici un fel in costurile aferente supravegherii medicale specifice riscurilor profesionale, in costurile imbolnavirilor profesionale, ale accidentelor de munca si ale reabilitarii profesionale dupa boala profesionala sau accident de munca.

Art. 55. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii vor fi efectuate in conformitate cu prevederile acestor norme.

(2) In cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, metodologia se va adapta periodic prin includerea si a altor reglementari de supraveghere medicala, specifica noilor riscuri profesionale.

Sectiunea 2
Examenul medical la angajarea in munca

Art. 56. - (1) Examenul medical al persoanelor la angajarea in munca stabileste:

a) aptitudinea/aptitudinea conditionata/inaptitudinea permanenta sau temporara in munca pentru profesia/functia si locul de munca in care angajatorul il va desemna sa lucreze;

b) compatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in momentul examinarii si viitorul loc de munca;

c) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta o afectiune ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti angajati de la acelasi loc de munca;

d) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta afectiuni ce pun in pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;

e) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu reprezinta un risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.

(2) In functie de rezultatul examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina muncii face propuneri pentru:

a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sanatate a angajatului;

b) indrumare a persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;

c) includere in circuitul informational si operational a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.

Art. 57. - Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza obligatoriu pentru:

a) persoanele care urmeaza a fi angajate cu contract pe perioada determinata sau nedeterminata;

b) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 6 luni pentru locurile de munca cu factori nocivi profesionali;

c) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 12 luni pentru locurile de munca fara expunere la factori nocivi profesionali;

d) persoanele care sunt transferate sau detasate in alte locuri de munca sau alte activitati;

e) ucenicii, elevii, studentii, angajatii care urmeaza a fi instruiti pe meserii si profesii;

f) angajatii care isi schimba meseria sau profesia.

Art. 58. - (1) Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului care va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare (anexa nr. 4) si fisa de expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5).

(2) In situatia transferului, angajatul este obligat sa prezinte si copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii care a deservit locul sau de munca anterior.

Art. 59. - Examenul medical la angajarea in munca consta din:

a) anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul clinic, conform dosarului medical (anexa nr. 6);

b) examene medicale complementare, clinice si paraclinice, conform fiselor din anexa nr. 7.

Art. 60. - La indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea in munca pentru locurile de munca si activitatile cu expunere la factori nocivi profesionali cuprinde si examene medicale suplimentare celor indicate in anexa nr. 7.

Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se inregistreaza in dosarul medical (anexa nr. 6).

Art. 61. - Medicul de medicina muncii, in baza:

-fisei de solicitare (anexa nr. 4), a

-fisei de expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5), a

-dosarului medical (anexa nr. 6) si a

-examenelor medicale complementare indicate in anexa nr. 7, completeaza fisa de aptitudine (anexa nr. 8), cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv.

Fisa de aptitudine se completeaza numai de catre medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru angajat.

Sectiunea 3
Controlul medical de adaptare si controlul medical periodic

Art. 62. - Controlul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului de medicina muncii.

Art. 63. - Controlul medical periodic are ca scop:

a) confirmarea sau infirmarea aptitudinii in munca pentru profesia/functia si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;

b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu expunere la factori nocivi profesionali;

c) diagnosticarea bolilor profesionale;

d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;

e) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru viata si sanatatea celorlalti angajati la acelasi loc de munca;

f) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru populatia cu care angajatul vine in contact prin natura activitatii sale.

Art. 64. - (1) Controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor angajatilor, indiferent de tipul contractului de munca.

(2) Periodicitatea examinarii periodice este stabilita in fisele din anexa nr. 7 si ea poate fi modificata numai la propunerea medicului de medicina muncii, cu informarea angajatorului.

(3) Pentru angajatii care nu se regasesc in fisele din anexa nr. 7, controlul medical periodic se face anual.

Art. 65. - (1) Controlul medical periodic include:

a) inregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut in intervalul de la examenul medical in vederea angajarii sau de la ultimul control medical periodic pana in momentul controlului medical respectiv;

b) examenul clinic (conform anexei nr. 6).

c) examene clinice si paraclinice complementare, efectuate pentru:

-angajatii care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali, in conformitate cu fisele din anexa nr. 7;

-angajatii care lucreaza in conditii fara expunere la factori nocivi profesionali, diferentiat in functie de varsta, sex, stare de sanatate.

(2) Medicul de medicina muncii poate propune efectuarea si a altor examene clinice si paraclinice, in corelatie cu prezenta unor noi factori nocivi profesionali sau cu datele din literatura de specialitate, cu informarea si aprobarea angajatorului.

(3) Rezultatele se inregistreaza in dosarul medical.

(4) Concluzia se finalizeaza prin completarea fisei de aptitudine (anexa nr. 8) numai de catre medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru angajat.

Sectiunea 4
Examenul medical la reluarea activitatii

Art. 66. - Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea activitatii.

Art. 67. - Acest examen medical are ca scop:

a) confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea profesiei/functiei avute anterior sau noii profesii/functii;

b) stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a profesiei/functiei, daca este cazul;

c) reorientarea spre un alt loc de munca care sa asigure angajatului mentinerea sanatatii si a capacitatii sale de munca.

Art. 68. - Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de cate ori il considera necesar, in functie de natura bolii sau a accidentului pentru care angajatul a absentat.

Sectiunea 5
Consultatii spontane

Art. 69. - Orice angajat poate consulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate.

Art. 70. - Acest examen trebuie finalizat printr-o decizie a medicului de medicina muncii, care este imputernicit sa ia toate masurile necesare unei supravegheri medicale individuale si/sau colective pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca, pentru mentinerea sanatatii si capacitatii de munca.

Sectiunea 6
Recurs la concluzia medicului de medicina muncii privind aptitudinea sau inaptitudinea in munca

Art. 71. - Persoana examinata poate introduce recurs contra deciziei medicului de medicina muncii, privind aptitudinea de munca.

Art. 72. - Recursul trebuie sa fie adresat medicului de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile lucratoare de la data primirii deciziei.

Art. 73. - Medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica teritoriala, ii va convoca pe medicul de medicina muncii implicat si pe persoana examinata, in termen de 21 de zile lucratoare de la data primirii recursului. Decizia medicala va fi consemnata de medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica judeteana teritoriala intr-un proces verbal si va fi comunicata in scris angajatorului.

Sectiunea 7
Prevederi finale

Art. 74. - (1) Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la cabinetul de medicina muncii unde s-au efectuat examenul medical de angajare si controlul medical periodic.

(2) Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu durata medie de expunere - afectare a starii de sanatate pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel:

-cabinetul de medicina muncii va pastra dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de morbiditate profesionala;

-angajatorul va pastra lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si concluzia examinarii medicale (fisa de aptitudine).

(3) In cazul schimbarii cabinetului de medicina muncii, inregistrarile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.

Art. 75. - La transferul in alta unitate, angajatului i se vor inmana copii ale dosarului sau medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la cabinetul de medicina muncii al unitatii respective.

Art. 76. - Angajatorii in procedura de faliment vor informa cabinetul de medicina muncii si vor preda inregistrarile medicale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti.

Art. 77. - La intreruperea temporara (somaj) sau definitiva (pensionare) a activitatii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.

Art. 78. - Medicul de medicina muncii si medicul de familie al angajatului se vor informa reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari in starea de sanatate a angajatului.

Art. 79. - Pentru protectia sanatatii comunitare, metodologia de evaluare a starii de sanatate a populatiei active, la angajare, periodica, la reluarea muncii se poate completa cu examinarile specifice sectorului de activitate (coprocultura, RPA, test serologic pentru lues etc.) la indicatia cabinetului de medicina muncii si/sau a autoritatii de sanatate teritoriale (medicina muncii si/sau epidemiologie), cu acordul partenerilor sociali.

Art. 80. - Dosarul medical este protejat de prevederile legislatiei in vigoare privind secretul medical si este necomunicabil angajatorului.

Art. 81. - Angajatii au acces la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.

CAPITOLUL VII
Pregatirea si instruirea personalului

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 82. - Pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii este parte componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.

Art. 83. - Pregatirea generala in domeniul protectiei muncii se realizeaza in invatamantul tehnic (preuniversitar si universitar), iar la nivelul unitatii, prin instructajul de protectie a muncii.

Art. 84. - Invatamantul de toate gradele, de stat si particular, va include in programa analitica cursuri speciale care sa cuprinda cunostinte de protectie a muncii, atat generale, cat si specifice profilului de invatamant.

Art. 85. - Instructajul de protectie a muncii la nivelul unitatii se efectueaza, in functie de posibilitati, fie in cadrul unitatii, fie in afara acesteia, in timpul programului de lucru.

Art. 86. - Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze:

-instructajul introductiv general;

-instructajul la locul de munca;

-instructajul periodic.

Art. 87. - Persoanele care efectueaza instruirea (instructori) trebuie sa fie specialisti in securitate si sanatate in munca.

Art. 88. - Costul pregatirii si instruirii angajatilor nu trebuie sa fie suportat de catre acestia.

Art. 89. - La instruirea personalului in domeniul protectiei muncii vor fi folosite mijloacele, metodele si tehnicile de instruire de care dispune invatamantul intensiv (expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii la retroproiector, instruire asistata de calculator etc.). Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri intensive (mijloace audio-vizuale si materiale de instruire si testare).

Art. 90. - Fiecare cabinet de protectie a muncii trebuie sa dispuna de programe de instruire - testare, pe meserii sau activitati.

Art. 91. - (1) Instructajul de protectie a muncii (introductiv general, la locul de munca si periodic) se va consemna in mod obligatoriu in fisa individuala de instructaj, conform modelului din anexa nr. 81, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii. Completarea fisei de instructaj se va face cu pasta sau cerneala, imediat dupa verificarea instructajului.

(2) Dupa efectuarea instructajului la incadrarea in munca (instructajul introductiv general si instructajul la locul de munca), fisa de instructaj se semneaza de cel care a fost instruit, de cel care a efectuat si verificat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei instruite, ca aceasta si-a insusit cunostintele necesare de protectie a muncii.

(3) Dupa efectuarea instructajului periodic, fisa de instructaj se semneaza de cel instruit si de cel care a efectuat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei respective, ca aceasta si-a insusit materialul predat. Verificarea instructajului periodic se face prin sondaj de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instructajul si de catre persoanele din conducerea unitatii, care vor semna fisele de instructaj ale persoanelor verificate, confirmand astfel ca instructajul a fost facut corespunzator.

Art. 92. - Fisa de instructaj se intocmeste pentru personalul permanent sau detasat, pentru angajatii sezonieri, temporari sau zilieri, si va fi pastrata de conducatorul procesului de munca, respectiv de cel care are sarcina efectuarii instructajului la locul de munca.

Art. 93. - (1) Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise de instructaj colectiv, conform modelului din anexa nr. 82.

(2) Pentru personalul tehnico-ingineresc din institutii si institute de cercetari si proiectari, precum si pentru delegatii straine, este obligatorie prezenta unui insotitor din unitate, fara a se intocmi fisa de instructaj.

Sectiunea 2
Instructajul introductiv general

Art. 94. - Instructajul introductiv general se face:

a) noilor incadrati in munca, angajati cu contracte de munca indiferent de forma acestora;

b) celor transferati de la o unitate la alta;

c) celor veniti in unitate ca detasati;

d) elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor, pentru practica profesionala;

e) persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii;

f) persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri;

g) persoanelor delegate in interesul serviciului;

h) persoanelor care viziteaza sectoare productive.

Art. 95. - Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile specifice unitatii respective si principalele masuri de protectie a muncii care trebuie respectate in timpul lucrului.

Art. 96. - Instructajul introductiv general se face in cadrul cabinetului de protectie a muncii sau in alte spatii special amenajate, de persoane cu atributii si responsabilitati in domeniul protectiei muncii, imputernicite prin decizie de catre angajator.

Art. 97. - Instructajul introductiv general se face individual sau in grupuri de cel mult 20 persoane.

Art. 98. - (1) Durata instructajului introductiv general depindede specificul activitatii, complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare si automatizare si de nivelul de pregatire al noilor incadrati.

(2) Aceasta durata va fi stabilita prin instructiuni proprii si nu va fi mai mica de 8 ore.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care viziteaza sectoarele productive, carora li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire din unitate, si care vor fi insotite pe toata durata vizitei.

Art. 99. - (1) In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:

a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;

b) legislatia de protectie a muncii in vigoare;

c) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a muncii;

d) masuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie, evacuare si prim ajutor.

(2) Continutul instructajului introductiv general si programul de desfasurare vor fi intocmite de catre persoanele cu atributii in domeniu si aprobate de angajator.

Art. 100. - (1) Dupa terminarea perioadei de instructaj introductiv general, personalul instruit va fi supus verificarii cunostintelor de protectie a muncii pe baza de teste. Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instructaj.

(2) Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instructajul introductiv general.

Sectiunea 3
Instructajul la locul de munca

Art. 101. - (1) Instructajul la locul de munca se face dupa instructajul introductiv general si are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a fost repartizata persoana respectiva.

(2) Instructajul la locul de munca se face intregului personal prevazut la art. 94, precum si personalului transferat de la un loc de munca la altul in cadrul aceleiasi unitati, in grupe de maximum 30 persoane.

Art. 102. - Instructajul la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca respectiv.

Art. 103. - (1) Durata instructajului la locul de munca depindede complexitatea echipamentului tehnic sau locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba. Aceasta durata se stabileste de seful compartimentului respectiv (atelier, sectie, sector etc.), impreuna cu seful compartimentului de protectie a muncii.

(2) Instructajul la locul de munca se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate a muncii, precum si a instructiunilor proprii, elaborate pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva.

(3) Se vor efectua exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.

Art. 104. - (1) Instructajul la locul de munca va cuprinde informatii privind:

a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca;

b) prevederile normelor specifice de securitate a muncii si ale instructiunilor proprii;

c) masurile de prim ajutor in caz de accidentare.

(2) Prezentarea problemelor mentionate la alin. (1) se va face in baza unui material scris.

(3) Instructajul la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura.

Art. 105. - Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful ierarhic superior celui care a facut instructajul a verificat ca persoana supusa instructajului si-a insusit cunostintele de protectie a muncii.

Sectiunea 4
Instructajul periodic

Art. 106. - Instructajul periodic se face intregului personal si are drept scop aprofundarea normelor de protectie a muncii. Acest instructaj se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.

Art. 107. - (1) Instructajul periodic se face de catre conducatorul locului de munca respectiv.

(2) Intervalul intre doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni proprii in functie de conditiile locului de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni.

(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodice va fi de cel mult 12 luni.

Art. 108. - Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat in urmatoarele cazuri:

a) cand un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare;

b) cand s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au adus modificari la echipamentele existente;

c) cand au aparut modificari ale normelor de protectie a muncii sau ale instructiunilor proprii de securitate a muncii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;

d) la reluarea activitatii dupa accident de munca;

e) la executarea unor lucrari speciale.

Art. 109. - Instructajul periodic se va face pe baza unei tematici care va fi pastrata la persoana ce efectueaza instruirea.

CAPITOLUL VIII
Formarea si perfectionarea personalului specializat

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 110. - Formarea si perfectionarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop pregatirea personalului cu atributii in acest domeniu, respectiva personalului incadrat in compartimentele de specialitate, a reprezentantilor sindicatelor si patronatului, a membrilor din comitetele de securitate si sanatate in munca, precum si a altor categorii de personal din diferite ramuri de activitate.

Art. 111. - Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, prin institutiile sale abilitate, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii asigura indrumarea metodologica a activitatii de formare-perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 112. - Categoriile de personal cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

-specialist in securitatea in munca;

-auditor de securitate si sanatate in munca;

-evaluator al riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala in sistemul de munca;

-medic de medicina muncii.

Art. 113. - Specialistii in securitatea in munca trebuie sa aiba studii tehnice, de preferinta superioare.

Sectiunea 2
Formarea personalului specializat

Art. 114. - Formarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se realizeaza prin cursuri postliceale sau postuniversitare organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, pe baza unor programe elaborate in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Art. 115. - (1) Cursurile de formare postliceale se organizeaza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei muncii, pe o durata de minimum 180 de ore.

(2) Absolvirea cursurilor de formare postliceale este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile de specialitate cu atributii in domeniu.

Art. 116. - (1) Cursurile de formare postuniversitare se organizeaza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe o durata de minimum 180 de ore.

(2) Absolvirea cursurilor de formare postuniversitare este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Art. 117. - Durata cursurilor de formare se considera timp de munca.

Art. 118. - Cheltuielile necesare pentru formarea specialistilor se suporta de catre angajator.

Art. 119. - Angajarea personalului sau atestarea sa pe post in cadrul compartimentelor de protectie a muncii se face pe baza diplomelor de absolvire a cursurilor de formare postliceale sau postuniversitare.

Sectiunea 3
Perfectionarea personalului

Art. 120. - (1) Perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca se realizeaza prin cursuri organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei muncii, pe o durata de minimum 15 ore, pe diferite tematici.

(2) Cursurile de perfectionare se adreseaza personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii, ce au absolvit cursurile de formare, dupa o perioada minima de 3 ani.

(3) Absolvirea cursurilor de perfectionare este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile specializate cu atributii in domeniu.

Art. 121. - Durata cursurilor de perfectionare se considera timp de munca.

Art. 122. - Cheltuielile necesare pentru perfectionarea specialistilor se suporta de catre angajator.

CAPITOLUL IX
Metode si mijloace de propaganda

Art. 123. - Angajatorii sunt obligati sa asigure organizarea unei activitati permanente de propaganda in domeniul protectiei muncii, utilizand formele si mijloacele cu continut specific (filme, afise, pliante, cataloage, brosuri, carti, informari, concursuri, simpozioane etc.).

Art. 124. - Centrul metodologic de organizare si realizare a instruirii si propagandei la nivelul angajatorilor este cabinetul de protectie a muncii.

Art. 125. - (1) Cabinetele de protectie a muncii se vor organiza la nivelul tuturor angajatorilor cu cel putin 50 de angajati, inclusiv cu contract temporar de munca.

(2) Angajatorii care au filiale, sectii etc., raspandite in tara vor infiinta cabinete mobile de protectie a muncii.

Art. 126. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa aiba o suprafata care sa permita desfasurarea activitatii de instruire in conditii optime.

Art. 127. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa fie dotat astfel incat sa se poata desfasura in mod corespunzator orice forma de instruire (de exemplu: mobilier, aparatura audio-vizuala, teste etc.).

Art. 128. - Materialele de instruire-testare si propaganda in domeniul protectiei muncii necesare cabinetului de protectie a muncii sunt urmatoarele:

-manuale si cursuri de specialitate;

-teste de verificare a cunostintelor pe meserii sau activitati;

-norme de securitate a muncii;

-standarde de securitate a muncii;

-carti, brosuri, indrumare, cataloage, pliante, reviste;

-casete video cu specific de protectie a muncii;

-diapozitive;

-afise de protectie a muncii;

-machete;

-mostre de echipamente individuale de protectie;

-mulaje;

-panouri grafice;

-fotomontaje etc.

Art. 129. - La realizarea materialelor de instruire-propaganda in domeniul protectiei muncii se va tine seama de urmatoarele criterii generale:

-continutul materialelor sa fie in concordanta cu bazele teoretice ale protectiei muncii;

-continutul sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare din domeniu;

-realizarea materialelor sa se bazeze pe principiile pedagogiei moderne;

-continutul si realizarea materialelor sa fie adecvate nivelului de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.

Art. 130. - (1) Materialele de instruire - testare si propaganda utilizate in cabinetele de protectie a muncii vor avea in mod obligatoriu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.

(2) Criteriile generale si specifice in baza carora se face avizarea sunt detaliate in Normele metodologice privind avizarea documentatiilor cu caracter tehnic privind informarea si instruirea in domeniul protectiei muncii.

Art. 131. - Angajatorii au obligatia sa asigure materialele necesare tuturor formelor de instruire si propaganda in domeniul protectiei muncii.

Art. 132. - Organizarea si dotarea cabinetelor de protectie a muncii cu toate materialele si mijloacele necesare se vor finanta din fondurile angajatorilor.

CAPITOLUL X
Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de lucru

Art. 133. - Dotarea cu echipament individual de protectie se face in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Art. 134. - Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii.

Art. 135. - (1) Echipamentul individual de protectie se acorda gratuit angajatilor de catre angajator.

(2) Personalului detasat, elevilor sau studentilor in practica, vizitatorilor, personalului cu atributii de indrumare si control etc., de asemenea, li se acorda gratuit echipament individual de protectie.

Art. 136. - (1) In vederea acordarii echipamentului individual de protectie angajatorul trebuie sa efectueze evaluarea riscurilor conform tabelului orientativ din anexa nr. 9. In functie de aparitia unor riscuri noi sau a altor modalitati de protectie, acesta poate fi completat.

(2) Lista cuprinzand echipamentele individuale de protectie, precum si activitatile care necesita utilizarea echipamentelor individuale de protectie sunt prezentate in anexele nr. 10 si 11, cu caracter orientativ.

Art. 137. - (1) Angajatorul este obligat sa intocmeasca lista interna de dotare cu echipament individual de protectie adecvat executarii sarcinilor de munca in conditii de securitate.

(2) Inainte de alegerea unui echipament individual de protectie, angajatorul trebuie sa evalueze in ce masura, echipamentul individual de protectie pe care intentioneaza sa-l utilizeze, raspunde cerintelor art. 147, dupa cum urmeaza:

a) analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;

b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba echipamentul individual de protectie pentru a proteja eficient impotriva riscurilor prevazute la pct. a), tinand cont de eventualele surse de riscuri proprii acestora;

c) compararea caracteristicilor precizate la pct. b) cu caracteristicile echipamentului individual de protectie.

Evaluarea trebuie revizuita in functie de modificarile elementelor componente.

(3) Lista interna de dotare cu echipamente individuale de protectie intocmita de catre angajator trebuie discutata si convenita in comitetele de securitate si sanatate in munca sau cu reprezentantii angajatilor/sindicat, dupa caz.

Art. 138. - (1) Angajatorul este obligat sa asigure conditii pentru efectuarea verificarilor legale, depozitarea, curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea mijloacelor individuale de protectie in conformitate cu instructiunile de utilizare ale producatorilor.

(2) Angajatorul este obligat sa inlocuiasca echipamentul individual de protectie care nu mai corespunde din punctul de vedere al calitatilor de protectie, cand se constata acest lucru, indiferent de motiv.

Art. 139. - Angajatorul va furniza si va pune la dispozitie angajatilor si/sau reprezentantilor lor informatii adecvate despre fiecare echipament individual de protectie si de lucru.

Art. 140. - Angajatorului ii revine in totalitate obligatia instruirii angajatilor asupra tuturor masurilor care trebuie luate privind securitatea si sanatatea acestora la utilizarea echipamentului individual de protectie in timpul lucrului, astfel:

a) trebuie sa asigure instruirea in prealabil a angajatului asupra riscurilor impotriva carora este protejat prin purtarea echipamentului individual de protectie;

b) trebuie sa asigure instruirea si sa organizeze, daca este cazul, un antrenament in purtarea echipamentului individual de protectie.

Art. 141. - In cazul in care diferiti factori de risc impun utilizarea concomitenta a mai multor echipamente individuale de protectie, acestea trebuie sa fie compatibile si sa-si pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective.

Art. 142. - Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii individuale. In cazul in care, prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua masuri corespunzatoare pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata starea de sanatate sau de igiena.

Art. 143. - Echipamentele individuale de protectie, cu exceptia unor cazuri particulare si exceptionale, trebuie sa fie utilizate numai in scopul prevazut. Echipamentele individuale de protectie se vor utiliza conform instructiunilor insotitoare care trebuie elaborate pe intelesul angajatului.

Art. 144. - Conditiile de utilizare ale unui echipament individual de protectie, in special cele referitoare la durata purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc si caracteristicile locului de munca al fiecarui angajat, precum si de performantele echipamentului individual de protectie.

Art. 145. - (1) Angajatii si celelalte categorii de persoane care beneficiaza de echipament individual de protectie au urmatoarele obligatii:

a) sa cunoasca caracteristicile si modul corect de utilizare a echipamentului individual de protectie din dotare;

b) sa poarte intregul echipament individual de protectie pe toata durata indeplinirii sarcinii de munca sau activitatii pe care o desfasoara in unitate;

c) sa utilizeze echipamentul individual de protectie numai in scopul pentru care acesta a fost atribuit si sa se preocupe de conservarea calitatilor de protectie ale acestuia;

d) sa prezinte echipamentul individual de protectie la verificarile periodice prevazute in instructiunile de utilizare si pentru curatare sau denocivizare;

e) sa solicite un nou echipament individual de protectie, atunci cand din diverse motive cel avut in dotare nu mai prezinta calitatile de protectie necesare.

(2) Degradarea echipamentului individual de protectie din vina angajatului caruia i-a fost atribuit sau instrainarea lui, inainte de expirarea duratei de utilizare prevazute, atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

(3) Nepurtarea echipamentului individual de protectie se sanctioneaza conform legislatiei in vigoare.

Art. 146. - Angajatul participant la procesul de munca are dreptul de a refuza executarea sarcinii de munca daca nu i se asigura echipamentul individual de protectie prevazut in reglementarile in vigoare, fara ca refuzul sa atraga asupra sa masuri disciplinare.

Art. 147. - Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor legale in vigoare corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca. In toate cazurile, un echipament individual de protectie trebuie:

a) sa fie adecvat corespunzator riscurilor pe care le previne, fara a induce el insusi un risc suplimentar;

b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca;

c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului;

d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului.

Art. 148. - (1) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre angajator, in conditiile negociate prin contractul colectiv de munca.

(2) Cheltuielile necesare privind dotarea cu echipament individual de lucru sunt suportate in proportie de minimum 50% de catre angajator, din capitolul alte cheltuieli de exploatare sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv de la bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre angajat.

Art. 149. - Obligatiile producatorilor si importatorilor de echipamente individuale de protectie si de lucru privind fabricarea si comercializarea oricarui model nou, prin care se garanteaza calitatea din punctul de vedere al protectiei asigurate pentru domeniul de utilizare previzibil, sunt definite in "Normele metodologice privind certificarea calitatii de protectie a sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii in fabricatie", cu completarile si modificarile ulterioare.

CAPITOLUL XI
Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie

Art. 150. - Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor imbolnaviri profesionale.

Art. 151. - Materialele igienico-sanitare, cantitatile respectivesi periodicitatea acordarii acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca, la recomandarea medicului de medicina muncii, pe baza caracteristicilor locurilor de munca.

Art. 152. - Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale igienico-sanitare, iar continutul si modul de dotare se stabilesc conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 153. - Personalul serviciului de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in vederea utilizarii corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si urmaririi eficientei acestora in prevenirea unor boli profesionale.

Art. 154. - Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialele igienico-sanitare primite in conformitate cu indicatiile personalului sanitar.

Art. 155. - (1) Alimentatia de protectie se acorda conform legii, obligatoriu si gratuit, de catre angajator pentru angajatii care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare.

(2) Stabilirea alimentelor ce se vor acorda ca alimentatie de protectie, cantitatea, precum si categoriile de persoane care beneficiaza vor face obiectul contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in baza recomandarii efectuate de catre medicul de medicina muncii.

Art. 156. - Principiile care stau la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt urmatoarele:

a) alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide, glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta, dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare;

b) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, gonade etc.);

c) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor dinorganism(sulfoconjugare, cisteinoconjugare, glicocoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare, metilare).

Art. 157. - Criteriile pentru alegerea alimentelor care vor fi oferite ca supliment alimentar sunt:

-caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 ani, femei gravide sau care alapteaza, daca depun efort intens);

-intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare;

-natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori toxici etc.);

-organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc.);

-starea de sanatate a persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment;

-posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului.

inapoi la cuprins ^


TITLU III
Sarcinile de munca

CAPITOLUL I
Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca

Art. 158. - Sarcinile de munca si activitatile corespunzatoare se vor organiza astfel incat exigentele profesionale determinate de natura si caracteristicile sarcinilor de munca, de specificul mediului de munca (inclusiv mediul psiho-social), de interactiunea operator-echipament tehnic si de relatiile interumane sa corespunda capacitatilor fizice, fiziologice si psihologice ale angajatilor asigurandu-se astfel solicitari profesionale in limite normale, confort fizic si psihic, conditii de securitate si sanatate in munca.

CAPITOLUL II
Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in schimburi

Art. 159. - Timpul de munca, regimul pauzelor, munca in schimburi, precum si intensitatea acesteia, se vor stabili potrivit reglementarilor in vigoare, in cadrul contractului colectiv de munca, luand in considerare particularitatile activitatilor profesionale, existenta unor factori de risc in mediul de munca si capacitatea de adaptare a personalului angajat; stabilirea acestor elemente se va face cu sprijinul serviciilor medicale de intreprindere si a specialistilor in medicina muncii din teritoriu.

Art. 160. - (1) Angajatii, lucratori de noapte, a caror activitate se desfasoara in conditii speciale/deosebite sau care implica eforturi fizice ori mentale deosebite, nu trebuie sa lucreze noaptea mai mult de 8 ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore.

(2) In conditiile mai sus mentionate, activitatea trebuie definita in contractele colective de munca sau in acordurile incheiate intre partenerii sociali, luand in considerare efectele si riscurile inerente muncii de noapte.

Art. 161. - (1) "Lucratorii de noapte" si "lucratorii in schimburi" trebuie sa beneficieze de asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca, corespunzator naturii activitatii desfasurate.

(2) Serviciile sau mijloacele de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii, asigurate de catre sau prin compartimentele de protectie a muncii lucratorilor de noapte si lucratorilor in schimburi trebuie sa fie echivalente celor acordate celorlalti angajati si disponibile in orice moment.

Art. 162. - Angajatorul care intentioneaza sa organizeze activitatea dupa un anumit ritm, trebuie sa tina seama de principiul general de adaptare a muncii la om, in special in vederea evitarii activitatilor monotone si a celor desfasurate intr-o cadenta predeterminata, in functie de tipul de activitate si de cerintele de securitate si sanatate. O atentie speciala trebuie acordata organizarii pauzelor pe parcursul zilei de lucru.

CAPITOLUL III
Efortul fizic

Art. 163. - Din punctul de vedere al efortului fizic, activitatile profesionale se clasifica in functie de metabolismul energetic (productia de caldura metabolica), in conformitate cu tabelul 1.

Tabelul 1

Activitate/Clasa de metabolism Metabolism energetic, M
raportat la unitatea de suprafata cutanata (W/m2) pentru o suprafata cutanata medie de 1,8 m2 (W)
Repaus (0) M ≤ 65 M ≤ 117
Activitate cu efort fizic mic (metabolism redus) (1) 65 < M ≤ 130 117 < M ≤ 234
Activitate cu efort fizic mediu (metabolism mediu) (2) 130 < M ≤ 200 234 < M ≤ 360
Activitate cu efort fizic mare (metabolism intens) (3) 200 < M ≤ 260 360 < M ≤ 468
Activitate cu efort fizic foarte mare (metabolism foarte intens) (4) M > 260 M > 468

NOTA: 1W=0,86 Kcal/h

Art. 164. - Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate:

-pozitiile de munca vicioase si/sau fixe;

-miscarile extreme;

-miscarile bruste;

-miscarile repetitive.

Art. 165. - In acest sens, angajatorul trebuie sa asigure:

-evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor;

-respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de munca si a activitatii;

-instruirea si formarea adecvata a angajatilor privind modul de desfasurare a activitatii profesionale, apeland la specialistii din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 166. - In activitatile profesionale cu efort fizic mare, repartizarea angajatilor cu varsta peste 45 ani se va face numai cu avizul medicului de medicina muncii.

La repartizarea femeilor si tinerilor in astfel de activitati se vor avea in vedere si prevederile capitolelor V si VI din titlul II.

Art. 167. - Angajatorul trebuie sa ia masuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a sanatatii, determinate de manipularea manuala a maselor, luand in considerare urmatoarele elemente de referinta:

a) caracteristicile masei; manipularea manuala a unei mase poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca masa este:

-prea grea sau prea mare;

-incomoda sau greu de apucat;

-instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze;

-plasata astfel incat trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi sau cu flexia ori rotatia trunchiului;

-susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor si/sau a consistentei sale, in special in eventualitatea unei ciocniri;

b) efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare daca:

-este prea mare;

-nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului;

-antreneaza o miscare brusca a masei de transportat;

-este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila;

c) caracteristicile mediului de munca; caracteristicile mediului de munca pot determina o crestere a riscurilor, in special in afectiuni dorsolombare, daca:

-nu exista suficient spatiu, in special pe verticala, pentru realizarea activitatii;

-pardoseala este alunecoasa sau prezinta neregularitati care determina dezechilibrare;

-locul unde se desfasoara activitatea de munca sau mediul de munca nu permit angajatului sa manipuleze manual masele la o inaltime sigura sau intr-o pozitie de lucru confortabila;

-pardoseala sau planul de lucru prezinta denivelari care impun manipularea masei la diferite niveluri;

-pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile;

-temperatura, umiditatea sau circulatia aerului sunt necorespunzatoare;

d) cerintele activitatii; activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca implica una sau mai multe dintre cerintele urmatoare:

-efort fizic frecvent si prelungit care solicita in special coloana vertebrala;

-perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare;

-distante prea mari pentru ridicare, coborare sau transport;

-ritm al activitatii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de catre angajat;

e) factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului daca:

-este necorespunzator din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina respectiva;

-poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale necorespunzatoare;

-nu are cunostintele sau instructajul adecvat ori necesar.

Art. 168. - (1) Limitele maxime admise pentru ridicare, purtare, tragere si impingere manuala a maselor sunt prezentate in tabelul 2.

(2) Este necesar ca manipularea maselor sa fie realizata corect, in conformitate cu principiile fiziologice si biomecanice.

Tabelul 2

Limite maxime admise pentru manipularea manuala a maselor (in kg)

Tip de manipulare Frecventa operatiilor Barbati Femei
Varsta (ani) Varsta (ani)
16-19 19-45 peste 45 16-19 19-45 peste 45
Ridicare rar 35 55 50 13 15 13
frecvent 25 30 25 9 10 9
foarte frecvent 20 25 20 8 9 8
Purtare rar 30 50 40 13 15 13
frecvent 20 30 25 9 10 9
foarte frecvent 15 20 15 8 10 8
Tragere rar 15 10
frecvent 10 7
Impingere rar 16 11
frecvent 11 7,5

NOTA:

-rar: sub 5% din durata schimbului;

-frecvent: intre 6 - 10% din durata schimbului;

-foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului.

CAPITOLUL IV
Efortul mental

Art. 169. - Continutul si intensitatea efortului mental in activitate depind de continutul si natura sarcinii de munca, de volumul si complexitatea informatiilor necesar de receptionat si prelucrat, de complexitatea si responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea si dificultatea raspunsurilor efectoare.

Art. 170. - Angajatorul trebuie sa tina seama ca efortul mental in activitate difera in functie de raportul dintre variabile profesionale (exigente, conditii demunca, riscuri profesionale) si variabile individuale(capacitati profesionale individuale) si se reflecta in niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optima, solicitare maxima, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, functii, capacitati (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emotional.

Art. 171. - Obiectivarea si masurarea efortului mental in activitate se realizeaza prin intermediul urmatoarelor categorii de indicatori si tehnici:

a) indicatori si tehnici de analiza si evaluare a exigentelor sarcinii de munca, pe baza evidentierii unor parametri obiectivi ai acesteia: exigente temporale, complexitate-viteza, atentie, precizie;

b) indicatori si tehnici de evaluare subiectiva: scale de apreciere a senzatiei subiective de efort, a starii fizice si psihice individuale pe parcursul activitatii, la sfarsitul acesteia si chiar a starii individuale din timpul liber;

c) indicatori si tehnici de performanta (de comportament), care permit obtinerea unor indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanta in realizarea sarcinii sau de comportament (modificari ale strategiilor de operare in functie de efort);

d) indicatori si tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri psihofiziologici si biochimici implicati in realizarea sarcinii de munca de-a lungul unei perioade de lucru.

Art. 172. - Consecintele solicitarii psihice si psihofiziologice si a efortului mental in activitate, ca urmare a interactiunii factorilor profesionali cu cei individuali si extraprofesionali, se urmaresc stadial: de la primele faze ale unor modificari/tulburari localizabile si reversibile, pana la cele cu caracter ireversibil, patologic, pana la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.

CAPITOLUL V
Munca femeilor

Art. 173. - (1) La repartizarea in munca a femeilor se va tine seama de caracteristicile lor morfo-functionale si de starile fiziologice specifice.

(2) Prevederile acestui capitol au ca obiect implementarea masurilor care sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca a angajatelor gravide, a angajatelor lauze si a celor care alapteaza, grup considerat vulnerabil fata de anumite riscuri.

(3) Pentru a beneficia de aceste prevederi, femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza trebuie sa informeze angajatorul asupra starii lor fiziologice.

Art. 174. - (1) Pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza, angajate in activitati susceptibile sa prezinte un risc specific de expunere la agenti, procese sau conditii de munca, a caror lista este prezentata in tabelul 3, angajatorul trebuie sa evalueze natura, gradul si durata de expunere a angajatelor in unitatea respectiva, pentru a depista orice risc pentru securitatea si sanatatea angajatelor si orice efect posibil asupra sarcinii sau alaptarii si pentru a stabili masurile care trebuie luate.

(2) Femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra rezultatelor evaluarii la care s-a facut referire in alin. (1) precum si asupra tuturor masurilor referitoare la sanatatea si securitatea in munca.

Art. 175. - (1) Daca rezultatele evaluarii, la care se face referire in art. 174 (1), evidentiaza riscuri pentru securitatea sau sanatatea femeilor angajate ori efecte asupra sarcinii sau alaptarii, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporara a conditiilor de munca si/sau a programului de lucru al angajatei respective, sa fie evitata expunerea acesteia la riscurile respective.

(2) Daca modificarea conditiilor de munca si/sau a programului de lucru nu este tehnic si/sau obiectiv posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine intemeiate, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a schimba locul de munca al angajatei respective.

(3) Prevederile acestui articol trebuie sa se aplice in functie de situatia respectiva, atunci cand o angajata care exercita o activitate interzisa in virtutea art. 176 devine gravida sau alapteaza si isi informeaza angajatorul despre aceasta.

Tabelul 3

Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in art. 174

A. Agenti

1. Agenti fizici considerati ca agenti cauzali pentru leziuni ale foetusului si/sau dezlipire de placenta, in special:

a) socuri, vibratii sau miscari bruste;

b) manipularea manuala de mase grele implicand riscuri, in special la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare;

c) zgomot;

d) radiatii ionizante;

e) radiatii neionizante;

f) ambiante termice extreme, reci sau calde;

g) miscari si pozitii de munca, deplasari (in interiorul sau in exteriorul institutiei), oboseala mentala, fizica, alte eforturi fizice legate de activitatea angajatelor femei, in sensul prevederilor acestui capitol.

2. Agenti biologici

Agentii biologici din grupele de risc 2, 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agentii biologici, in masura in care se stie ca acesti agenti sau masurile terapeutice cerute de existenta lor, pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4.

3. Agenti chimici

Urmatorii agenti chimici, in masura in care se stie ca pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4:

a) agentii cancerigeni si/sau mutageni, in masura in care nu apar inca in anexele nr. 31si 32;

b) agentii chimici din anexa nr. 31 din prezentele norme;

c) mercurul si derivatii sai;

d) medicamentele antimitotice;

e) monoxidul de carbon;

f) agentii chimici periculosi cu cale de absorbtie cutanata.

B. Procedee

Procedeele industriale prezentate in tabelul 8.

C. Conditii de munca

Activitati subterane miniere.

Art. 176. - (1) Femeile angajate gravide nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze activitatile cu risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in pericol securitatea sau sanatatea, prezentate in tabelul 4, partea A.

(2) Femeile angajate care alapteaza nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze activitati cu risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in pericol securitatea sau sanatatea, prezentate in tabelul 4 partea B.

Art. 177. - Femeile angajate care se incadreaza in sensul prezentelor prevederi beneficiaza de concediu de maternitate si de alte drepturi, in conformitate cu legislatia in vigoare.

Tabelul 4

Lista agentilor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in art. 176

A. Femei angajate gravide

1. Agenti

a) Agenti fizici:

Activitatea in atmosfera hiperbarica, de exemplu, in incinte presurizate si la scufundari subacvatice.

b) Agenti biologici:

-toxoplasma;

-virusul rubeolei, exceptand cazurile in care se dovedeste ca angajata gravida este suficient protejata fata de acesti agenti prin imunizare.

c) Agenti chimici:

Plumbul si derivatii sai, in masura in care pot fi absorbiti de organismul uman.

2. Conditii de munca

Activitati subterane miniere

B. Femei angajate care alapteaza:

1. Agenti

Agenti chimici

Plumbul si derivatii sai, in masura in care acesti agenti pot fi absorbiti de organismul uman.

2. Conditii de munca

Activitati subterane miniere

CAPITOLUL VI
Munca tinerilor

Art. 178. - Prevederile acestui capitol au drept scop protejarea tinerilor impotriva oricarei munci susceptibile sa dauneze securitatii, sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, psihologice, morale sau sociale sau sa pericliteze educatia acestora.

Art. 179. - Angajatorul este obligat sa garanteze tinerilor conditii de munca adaptate varstei lor.

Art. 180. - (1) Prevederile cuprinse in acest capitol se aplica oricarei persoane in varsta de pana la 18 ani care are un contract sau un raport de munca definit prin legislatia in vigoare.

(2) Ele nu se aplica lucrarilor ocazionale sau de scurta durata care vizeaza:

a) serviciul casnic exercitat intr-o gospodarie particulara sau

b) activitatea care este considerata ca nefiind vatamatoare, daunatoare sau periculoasa pentru tineri, in intreprinderile familiale.

Art. 181. - (1) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru asigurarea securitatii si protejarea sanatatii tinerilor, tinand seama in special de riscurile specifice prevazute la art.184 (1).

(2) Angajatorul trebuie sa puna in practica masurile prevazute la aliniatul 1 pe baza evaluarii riscurilor existente pentru tineri si legate de munca acestora.

Evaluarea trebuie sa fie efectuata inainte ca tinerii sa inceapa munca si la orice modificare semnificativa a conditiilor de munca si ea trebuie sa vizeze in principal urmatoarele elemente:

a) echipamentul tehnic si organizarea locului de munca si a postului de munca;

b) natura, nivelul si durata expunerii la agenti fizici, biologici si chimici;

c) organizarea, alegerea si utilizarea echipamentelor tehnice, in special a agentilor utilizati, masinilor, aparatelor si dispozitivelor, precum si manipularea acestora;

d) organizarea procedeelor de munca si a desfasurarii muncii si interactiunea acestora (organizarea muncii);

e) stadiul formarii si informarii tinerilor.

Atunci cand aceasta evaluare demonstreaza existenta unui risc pentru securitatea, sanatatea fizica sau mentala ori dezvoltarea tinerilor, trebuie sa fie asigurate evaluarea si supravegherea sanatatii tinerilor, la intervale regulate, in mod gratuit si adecvat, in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 182. - Angajatorul este obligat sa informeze pe tineri asupra eventualelor riscuri si asupra tuturor masurilor luate in ceea ce priveste securitatea si sanatatea lor.

Art. 183. - Angajatorul implica serviciile de protectie si de prevenire in planificarea, aplicarea si controlul conditiilor de securitate si de sanatate aplicabile in munca tinerilor.

Art. 184. - (1) Tinerii trebuie sa fie protejati impotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sanatatea si dezvoltarea lor, riscuri care rezulta din lipsa lor de experienta, din constientizarea insuficienta a riscurilor existente sau potentiale ori din faptul ca tinerii sunt inca in dezvoltare.

(2) In acest scop, se interzice munca tinerilor in activitati care:

a) depasesc capacitatile lor fizice sau psihologice;

b) implica o expunere nociva la agenti toxici, cancerigeni, care determina alterari genetice ereditare, avand efecte nocive pentru fat pe durata graviditatii sau avand orice alt efect nociv cronic asupra fiintei umane;

c) implica o expunere nociva la radiatii;

d) prezinta riscuri de accidentare pe care se presupune ca tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza absentei simtului lor de securitate sau a lipsei lor de experienta ori de pregatire;

e) pun in pericol sanatatea din cauza frigului ori caldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibratiilor.

Printre activitatile care sunt susceptibile sa antreneze riscuri specifice pentru tineri, in sensul alin. (1), figureaza in special:

-activitatile care implica o expunere nociva la agentii fizici, biologici si chimici mentionati in tabelul 5 la partea I si

-procedeele si activitatile mentionate in tabelul 5 la partea II.

Art. 185. - Pentru adolescenti, pot fi autorizate derogari de la art.184 alin. (2), atunci cand aceste activitati sunt indispensabile pentru formarea lor profesionala si cu conditia ca protectia securitatii si sanatatii sa le fie asigurata prin faptul ca lucrarile sunt efectuate sub supravegherea unei persoane competente.

Tabelul 5

Lista de agenti, procedee si activitati la care se face referire in art.184

I. Agenti

1. Agenti fizici

a) Radiatiile ionizante;

b) Munca in atmosfera hiperbarica, de exemplu in incintele presurizate, la scufundari subacvatice.

2. Agenti biologici: agentii biologici din grupele 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agenti biologici.

3. Agenti chimici

a) Substantele si preparatele care sunt clasificate in toxice, foarte toxice, corosive sau explozive.

b) Substantele si preparatele care se clasifica in nocive si prezinta urmatoarele riscuri:

-pot determina efecte ireversibile foarte grave;

-pot determina efecte ireversibile;

-pot antrena o sensibilizare prin inhalare;

-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea;

-pot cauza cancer;

-pot cauza modificari genetice ereditare;

-pot avea efecte grave pentru sanatate in caz de expunere prelungita;

-pot reduce fertilitatea;

-pot determina aparitia pe durata graviditatii, a unor efecte nocive pentru copil.

c) Substantele si preparatele care se clasifica in iritante si prezinta urmatoarele riscuri:

-sunt inflamabile;

-pot antrena o sensibilizare prin inhalare;

-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea.

d) Substantele si preparatele vizate de prevederile prezentelor norme referitoare la agenti cancerigeni si mutageni.

e) Plumbul si compusii sai, in masura in care agentii respectivi pot sa fie absorbiti de organismul uman.

f) Azbestul

II. Procedee si activitati

1. Procedee si activitati vizate in tabelul 8.

2. Activitati de fabricatie si de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte care contin explozivi.

3. Activitati din menajeriile de animale feroce si veninoase.

4. Activitati de taiere industriala a animalelor.

5. Activitati care presupun manipularea aparatelor de producere, de inmagazinare sau de folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate.

6. Activitati care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipientelor sau canistrelor care contin agentii chimici prevazuti la punctul I.3.

7. Activitati care comporta risc de prabusire.

8. Activitati care comporta riscuri electrice de inalta tensiune.

9. Activitati al caror ritm este conditionat de masini si care sunt remunerate in functie de rezultat.

Art. 186. - (1) Timpul consacrat pregatirii de catre tanarul care lucreaza in cadrul unui sistem de formare teoretica si/sau practica alternativa sau de stagiu in intreprindere este inclus in timpul de munca.

(2) Atunci cand tanarul este angajat de mai multi angajatori, zilele de munca si orele de munca efectuate se insumeaza.

Art. 187. - Este interzisa munca in program de noapte a tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Art. 188. - (1) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 24 de ore, adolescentii sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 12 ore consecutive.

(2) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 7 zile, adolescentii sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 2 zile, consecutive daca este posibil.

Atunci cand motive tehnice sau organizatorice o justifica, perioada minima de repaus se poate reduce, dar, in nici un caz ea nu poate sa fie mai mica de 36 ore consecutive.

Perioada minima de repaus prevazuta la alin. (1) si (2) include, in principiu, duminica.

(3) Perioadele minime de repaus prevazute la alin. (1) si (2) pot fi intrerupte in cazul unor activitati caracterizate prin perioade de munca fractionate sau de scurta durata in cursul zilei.

(4) Atunci cand exista motive obiective si cu conditia ca adolescentilor sa le fie acordat un repaus compensator adecvat, iar obiectivele prevazute la art. 178 sa nu fie puse in cauza, pot fi prevazute derogari de la alin. (1) si de la alin. (2) in cazurile urmatoare:

a) munci efectuate in sectoarele de navigatie sau pescuit;

b) munci efectuate in spitale sau institutii similare;

c) munci efectuate in agricultura;

d) munci efectuate in sectorul de turism sau in sectorul hotelurilor, restaurantelor si cafenelelor;

e) activitati caracterizate de perioade de munca fractionate in cursul zilei.

Art. 189. - Se pot autoriza derogari de la art. 188 (1) si, in privinta adolescentilor, pentru munci prestate in conditii prevazute de celelalte reglementari de securitate si sanatate in munca, cu conditia ca: aceste munci sa fie de scurta durata si sa nu sufere nici o intarziere, sa nu fie disponibili lucratori adulti si sa se acorde adolescentilor vizati perioade echivalente de repaus compensator intr-un termen de 3 saptamani.

inapoi la cuprins ^


TITLU IV
Cladiri si alte constructii

CAPITOLUL I
Obligatii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului

Art. 190. - Prevederile prezentului capitol stabilesc obligatiile generale ale proiectantului, executantului si beneficiarului, atat pentru realizarea unor constructii, cat si pentru realizarea lucrarilor de reparatie sau modernizare a unor constructii.

Art. 191. - Proiectantul raspunde de elaborarea documentatiilor tehnice de executie ale lucrarilor de constructii. Acestea trebuie sa fie astfel intocmite, incat sa permita executarea si utilizarea lucrarilor respective in conditii in care, la o exploatare normala a instalatiilor tehnologice, sa se previna accidentele de munca, precum si imbolnavirile profesionale. In acest scop proiectantul este obligat:

a) sa aplice, la elaborarea proiectelor, normele de securitate a muncii, precum si prevederile tuturor actelor normative privind proiectarea lucrarilor de constructii care se refera la masuri de securitate a muncii;

b) sa prevada in documentatiile tehnice utilizarea pentru executia lucrarilor numai a echipamentelor tehnice certificate din punctul de vedere al securitatii muncii;

c) sa prevada in documentatiile tehnice de executie mijloacele financiare care sa asigure respectarea, la realizarea lucrarilor de constructii, a prevederilor normelor si actelor normative specificate la pct. a);

d) sa garanteze prin proiect eficienta masurilor de securitate a muncii corespunzatoare normelor si legislatiei de securitate a muncii;

e) sa stabileasca dispozitivele, aparatele si instalatiile de securitate a muncii, necesare in perioada de executie a lucrarilor de constructii;

f) sa asigure completarea documentatiei cu masurile impuse cu ocazia controalelor de protectia muncii efectuate de catre organele abilitate;

g) sa prevada in documentatia proiectelor prin care se promoveaza tehnologii noi de executie:

-instructiuni preliminare de securitate a muncii;

-lista cuprinzand propuneri de echipament individual de protectie pentru personalul care executa lucrarile respective;

h) sa ia masuri ca documentatiile tehnico-economice sa evidentieze factorii de risc pe faze de executie si sa prevada trimiteri la normele si actele normative de securitate a muncii corespunzatoare factorilor respectivi;

i) sa nominalizeze in cadrul documentatiei tehnico-economice, in cazul lucrarilor speciale si ale lucrarilor noi de executie, pentru care nu exista normative sau detalii tip, masurile de securitate a muncii specifice lucrarilor respective;

j) sa acorde asistenta tehnica executantului si beneficiarului in vederea rezolvarii problemelor de securitate a muncii, aparute in realizarea lucrarilor de constructii;

k) cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii, ca membru in comisia de receptie sau ca invitat in comisia de receptie, in calitate de specialist, sa controleze realizarea masurilor de protectia muncii prevazute in documentatia tehnica.

Art. 192. - Executantul raspunde de realizarea lucrarilor de constructii in conditii care sa asigure evitarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. In acest scop este obligat:

a) sa analizeze documentatia tehnica de executie din punctul de vedere al securitatii muncii si, daca este cazul, sa faca obiectiuni, solicitand proiectantului modificarile necesare conform prevederilor legale;

b) sa aplice prevederile cuprinse in legislatia si normele de securitate a muncii, precum si prescriptiile din documentatiile tehnice privind executarea lucrarilor de baza, de serviciu si auxiliare necesare realizarii constructiilor;

c) sa execute toate lucrarile prevazute in documentatia tehnica in scopul realizarii unei exploatari ulterioare a lucrarilor de constructii-montaj in conditii de securitate a muncii si sa sesizeze beneficiarul si proiectantul cand constata ca masurile propuse sunt insuficiente sau necorespunzatoare, sa faca propuneri de solutionare si sa solicite acestora aprobarile necesare;

d) sa ceara beneficiarului ca proiectantul sa acorde asistenta tehnica in vederea rezolvarii problemelor de securitate a muncii in cazurile deosebite, aparute in executarea lucrarilor de constructii;

e) sa remedieze toate deficientele constatate cu ocazia efectuarii probelor, precum si cele constatate la receptia lucrarilor de constructii.

Art. 193. - Beneficiarul raspunde de preluarea si exploatarea lucrarilor de constructii-montaj in conditii care sa asigure securitatea muncii. In acest scop are obligatia:

a) sa analizeze proiectul din punctul de vedere al masurilor de securitate a muncii si, in cazul cand constata deficiente, lipsuri sau neconcordante fata de prevederile legislatiei in vigoare, sa ceara proiectantului remedierea deficientelor constatate, completarea documentatiei tehnice sau punerea in concordanta a prevederilor din proiect cu cele din legislatie;

b) sa colaboreze cu proiectantul lucrarii la definitivarea instructiunilor de securitate a muncii;

c) sa colaboreze cu proiectantul si executantul, dupa caz, in scopul rezolvarii anumitor probleme de securitate a muncii;

d) pentru lucrarile de constructii ce se executa in paralel cu desfasurarea procesului de productie, sa incheie cu executantul un protocol-anexa la contract, in care se va delimita suprafata pe care se executa lucrarile, pentru care raspunderea privind asigurarea masurilor de protectie a muncii revine executantului, sa specifice conditiile necesar a fi respectate de executant, astfel incat desfasurarea procesului de productie in conditii de securitate sa nu fie afectata de lucrarile de constructii executate concomitent cu acesta;

e) sa controleze, cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii-montaj, realizarea de catre executant a tuturor masurilor de securitate a muncii prevazute in documentatia tehnica, refuzand receptia lucrarilor de constructii care nu corespund din punctul de vedere al securitatii muncii;

f) sa nu semneze receptia definitiva a lucrarilor de constructii atunci cand determinarile privind microclimatul, zgomotul si vibratiile, iluminatul, efectuate in timpul probelor tehnologice, nu corespund documentatiei tehnice.

CAPITOLUL II
Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii

Art. 194. - Cladirile sau instalatiile tehnologice amplasate in aer liber la care pot aparea emisii importante de pulberi, vapori, gaze periculoase in atmosfera, precum si cele care produc zgomote ce depasesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel incat sa se evite poluarea altor zone de munca sau a zonelor invecinate. Amplasarea acestora se va face astfel incat sensul vanturilor dominante sa indeparteze degajarile accidentale din zona spatiilor de munca (din zona constructiilor).

Art. 195. - Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi antrenate de curentii de aer, vor fi amplasate la o distanta de 20 m fata de cladiri productive si la o distanta de 50 m fata de cladirile social-administrative ale complexului de cladiri.

Art. 196. - Cladirile administrative se vor amplasa in apropierea spatiilor de productie, astfel incat sa se evite intretaierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spatii cu emisii nocive.

Art. 197. - Curtile interioare semiinchise (sub forma de "L", "U" sau "E") se vor orienta astfel incat partea libera a curtii sa fie in sensul vanturilor dominante.

Art. 198. - Cladirile in care se desfasoara procese tehnologice caracterizate prin degajari de caldura de peste 20 kcal/mc/h, prevazute cu ventilare naturala, se vor amplasa cu latura lunga perpendiculara pe directia vanturilor dominante din perioada sezonului cald.

Art. 199. - Incaperile administrative trebuie sa fie izolate de incaperile de productie, cu exceptia celor strict legate de spatiile de productie. Daca incaperile administrative sunt situate in spatii zgomotoase, sau sunt invecinate cu asemenea incaperi, trebuie prevazute masuri de izolare impotriva zgomotului si vibratiilor, astfel ca nivelul acestora sa nu depaseasca limita maxima admisa. Cladirile si incaperile administrative trebuie sa corespunda si reglementarilor in vigoare referitoare la prevenirea incendiilor.

CAPITOLUL III
Cai de circulatie

Art. 200. - Latimea cailor de circulatie din cladiri, hale, depozite sau alte incaperi de lucru se va stabili in functie de felul circulatiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate si dimensiunile materialelor sau pieselor care se transporta. Latimea lor nu poate fi mai mica decat cea prevazuta in tabelul 6.

Tabelul 6

Latimea minima admisa a cailor de circulatie
din incaperile de lucru

Nr. crt. Destinatia caii de circulatie Latimea minima a caii de circulatie (m)
0 1 2
1 Circulatie de pietoni in ambele sensuri si de carucioare intr-un singur sens L + 0,50 (1)
2 Circulatie de carucioare si pietoni in ambele sensuri 2L + 0,60
3 Circulatie intr-un singur sens cu: electrocare, electrostivuitoare sau alte mijloacede transport similare motorizate, si de pietoni in ambele sensuri L + 0,60
4 Idem in ambele sensuri 2L + 0,70
5 Circulatia intr-un singur sens cu autocamioane si pietoni in ambele sensuri L + 0,80
6 Idem in ambele sensuri (inclusiv pietoni) 2L + 1,00
7 Spatiul de circulatie pentru personalul de deservire, intretinere, reparatii etc. min. 0,80 m (2)

NOTA:(1) Marimea (L) reprezinta latimea maxima a mijlocului de transport.

(2) Valoarea se stabileste in functie de gradul de periculozitate prezentat de utilajul pe langa care se circula.

Art. 201. - Caile de circulatie trebuie sa fie:

a) marcate vizibil, pentru a fi usor de recunoscut;

b) sa aiba legaturi cat mai directe spre caile de evacuare;

c) sa fie mentinute permanent libere si curate, incat sa permita evacuarea rapida a persoanelor.

Art. 202. - Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar cele destinate circulatiei vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune, socuri si uzura.

Art. 203. - Caile de circulatie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de transport, inclusiv feroviar, vor avea sinele caii ferate ingropate la nivelul suprafetelor cailor de circulatie.

Art. 204. - Caile de circulatie pentru persoane si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu balustrade inalte de cel putin 1 m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare, iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel putin 10 cm.

Art. 205. - (1) Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care sa permita preluarea sarcinilor rezultate din activitatile care se desfasoara la locul respectiv, sau vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu indicatoare de securitate. In cazul utilizarii de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasarii.

(2) Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu indicatoare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare sau inscriptii luminoase).

CAPITOLUL IV
Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru

Art. 206. - (1) Incaperile de lucru in care se desfasoara procese de munca vor avea inaltimea minima de 3 m, iar pentru fiecare persoana se va sigura un volum de cel putin 12 m3 si o suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor specifice.

(2) Pentru spatiile in care au loc procese tehnologice ce degaja caldura, umiditate, pulberi, gaze, vapori toxici etc., inaltimea si volumul incaperilor se stabilesc prin calcul, tinand seama de asigurarea schimburilor de aer si de mijloacele de combatere a noxelor.

(3) Incaperile de lucru in care se desfasoara activitati administrative sau comerciale pot avea inaltimea minima de 2,6 m, iar pentru fiecare persoana se va asigura un volum de cel putin 10 m3 si o suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor specifice.

Art. 207. - (1) La dimensionarea suprafetelor de lucru se va tine seama, pe langa spatiul ocupat de utilaje si cai de acces, si de spatiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deseuri, in asa fel incat sa se asigure suprafata libera necesara desfasurarii normale a activitatii de productie, intretinere si reparatii.

(2) Incarcarea planseelor cu materiale sau utilaje nu va depasi sarcina maxima admisibila pentru care au fost calculate.

Art. 208. - Subsolurile constructiilor nu se vor folosi ca incaperi de lucru decat daca indeplinesc conditiile stabilite la art. 207, si numai daca sunt prevazute cu instalatie de ventilare mecanica, de iluminare si canalizare, in constructie adecvata (mediu normal sau exploziv), cu posibilitati duble de evacuare si izolate, pentru evitarea infiltratiilor de natura lichida si/sau gazoasa.

CAPITOLUL V
Instalatii tehnico-utilitare

Art. 209. - Instalatiile tehnico-utilitare trebuie sa respecte prevederile prezentului capitol si cerintele de securitate si sanatate aferente, cuprinse in anexele nr. 16 si 17.

Art. 210. - Locurile de munca amplasate in cladiri sau in aer liber, caracterizate prin degajari de noxe, vor fi astfel amplasate, amenajate, utilate si dotate incat sa se evite poluarea sau influentarea locurilor de munca vecine, ca si a anexelor social-sanitare.

Art. 211. - Instalatiile de ventilare se vor proiecta si construi astfel incat sa se asigure conditiile de microclimat precum si eliminarea sau reducerea pana la limitele admise ale noxelor.

Art. 212. - Acolo unde conditiile de munca o impun, angajatorul trebuie sa asigure dispozitivele si aparatele necesare pentru controlul functionarii instalatiilor de ventilare si controlul microclimatului din incaperile de lucru.

CAPITOLUL VI
Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor

Art. 213. - Dotarile social-sanitare, punctele de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor trebuie sa respecte prevederile din prezentul capitol si cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexele nr. 16 si 17.

Art. 214. - Locurile de munca vor fi asigurate cu dotari social-sanitare in functie de necesitatile fiziologice ale personalului si de caracteristicile proceselor de munca si ale mediului de munca.

(1) Dotarile social-sanitare se asigura conform anexelor nr. 12, 13 si 14.

(2) Cantitatea de apa rece si calda pentru igiena personalului si pentru baut se normeaza conform anexei nr. 13.

Art. 215. - In cazurile cand in unitati se organizeaza cantine, microcantine, sali de servirea mesei, puncte alimentare sau orice alta forma de desfacere a alimentelor, acestea trebuie sa corespunda normelor de igiena alimentatiei.

Art. 216. - La locurile de munca se vor asigura puncte de alimentare cu apa de baut. Acestea se normeaza conform anexei nr. 14. Apa distribuita prin punctele de alimentare cu apa (arteziene, robinete, vase etc.), ca si apa pentru spalat (lavoare, dusuri), trebuie sa corespunda standardului de potabilitate in vigoare.

Art. 217. - La locurile de munca unde exista riscul de arsuri cu substante chimice sau de aprindere a imbracamintei sau a echipamentului individual de protectie se vor asigura dusuri de salvare, cu apa potabila sau solutii neutralizante.

Art. 218. - In cazurile cand unitatile folosesc surse si instalatii proprii de aprovizionare cu apa potabila sau industriala, se vor respecta prevederile legale cu privire la protectia sanitara a surselor si instalatiilor, precum si standardele de calitate a apei.

Art. 219. - Instalatiile de preparare si distribuire a apei carbogazoase saline, pentru locurile de munca cu degajari de caldura, se vor amenaja si vor functiona conform normelor de igiena alimentatiei.

Art. 220. - Apele uzate cu incarcaturi chimice, radioactive, biologice si orice reziduu industrial vor fi prelucrate in statii speciale de neutralizare inainte de evacuarea in reteaua publica de canalizare. Statiile de neutralizare a apelor uzate industriale trebuie sa corespunda standardelor si normelor de protectie a mediului.

Art. 221. - Reziduurile industriale solide, in functie de natura si gradul lor de periculozitate, se colecteaza, depoziteaza, transporta si neutralizeaza in conformitate cu prevederile actelor normative specifice acestei activitati.

CAPITOLUL VII
Loc de munca

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 222. - Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinte de securitate si sanatate pentru locul de munca.

Art. 223. - Prezentele prevederi nu se aplica la:

a) mijloace de transport din afara intreprinderii sau locurile de munca din interiorul mijloacelor de transport;

b) santiere temporare si mobile pentru care se aplica prevederile din sectiunea 5 a acestui capitol;

c) industriile extractive prin foraj sau extractie pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;

d) vase de pescuit pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;

e) campuri, suprafete (luciuri) de apa, paduri si alte teritorii ce apartin unei intreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de cladirile intreprinderii.

Art. 224. - Locurile de munca folosite pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexa nr. 16.

Art. 225. - Locurile de munca aflate in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 17, pana cel mai tarziu la 31 decembrie 2006.

Art. 226. - Atunci cand locurile de munca sufera modificari, extinderi si/sau transformari dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, angajatorul va lua toate masurile necesare pentru a se asigura ca acestea sunt in concordanta cu prevederile din anexa nr. 16.

Art. 227. - In scopul mentinerii securitatii si sanatatii la locul de munca, angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura:

a) pastrarea permanent libera a iesirilor de urgenta si a iesirilor propriu-zise;

b) intretinerea tehnica a locului de munca, in special a instalatiilor si dispozitivelor la care se face referire in anexele nr. 16 si 17, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru securitatea si sanatatea angajatilor; orice defectare periculoasa trebuie sa fie remediata in cel mai scurt timp posibil;

c) curatirea cu regularitate la nivelul adecvat de igiena a locului de munca, a echipamentelor si dispozitivelor, in mod deosebit a instalatiilor de ventilare;

d) intretinerea si verificarea periodica a echipamentelor si dispozitivelor de protectie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile, in special cele mentionate in anexele nr. 16 si 17.

Sectiunea 2
Principii ergonomice in organizarea locului de munca

Art. 228. - Principiile ergonomice din aceasta sectiune vor sta la baza dimensionarii si organizarii locului de munca.

Art. 229. - Dimensionarea locului de munca se realizeaza in functie de particularitatile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum si de dimensiunile si caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de miscarile si deplasarile angajatului in timpul activitatii, de distantele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor ca si de necesitatea asigurarii confortului psiho-fizic.

Art. 230. - Eliminarea pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului angajatului si asigurarea posibilitatilor de modificare a pozitiei in timpul lucrului se realizeaza prin amenajarea ergonomica a locului de munca, prin optimizarea fluxului tehnologic si prin utilizarea echipamentelor tehnice care respecta prevederile reglementarilor in vigoare.

Art. 231. - Locurile de munca unde se lucreaza in pozitie asezat se doteaza cu scaune concepute corespunzator caracteristicilor antropometrice si functionale ale organismului uman, precum si activitatii care se desfasoara, corelandu-se inaltimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie sa permita adaptarea acestora in raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajatilor.

Art. 232. - La locurile de munca unde se lucreaza in pozitie ortostatica, trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru asezarea angajatului cel putin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, banci).

Art. 233. - Echipamentele tehnice, mesele si bancurile de lucru trebuie sa asigure spatiu suficient pentru sprijinirea comoda si stabila a membrelor inferioare in timpul activitatii, cu posibilitatea miscarii acestora.

Art. 234. - Inaltimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileste in functie de distanta optima de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale angajatului si de marimea efortului membrelor superioare, conform tabelului 7.

Tabelul 7

Inaltimea planului de lucru

A) Pozitie asezat:

a) lucrari cu solicitare vizuala deosebita 950-1100 mm

b) lucrari de precizie 850-920mm

c) lucrari obisnuite de birou 720-780mm

d) lucrari manuale 650-700mm

B) Pozitie ortostatica

a) lucrari de precizie 950-1180mm

b) lucrari de precizie cu piese mici 850-950mm

c) lucrari care implica manuire de piese grele 700-900mm

Art. 235. - Pentru evitarea miscarilor de rasucire si aplecare ale corpului, precum si a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime si produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.

Art. 236. - (1) Trebuie asigurate legaturi optime intre locurile de munca, precum si circulatia usoara si rapida a materiilor prime, materialelor si produselor.

(2) Sunt obligatorii aprovizionarea si evacuarea ritmica a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitandu-se aglomerarea locurilor de munca si/sau a cailor de circulatie.

Art. 237. - Munca si locul de munca vor fi astfel organizate incat sa se evite expunerea la noxe a angajatilor care nu au legatura directa cu locul de munca respectiv.

Sectiunea 3
Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca

Art. 238. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata la locul de munca trebuie sa fie in conformitate cu Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca.

Acestea cuprind reguli si masuri obligatorii privind modurile de semnalizare si caracteristicile lor principale, interschimbabilitatea si complementaritatea semnalizarilor, conditiile de utilizare si de mentinere a eficacitatii acestora

Art. 239. - (1) Angajatorul are obligatia sa prevada si sa verifice existenta semnalizarii de securitate si/sau sanatate adecvate la locul de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 238, ori de cate ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii.

(2) In acest scop angajatorul are obligatia sa ia in consideratie orice evaluare a riscurilor realizata in conformitate cu art. 11 din prezentele norme.

(3) Respectarea prescriptiilor alin. (1) nu trebuie sa afecteze respectarea obligatiilor legale, prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare si ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau preparate periculoase, ca si alte materiale specifice.

(4) Daca este cazul, in interiorul intreprinderilor sau cladirilor trebuie prevazuta, conform normelor in vigoare, semnalizarea corespunzatoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian, daca nu este afectata semnalizarea prevazuta prin prezentele norme.

Art. 240. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz, in mod permanent sau ocazional.

Art. 241. - Semnalizarea permanenta trebuie sa se realizeze astfel:

a) prin panouri (indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la o interdictie, un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor;

b) prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe partile vizibile, sub forma rigida, autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei;

c) prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct. b), in cazul suprafetelor, salilor sau incintelor utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea substantelor periculoase in cantitati mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata de depozitare sau pe usa de acces in hala;

d) prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie.

Art. 242. - Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel:

a) prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune specifica sau evacuare de urgenta;

b) prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor care efectueaza manevre ce presupun un risc sau pericol.

Art. 243. - (1) Angajatii si/sau reprezentantii acestora vor fi informati privind toate masurile ce trebuie luate in consideratie in scopul asigurarii semnalizarii de securitate si/sau sanatate la locul de munca.

(2) Angajatorii au obligatia sa asigure angajatilor instruirea adecvata, in special prin instructiuni precise, inceeacepriveste semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata.

(3) Instruirea se va axa in special pe semnificatia semnalizarii, mai ales cand aceasta presupune utilizarea cuvintelor, precum si pe comportamentul general si specific care trebuie adoptat. Aceasta instruire trebuie sa fie repetata periodic, ori de cate ori se considera necesara reimprospatarea cunostintelor salariatilor, ca urmare a unor verificari.

Art. 244. - Consultarea si participarea angajatilor si/sau a reprezentantilor acestora privesc prevederile din prezenta sectiune si din Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca.

Sectiunea 4
Loc de munca pentru lucrul in conditii de izolare

Art. 245. - (1) Se considera ca o persoana lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare verbala directa cu alte persoane, in cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp mai mare decat o ora, si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.

(2) Pentru lucrari foarte periculoase, notiunea de lucru in conditii de izolare se poate extinde si pentru perioade de timp mai scurte (de cateva minute).

Art. 246. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare trebuie sa fie informat clar cu privire la:

a) manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia (fiabilitate si accesibilitate);

b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;

c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protectie;

e) primul ajutor;

f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.

Art. 247. - (1) Este obligatorie efectuarea unui control periodic asupra comportamentului si cunostintelor persoanelor care lucreaza in conditii de izolare.

(2) Periodicitatea si durata controalelor vor fi stabilite in functie de conditiile si riscurile existente si de experienta salariatilor respectivi.

Art. 248. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare va fi autorizat pentru aceasta de catre angajator, pe baza unor teste de aptitudini, teste profesionale si in urma unui control medical.

Art. 249. - Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu sarcini si atributii concrete care sa supravegheze angajatii care lucreaza in conditii de izolare, aceasta trebuie sa fie instruita asupra riscurilor existente, asupra accidentelor sau avariilor posibile, precum si cu privire la modul de interventie in caz de necesitate.

Art. 250. - Pentru a se putea interveni in timp util in caz de accident sau avarie la locurile de munca in conditii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice de alarma care permit legatura cu persoana ce asigura supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi si monitor).

Sectiunea 5
Locuri de munca in santiere temporare si mobile

Art. 251. - Executantul lucrarii desemneaza din cadrul sefilor de compartimente de protectia muncii sau al delegatilor responsabili cu protectia muncii unul sau mai multi coordonatori in materie de securitate si de sanatate pentru un santier pe care sunt prezente mai multe intreprinderi de constructii.

Art. 252. - Coordonatorul sau coordonatorii in materie de securitate si sanatate pe durata lucrarii:

a) stabilesc sau cer sa se stabileasca un plan de securitate si sanatate, precizand regulile aplicabile santierului respectiv, tinand cont, daca este necesar, de activitatile de exploatare desfasurate pe santier;

b) pregatesc un dosar adaptat caracteristicilor lucrarii, continand elementele utile in materie de securitate si sanatate de care sa se tina seama in cursul eventualelor lucrari ulterioare.

Art. 253. - Desemnarea coordonatorilor in materie de securitate si sanatate nu exonereaza de raspundere angajatorul pentru domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 254. - Odata cu inceperea lucrarii, trebuie sa se asigure urmatoarele:

a) intretinerea santierului in ordine si intr-o stare de curatenie satisfacatoare;

b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinand seama de conditiile de acces la aceste posturi, determinarea cailor de acces sau de circulatie.

Art. 255. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, lucratorii independenti trebuie sa respecte prevederile privind obligatiile angajatorilor, angajatilor precum si prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protectie din prezentele norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de securitate si sanatate in munca.

Art. 256. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, angajatorii, atunci cand ei insisi executa o activitate profesionala pe santier trebuie sa respecte prevederile privind obligatiile patronilor, angajatilor precum si prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protectie din prezentele norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de securitate si sanatate in munca.

Art. 257. - Angajatii si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra tuturor masurilor luate cu privire la securitatea si sanatatea lor pe santier. Informatiile trebuie sa fie pe intelesul angajatilor vizati.

Sectiunea 6
Locuri de munca aflate in atmosfere potential explozive

Art. 258. - Prevederile prezentei sectiuni stabilesc cerinte minime de securitate si sanatate pentru locurile de munca in care pot aparea atmosfere potential explozive.

Art. 259. - Prezentele prevederi nu se aplica:

a) zonelor utilizate direct pentru si in timpul tratamentelor medicale aplicate pacientilor;

b) utilizarii dispozitivelor de ardere a combustibililor gazosi, conform legislatiei in vigoare;

c) producerii, manevrarii, utilizarii, depozitarii si transportului substantelor explozive sau cu o structura chimica instabila;

d) industriilor extractive pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente acestor activitati;

e) utilizarii mijloacelor de transport terestre, navale si aeriene, conform cu prevederile legislatiei in vigoare si a acordurilor internationale aferente. Mijloacele de transport destinate utilizarii in atmosfere potential explozive nu sunt excluse.

Art. 260. - Prevederile din titlul II precum si prevederile relevante cuprinse in titlul IV se aplica in totalitate.

Art. 261. - (1) In scopul prevenirii si protectiei la explozie, angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii operatiilor, in ordinea prioritatilor si respectand urmatoarele principii de baza:

-prevenirea formarii atmosferelor explozive, sau in cazul in care natura activitatii nu permite aceasta,

-evitarea aprinderii atmosferelor explozive, si

-limitarea efectelor daunatoare ale unei explozii in vederea asigurarii sanatatii si securitatii angajatilor.

(2) Acolo unde este cazul aceste masuri trebuie sa fie combinate si/sau suplimentate cu masuri impotriva extinderii exploziilor si actualizate frecvent si, in orice caz, ori de cate ori au loc schimbari semnificative.

Art. 262. - (1) In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile specifice de atmosfere explozive, luand in considerare cel putin:

-probabilitatea producerii si mentinerii atmosferelor explozive;

-probabilitatea existentei surselor de aprindere, inclusiv a descarcarilor electrostatice, a activarii acestora si a declansarii aprinderii;

-utilajele, substantele folosite, procesele si interactiunile posibile ale acestora;

-gravitatea efectelor anticipate.

Riscurile de explozii sunt evaluate in mod global.

(2) La evaluarea riscurilor de explozie trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi legate prin deschideri de locurile in care pot aparea atmosfere explozive.

Art. 263. - In scopul asigurarii securitatii si sanatatii angajatilor la locurile de munca in care atmosferele explozive se pot forma in concentratii periculoase pentru securitatea si sanatatea acestora, in conformitate cu principiile de baza ale evaluarii riscurilor si tinand seama de art. 261, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat:

a) mediul de munca sa fie de asa natura incat procesul muncii sa se poata desfasura in conditii de securitate;

b) sa se asigure o supraveghere adecvata, a angajatilor in timpul lucrului conform evaluarii riscurilor utilizand mijloace tehnice corespunzatoare;

c) angajatii sa utilizeze mijloace tehnice corespunzatoare.

Art. 264. - (1) In cazul in care sunt prezenti la acelasi loc de munca angajati din mai multe unitati, fiecare angajator este raspunzator pentru toate aspectele care ii revin prin atributii.

(2) Fara a prejudicia responsabilitatea individuala a fiecarui angajator, angajatorul responsabil pentru locul de munca, in conformitate cu legislatia in vigoare, trebuie sa coordoneze aplicarea tuturor masurilor privind securitatea si sanatatea angajatilor si sa precizeze in documentul privind protectia la explozie, scopul acestei coordonari, masurile si procedurile de implementare a acestuia.

Art. 265. - Angajatorul trebuie sa clasifice pe zone locurile unde pot aparea atmosfere explozive in conformitate cu anexa nr. 18.

Art. 266. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure aplicarea cerintelor minime stabilite in anexa nr. 19 la locurile mentionate in art. 265.

(2) Acolo unde este cazul, locurile unde pot aparea atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa puna in pericol securitatea si sanatatea angajatilor trebuie marcate la punctele de intrare, in conformitate cu anexa nr. 20.

Art. 267. - In scopul asigurarii conditiilor de securitate si sanatate la locul de munca, conform evaluarii riscurilor de explozie, angajatorul trebuie sa asigure elaborarea si actualizarea DOCUMENTULUI PRIVIND PROTECTIA LA EXPLOZIE.

Documentul privind protectia la explozie trebuie sa demonstreze, in special:

-ca au fost identificate si evaluate riscurile de explozie;

-ca se vor lua masuri adecvate pentru indeplinirea obiectivelor prezentului capitol;

-care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 18;

-care sunt locurile carora li se aplica cerintele minime stabilite in anexa nr. 19;

-ca locul de munca si echipamentul tehnic, inclusiv dispozitivele de avertizare, suntproiectate, realizatesi intretinute conform prevederilor de securitate;

-ca au fost luate masuri pentru utilizarea in conditii de securitate a echipamentelor tehnice.

Art. 268. - (1) Documentul privind protectia la explozie trebuie elaborat anterior inceperii activitatii si actualizat in cazul in care au loc schimbari semnificative, extinderi sau transformariale locului de munca, echipamentului tehnic sau organizarii activitatii.

(2) Angajatorul poate combina evaluari ale riscurilor de explozie existente, documente sau alte rapoarte echivalente elaborate in baza altor acte normative.

Art. 269. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive, care sunt deja in folosinta sau sunt puse la dispozitia angajatorului pentru prima data inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme, trebuie sa indeplineasca cerintele stabilite in anexa nr. 19, partea A, cel tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.

Art. 270. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locuri in care pot aparea atmosfere explozive, date in folosinta pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele minime stabilite in anexa nr. 19 partile A si B.

Art. 271. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive aflate in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in aceasta sectiune cel tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.

Art. 272. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive si care sunt folosite pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in aceasta sectiune.

Art. 273. - Daca, dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, se produc modificari, extinderi sau restructurari la locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat acestea sa indeplineasca cerintele stabilite in prezenta sectiune.

CAPITOLUL VIII
Nave de pescuit

Art. 274. - In sensul prezentului capitol se intelege prin:

a) "nava de pescuit": reprezinta orice nava sub pavilion romanesc sau inregistrata sub jurisdictia statului roman folosita in scopuri comerciale, fie pentru prinderea, fie pentru prinderea si prelucrarea pestelui sau a altor resurse vii ale marii;

b) "nava de pescuit noua": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre perpendiculare este superioara sau egala cu 15 m si pentru care la data de 31 decembrie 2006 sau dupa aceasta data:

i) contractul de constructie sau transformare importanta este expirat sau

ii) contractul de constructie sau de transformare importanta a expirat inainte de 31 decembrie 2006 si care este livrata la 3 ani sau mai mult dupa aceasta data sau

iii) in absenta unui contract de constructie:

-se construieste chila sau

-se incepe o constructie identificabila cu o nava speciala sau

-a inceput montajul folosindu-se cel putin 50 de tone sau 1% din masa estimata a tuturor materialelor de structura, daca aceasta valoare este mai mica;

c) "nava de pescuit existenta": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre perpendiculare este superioara sau egala cu 18 m si care nu este o nava de pescuit noua;

d) "nava": reprezinta orice nava de pescuit noua sau existenta;

e) "angajat": reprezinta orice persoana care exercita o activitate profesionala la bordul unei nave, precum si stagiarii si ucenicii, excluzandu-se personalul de la sol care efectueaza lucrari la bordul unei nave de la cheu si pilotii din port;

f)"armator": reprezinta proprietarul inregistrat al unei nave, cu exceptia cazului in care nava a fost afretata nava nuda sau este administrata total sau partial de catre o persoana fizica sau juridica, alta decat proprietarul inregistrat la termenele unui acord de gestiune; in acest caz armatorul este considerat a fi, pana la scadenta, cel care afreteaza nava nuda sau persoana fizica sau juridica care asigura gestiunea navei;

g) "comandant": reprezinta angajatul care, conform legislatiei sau practicii nationale, comanda nava sau are responsabilitatea acesteia.

Art. 275. - (1) Trebuie luate toate masurile necesare pentru ca:

a) armatorii sa se asigure ca navele lor sa fie utilizate fara a fi afectata securitatea si sanatatea angajatilor, in special in conditiile meteorologice previzibile, fara a prejudicia responsabilitatea comandantului;

b) sa se tina seama de eventualele riscuri la care sunt supusi angajatii pentru a stabili masurile pentru acordarea primului ajutor, combaterea incendiilor si evacuarea angajatilor in cazul unor pericole;

c) evenimentele de pe mare care au sau pot sa aiba un efect asupra securitatii si sanatatii angajatilor de la bord trebuie sa faca obiectul unui raport detaliat care sa fie inaintat autoritatii competente si sa fie consemnate cu rigurozitate in jurnalul de bord, daca tinerea unui jurnal de bord este solicitata prin legislatia sau reglementarile nationale pentru tipul de nava in cauza sau, in lipsa acestuia, intr-un document necesar in acest scop.

(2) Navele trebuie controlate periodic de catre autoritatile desemnate in acest scop.

Unele controale ce se refera la respectare a prevederilor prezentului capitol pot fi efectuate pe mare.

Art. 276. - Navele de pescuit noi trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate care figureaza in anexa nr. 21 pana cel tarziu la 31 decembrie 2006.

Art. 277. - Navele de pescuit existente trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate care figureaza in anexa nr. 22 in termen de maximum 6 ani dupa data mentionata la art. 276.

Art. 278. - Atunci cand navele de pescuit sunt supuse reparatiilor, transformarilor si modificarilor importante, pana la data de 31 decembrie 2006, sau dupa aceasta data, aceste reparatii, transformari si modificari importante trebuie sa fie conforme cu cerintele din anexa nr. 21.

Art. 279. - Armatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura securitatea si sanatatea angajatilor fara a prejudicia responsabilitatea comandantului:

a) sa asigure intretinerea tehnica a navelor, instalatiilor si dispozitivelor si in special a celor prevazute in anexele nr. 21 si 22, iar defectiunile constatate atunci cand se considera ca pot afecta securitatea si sanatatea angajatilor sa fie eliminate cat mai repede posibil;

b) sa ia masuri pentru a asigura curatirea periodica a navelor si a ansamblului instalatiilor si dispozitivelor, pentru a mentine conditiile de igiena corespunzatoare;

c) sa mentina la bordul navei mijloace de salvare si supravietuire corespunzatoare, in buna stare de functiune si in cantitate suficienta;

d) sa tina seama de cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la mijloacele de salvare si supravietuire care figureaza in anexa nr. 23;

e) fara a prejudicia prevederile legale referitoare la cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre angajati, in munca, a echipamentelor individuale de protectie, sa tina cont de specificatiile in materie de echipamente individuale de protectie care figureaza la anexa nr. 24.

inapoi la cuprins ^


TITLU V
Echipamente tehnice

CAPITOLUL I
Prevederi comune

Art. 280. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca echipamentul tehnic sa fie adecvat sarcinii de munca sau adaptabil cu usurinta pentru indeplinirea acesteia si sa poata fi utilizat de catre angajati fara a prezenta riscuri pentru securitatea si sanatatea lor.

Din faza de alegere a echipamentului tehnic prevazut a fi utilizat, angajatorul trebuie sa ia in considerare conditiile de munca specifice, pericolele pentru securitatea si sanatatea angajatilor existente in unitate, in particular la locul de munca, precum si orice alte pericole suplimentare care ar aparea in utilizarea echipamentului tehnic.

(2) Atunci cand nu este posibil sa se asigure in intregime ca echipamentul tehnic poate fi utilizat de catre angajati fara riscuri pentru securitatea si sanatatea lor, angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor.

Art. 281. - (1) Fara a prejudicia prevederile art. 280 angajatorul trebuie sa-si procure si/sau sa utilizeze:

a) echipamente tehnice care fiind date pentru prima oara in folosinta angajatilor, dupa intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta:

(i) prevederile legale aplicabile;

(ii) cerintele prevazute la art. 295 pana la art. 307 inclusiv, la art. 326 pana la art. 332 inclusiv, in cazul in care nu le sunt aplicabile sau partial aplicabile alte prevederi legale;

b) echipamente tehnice care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii);

c) fara a prejudicia prevederile pct. a) (i) si derogand de la prevederile pct. a) (ii) si b):

-echipamente tehnice mobile - cu sau fara autopropulsie

- care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si cerintele prevazute la art. 333 pana la art. 338 inclusiv;

-instalatii de ridicat sarcini care fiind deja in folosinta angajatilor, la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si cerintele prevazute la art. 396 pana la art. 399 inclusiv.

(2) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca, pe toata durata sa de utilizare, echipamentul tehnic sa fie mentinut, printr-o intretinere adecvata, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru securitatea si sanatatea angajatilor.

Art. 282. - (1) Echipamentele tehnice aflate in utilizare la data intrarii in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996 trebuie puse in conformitate cu prevederile prezentelor norme in termen de maximum 10 ani de la intrarea lor in vigoare.

(2) Procedura de punere in conformitate a echipamentelor tehnice vizate la alin. (1) va fi elaborata de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentelor norme si avizata de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Art. 283. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic, a carui securitate depinde de conditiile de instalare sa fie supus unei verificari initiale (dupa instalare si inainte de prima punere in functiune) si unei verificari dupa fiecare montare intr-un nou loc de munca sau intr-un nou amplasament, de persoane fizice/juridice competente in domeniu.

(2) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic care este expus conditiilor care-i cauzeaza deteriorari, susceptibile sa conduca la situatii periculoase este supus:

-unor verificari periodice si, atunci cand este necesar, unor incercari periodice de persoane fizice/juridice competente in domeniu;

-unor verificari speciale, efectuate de persoane competente in domeniu, de fiecare data cand au aparut evenimente si/sau circumstante exceptionale care ar putea sa diminueze securitatea conferita de echipamentul tehnic, cum ar fi modificari ale procesului de munca, accidente, fenomene naturale sau perioade de inactivitate prelungite; pentru a asigura mentinerea conditiilor de securitate si sanatate precum si detectarea si remedierea la timp a deteriorarilor.

(3) Rezultatele verificarilor trebuie consemnate si pastrate la dispozitia autoritatilor competente. Ele trebuie pastrate pentru o perioada de timp adecvata.

(4) Atunci cand echipamentul tehnic este utilizat in afara intreprinderii el trebuie sa fie insotit de dovada materiala a efectuarii ultimei verificari.

Art. 284. - Atunci cand utilizarea unui echipament tehnic este susceptibila sa prezinte un risc specific pentru securitatea si sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca:

-utilizarea echipamentului tehnic este accesibila numai angajatilor desemnati cu aceasta atributie;

-angajatii care efectueaza reglarea, repararea, modificarea sau intretinerea sunt desemnati sa efectueze astfel de operatii.

Art. 285. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca angajatii sa dispuna de informatii adecvate si de instructiuni scrise referitoare la echipamentul tehnic utilizat in munca.

(2) Informatiile si instructiunile scrise trebuie sa contina indicatii adecvate din punctul de vedere al securitatii si sanatatii referitoare la:

-conditiile de utilizare ale echipamentului tehnic;

-situatiile anormale previzibile;

-invatamintele rezultate din experienta utilizarii echipamentului tehnic, atunci cand este cazul.

Angajatii trebuie avertizati asupra pericolelor la care sunt expusi, asupra echipamentelor tehnice aflate la locul de munca si in vecinatate precum si asupra oricaror modificari care afecteaza echipamentele tehnice amplasate in imediata lor vecinatate, chiar daca ei nu utilizeaza direct aceste echipamente.

(3) Informatiile si instructiunile trebuie sa fie clare si pe intelesul angajatilor vizati.

Art. 286. - Angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca:

-angajatii desemnati cu utilizarea echipamentelor tehnice sa primeasca o instruire adecvata, inclusiv asupra riscurilor pe care aceasta utilizare o poate prezenta;

-angajatii vizati in art. 284 pct. b), vor primi o instruire adecvata, specifica.

Art. 287. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate.

Art. 288. - Proiectul echipamentelor tehnice trebuie sa includa si documente care contin masurile de protectie a muncii necesare pentru prevenirea accidentelor si/sau imbolnavirilor profesionale care ar putea rezulta din utilizarea acestora, elaborate pe baza analizei riscurilor previzibile.

Art. 289. - Masurile de protectie a muncii vizate de art. 288 trebuie sa contina pentru fiecare faza a utilizarii echipamentului tehnic (montare, punere in functiune, probe experimentale, functionare, reglare, verificare, remediere defectari, intretinere, demontare, reparare etc.), care poate prezenta riscuri pentru securitatea si/sau sanatatea angajatilor, cel putin urmatoarele:

a) instructiunile de protectie a muncii;

b) indicatoarele de securitate care trebuie utilizate si modul de amplasare a acestora;

c) lista cuprinzand enumerarea mijloacelor tehnice de protectie asociate echipamentului tehnic si mentionarea functiilor de protectie pe care le realizeaza;

d) lista cuprinzand enumerarea echipamentelor individuale de protectie cu care urmeaza a fi dotati angajatii;

e) lista incompatibilitatilor chimice pentru noxele continute sau vehiculate in echipamentul tehnic;

f) masuri de prim ajutor eficace;

g) conditiile constructive si de mediu pe care trebuie sa le indeplineasca echipamentele tehnice pentru prevenirea exploziilor;

h) concentratiile maxime admise pentru substantele toxice, inflamabile sau explozive, continute sau vehiculate in cadrul echipamentului tehnic, care nu sunt prevazute in actele normative;

i) fisele toxicologice ale noxelor continute sau vehiculate in echipamentul tehnic, insotite de metodologiile de determinare si neutralizare;

j) lista substantelor toxice, inflamabile si/sau explozive, ce se prevad a fi utilizate sau care vor rezulta, cantitatile maxime admise la locul demunca, compartimentarea spatiului de depozitare, precumsi metodologiile de neutralizare;

k) masuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului.

Art. 290. - Se interzice derularea oricarei faze a utilizarii echipamentului tehnic fara existenta si aplicarea masurilor de protectie a muncii asociate.

Art. 291. - (1) Masurile de protectie a muncii trebuie elaborate de producatorul echipamentul tehnic, prin efort propriu sau in colaborare cu specialisti din cercetare/proiectare in domeniul protectiei muncii.

(2) Masurile de protectie a muncii elaborate de producatorul echipamentului tehnic se vor completa de catre utilizatori cu alte masuri de protectie a muncii, rezultate din aspectele specifice locului de munca in care se va utiliza echipamentul tehnic.

Art. 292. - Instructiunile de protectie a muncii vor preciza actiunile ce trebuie intreprinse de operatori, precum si interdictiile pe care acestia trebuie sa le respecte la utilizarea echipamentului tehnic, astfel incat sa nu fie afectate securitatea si/sau sanatatea angajatilor.

Art. 293. - (1) Angajatorul trebuie sa detina pentru fiecare echipament tehnic Cartea tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de utilizare al acestuia.

(2) Angajatorul trebuie sa asigure pastrarea corespunzatoare a Cartilor tehnice/Manualelor de utilizare/Instructiunilor de utilizare astfel incat acestea sa poata fi consultate in bune conditii pe toata durata de utilizare a echipamentelor tehnice.

Art. 294. - Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operatiile si in conditiile pentru care a fost destinat, precizate in Cartea tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de utilizare.

Art. 295. - (1) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate caderilor sau proiectarii de obiecte trebuie prevazut cu mijloace tehnice de protectie adecvate.

(2) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate degajarilor de gaze, vapori, pulberi sau lichide, trebuie prevazut cu dispozitive de retinere si/sau evacuare adecvate, amplasate cat mai aproape de locurile de degajare.

Art. 296. - Echipamentelor tehnice si partilor sale componente trebuie sa le fie asigurata stabilitatea prin fixare sau prin alte mijloace atunci cand este necesara pentru securitatea si sanatatea angajatilor.

Art. 297. - (1) In cazul existentei riscurilor de spargere sau de rupere a partilor unui echipament tehnic, capabile sa afecteze securitatea sau sanatatea angajatilor, trebuie luate masuri adecvate de protectie a muncii.

(2) Protectorii si dispozitivele de protectie trebuie:

a) sa fie construite robust;

b) sa nu genereze ele insele riscuri suplimentare;

c) sa nu poata fi inlaturate cu usurinta;

d) sa nu li se poata anihila cu usurinta functia de protectie;

e) sa fie situate la o distanta adecvata fata de zona periculoasa;

f) sa nu limiteze mai mult decat este necesar observarea ciclului de lucru;

g) sa permita interventiile necesare pentru montarea si/sau inlocuirea elementelor mobile/sculelor, precum si lucrarile de intretinere, fara demontarea protectorilor sau a celorlalte mijloace tehnice de protectie, pe cat posibil, luandu-se masuri de limitare a accesului numai in sectorul in care trebuie realizata lucrarea.

Art. 298. - Zonele si punctele de lucru sau de intretinere ale echipamentului tehnic trebuie sa fie iluminate corespunzator sarcinii de munca efectuate.

Art. 299. - Partile echipamentului tehnic care prezinta temperaturi excesive - ridicate sau scazute - trebuie sa fie protejate corespunzator, pentru a preveni contactul angajatilor cu acestea sau, dupa caz, chiar apropierea de ele.

Art. 300. - Semnalele de avertizare trebuie sa fie usor de perceput si de inteles si sa fie lipsite de ambiguitate.

Art. 301. - (1) Operatiile de intretinere trebuie sa poata fi efectuate atunci cand echipamentul tehnic este oprit. Daca acest lucru nu este posibil, atunci fie ca operatiile vor trebui sa fie efectuate din afara zonelor periculoase, fie ca se vor adopta masuri de securitate a muncii adecvate, prin respectarea carora vor fi asigurate securitatea si/sau sanatatea angajatilor.

(2) Daca echipamentul tehnic este prevazut cu un program de intretinere, acesta trebuie respectat intocmai si tinut la zi.

Art. 302. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive destinate separarii de fiecare sursa de energie.

(2) Dispozitivele trebuie sa poata fi identificate cu usurinta.

(3) Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri pentru angajatii in cauza.

Art. 303. - Echipamentele tehnicevor fi prevazute cuavertizarile si marcajele necesare pentru asigurarea securitatii angajatilor.

Art. 304. - Angajatii trebuie sa poata patrunde si sa ramana in conditii de securitate in toate locurile necesare efectuarii operatiilor de productie, de reglare si de intretinere.

Art. 305. - Echipamentul tehnic trebuie sa asigure protejarea angajatilor contra riscurilor de supraincalzire sau aprindere, de degajare a gazelor, pulberilor, lichidelor, vaporilor sau a altor substante produse, utilizate sau depozitate in acesta.

Art. 306. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie ale acestuia sau ale substantelor produse, utilizate sau depozitate in acesta.

Art. 307. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru a proteja angajatii expusi contra riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta.

Art. 308. - Echipamentul tehnic trebuie montat sau demontat in conditii de securitate, respectand toate instructiunile care au fost furnizate de producator.

Art. 309. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate.

Art. 310. - Zonele periculoase care se ingradesc cu paravane de protectie trebuie sa fie semnalizate prin indicatoare de securitate.

Art. 311. - Se interzice punerea in vanzare, vanzarea, importarea, inchirierea, punerea la dispozitie, cumpararea, transferarea, achizitionarea, cedarea/primirea cu orice titlu, a echipamentelor tehnice care nu sunt insotite de documente in care sa fie specificate masurile de protectie a muncii.

Art. 312. - Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat gabaritul functional maxim sa nu intersecteze caile de circulatie.

Art. 313. - (1) Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat intre gabaritul lor functional maxim si peretii si stalpii cladirilor sau peretii excavatiilor subterane sa existe o distanta de cel putin 800 mm.

(2) Distanta de 800 mm dintre gabaritul functional si peretii, stalpii cladirilor sau peretii excavatiilor subterane se refera la situatiile in care in intervalul respectiv se circula sau se deservesc, intretin sau repara, echipamente tehnice. In cazurile in care nu se executa asemenea operatii, distanta poate fi redusa (chiar pana la anulare, atunci cand echipamentele tehnice se fixeaza de pereti, stalpi etc.), cu conditia luarii de masuri corespunzatoare, care sa impiedice patrunderea in zona respectiva (ingradiri, blocari etc.).

(3) Distantele dintre echipamentele tehnice deservite de un singur angajat nu trebuie sa fie mai mici de 800 mm daca spatiul respectiv serveste pentru deservirea, intretinerea sau repararea, echipamentelor tehnic.

Art. 314. - Protectorii vor fi vopsiti la exterior in culoarea echipamentului tehnic, iar la interior, in culoarea de avertizare standardizata pentru acest scop. In culoare de avertizare se vopsesc si partile echipamentelor tehnice pe care se monteaza protectorii.

Art. 315. - Partile mobile ale echipamentelor tehnice care depasesc in timpul functionarii gabaritul acestora trebuie vopsite in dungi alternative galben- negru, in formele si dimensiunile standardizate.

Art. 316. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive care sa nu permita punerea accidentala in functiune pe perioada cand este in stare de repaus pentru revizii, reparatii sau alte lucrari.

(2) Pe perioada efectuarii reparatiilor se vor utiliza indicatoare de securitate atat pentru interzicerea cuplarii la surse de energie, cat si pentru interzicerea punerii in functiune a echipamentelor tehnice la care s-a intervenit.

Art. 317. - (1) Probele experimentale ale echipamentelor tehnice vor fi conduse de persoane desemnate de angajator.

(2) Pentru efectuarea probelor experimentale, proiectantul echipamentului tehnic impreuna cu persoanele desemnate trebuie sa elaboreze si sa asigure aplicarea de masuri speciale de protectie a muncii pentru a se preveni riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 318. - Echipamentul tehnic care poate fi atins de trasnet in timpul utilizarii trebuie protejat prin mijloace tehnice sau masuri adecvate.

CAPITOLUL II
Principii ergonomice de proiectare si utilizare

Art. 319. - Atunci cand aplica cerintele de sanatate si securitate angajatorul trebuie sa ia in considerare, in intregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de lucru si pozitia angajatilor din timpul utilizarii echipamentului tehnic.

Art. 320. - Pentru asigurarea cerintelor de securitate si sanatate in munca la proiectarea si utilizarea echipamentelor tehnice trebuie sa se respecte principiile ergonomice.

Art. 321. - Caracteristicile constructive, functionale si de securitate ale echipamentului tehnic trebuie sa corespunda particularitatilor constitutive, psihofiziologice si mentaleale operatorului precum si naturii si caracteristicilor sarcinii de munca.

Art. 322. - La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere dimensiunile corporale (statice si dinamice, cu imbracaminte corespunzatoare si/sau echipament individual de protectie) ale populatiei de utilizatori, clasele dimensiunilor corporale si ale miscarilor articulare, distantele de securitate si dimensiunile deschiderilor de acces.

Art. 323. - (1) Proiectarea si amplasarea echipamentului tehnic trebuie sa asigure realizarea cu usurinta a operatiilor pe care le efectueaza operatorul, o pozitie de lucru confortabila, miscari in conformitate cu traiectoriile si ritmurile naturale de miscare a corpului sau segmentelor acestuia, reducerea spatiului si timpului de deplasare, precum si cerinte de forta situate la un nivel acceptabil.

(2) La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere toate interactiunile acestuia in procesul muncii (echipament-sarcina- mediu-operator).

Art. 324. - (1) Semnalele si sursele de informatii ale echipamentului tehnic trebuie proiectate, alese si amplasate astfel incat sa fie compatibile cu capacitatile senzorial-perceptive umane si cu sarcina care trebuie realizata.

(2) Numarul si tipurile semnalelor si surselor de informatii trebuie mentinute la minimum necesar pentru realizarea eficienta a sarcinii de munca evitandu-se supraincarcarea operatorului cu informatii care nu sunt strict necesare.

(3) In realizarea sarcinii de munca trebuie sa se aiba in vedere prioritatea si frecventa elementelor constitutive ale informatiei si nevoia de feedback. Forma si continutul acestui feedback trebuie sa fie specifice si sa fie bine cunoscute de catre operator.

Art. 325. - (1) Organele de comanda, inclusiv functiilelor, trebuie proiectate, alese si amplasate astfel incat sa fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (si in special de miscare) ale partilor corpului utilizate pentru actionarea lor (maini, degete, picioare etc.), sa fie vizibile si usor accesibile iar actionarea lor sa fie comoda si sigura.

(2) Numarul organelor de comanda trebuie mentinut la cel minimum necesar pentru realizarea eficienta a sarcinii de munca.

(3) Functia organului de comanda trebuie sa fie usor de identificat si sa fie distincta de functia organelor de comanda asociate sau invecinate.

(4) Pozitia organului de comanda si miscarea sa, efectul sau si functia asociata si/sau informatia afisata trebuie sa fie compatibile astfel incat sa se asigure:

-compatibilitatea intre deplasarea organului de comanda si efectul perceput sau reprezentat al actiunii lui (respectarea "stereotipurilor de miscare" - legatura spontana intre raspuns si semnalul asteptat);

-similitudinea intre sensul actionarii organului de comanda si sensul deplasarii indicatorului sursei de informatii;

-corespondenta intre amplitudinea miscarii, durata si/sau intensitatea actionarii organului de comanda si miscarea indicatorului sursei de informatii;

-corespondenta spatiala in amplasarea organelor de comanda si a surselor de informatii.

(5) Trebuie evitata incarcarea inegala a corpului si membrelor in raport cu cerintele de forta, cu marimea, forma si pozitia organelor de comanda. Cand este necesara o folosire frecventa si de lunga durata, actionarea trebuie sa se faca din pozitia asezat.

Comenzile care cer viteza si precizie mare precum si forte mici de actionare vor fi repartizate membrelor superioare, iar cele care necesita forte mari de actionare, membrelor inferioare.

(6) Atunci cand operatorul se muta de la o masina la alta de tip sau functie similara, trebuie prevazuta, atat cat este posibil, o aceeasi amplasare a organelor de comanda si a comenzilor.

CAPITOLUL III
Sisteme de comanda

Art. 326. - Organele de comanda ale echipamentului tehnic trebuie sa fie vizibile si identificabile cu usurinta si, daca este necesar, sa fie marcate corespunzator.

Art. 327. - Organele de comanda trebuie sa fie amplasate, de regula, in afara zonelor periculoase, astfel ca manevrarea lor sa nu genereze riscuri suplimentare. Ele nu trebuie sa antreneze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate.

Art. 328. - De la postul de comanda principal al echipamentului tehnic, operatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a se asigura ca nici o persoana nu se afla in zonele periculoase. Daca acest lucru nu este posibil, atunci trebuie prevazut un sistem automat de avertizare acustica sau optica care sa preceada pornirea echipamentului tehnic. Un angajat expus trebuie sa aiba timpul si/sau mijloacele necesare de a evita riscurile produse de pornirea si/sau oprirea echipamentului tehnic.

Art. 329. - Sistemul de comanda trebuie sa prezinte securitate si trebuie ales cu luarea in considerare a defectarilor, perturbatiilor si restrictiilor previzibile sa apara in conditiile de utilizare stabilite.

Art. 330. - (1) Pornirea unui echipament tehnic trebuie sa fie posibila numai printr-o actiune voluntara exercitata asupra unui organ de comanda prevazut pentru acest scop.

(2) Cerinta prevazuta la alin. (1) este obligatorie si pentru:

-repornire dupa oprire din orice cauza;

-comanda unei modificari semnificative a conditiilor de functionare (de exemplu, viteza, presiunea etc.), exceptand cazurile in care repornirea sau modificarea nu prezinta nici un risc pentru angajatii expusi.

(3) Cerinta prevazuta la alin. (2) nu se aplica repornirii sau modificarii conditiilor de functionare care rezulta din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat.

Art. 331. - (1) Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv de comanda care sa-l opreasca complet si in conditii de securitate.

(2) Orice post de lucru trebuie prevazut cu un organ de comanda pentru oprirea intregului echipament tehnic sau numai a unor parti ale acestuia, in functie de riscurile existente.

(3) Comanda de oprire a echipamentului tehnic trebuie sa aiba prioritate fata de comanda de pornire. Oprirea echipamentului tehnic sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizata, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie intrerupta.

Art. 332. - Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv pentru oprirea de urgenta atunci cand riscurile existente si timpul normal de oprire impun aceasta.

CAPITOLUL IV
Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie

Art. 333. - Echipamentul tehnic pe care este necesara prezenta angajatilor trebuie amenajat astfel incat sa reduca riscurile pentru acestia in timpul deplasarii.

Art. 334. - Atunci cand o blocare accidentala a elementelor de transmisie a puterii intre un echipament tehnic mobil si accesoriile sale si/sau orice remorca poate genera un risc specific, echipamentul tehnic mobil trebuie echipat sau adaptat astfel incat sa se previna blocarile elementelor de transmisie a puterii.

Art. 335. - Atunci cand elementele de transmisie a puterii intre echipamente tehnice mobile se pot imbacsi sau deteriora prin contact cu solul, trebuie prevazute facilitati pentru sustinerea acestora.

Art. 336. - (1) Echipamentul tehnic mobil pe care este necesara prezenta mai multor angajati, trebuie sa limiteze, in conditiile efective de utilizare, riscurile generate de rasturnarea echipamentului tehnic, astfel:

-fie printr-o structura de protectie care sa asigure ca echipamentul nu se rastoarna mai mult de 900 fata de perpendiculara la sol;

-fie printr-o structura care sa asigure un spatiu suficient imprejurul angajatilor daca rasturnarea poate depasi 900 fata de perpendiculara la sol;

-fie prin alte dispozitive cu efect echivalent.

(2) Structurile de protectie pot fi parte integranta a echipamentului tehnic.

(3) Structurile de protectie nu sunt necesare atunci cand echipamentul tehnic este stabil in cursul functionarii sau atunci cand constructia face ca rasturnarea sa fie imposibila.

(4) Atunci cand exista riscul ca un lucrator sa fie strivit intre parti ale echipamentului tehnic si sol, in cazul unei rasturnari a echipamentului, trebuie instalat un sistem de retinere pentru angajatii transportati.

Art. 337. - Autostivuitoarele cu furca pe care sunt necesari unul sau mai multi angajati trebuie adaptate sau echipate astfel incat sa se reduca riscul de rasturnare al autostivuitorului, de exemplu:

-prin instalarea unei cabine pentru conducator, sau

-printr-o structura care sa previna rasturnarea autostivuitorului, sau

-printr-o structura care sa asigure pentru angajatii in cauza, ramanerea unui spatiu suficient intre sol si anumite parti ale autostivuitorului, in caz de rasturnare, sau

-printr-o structura care sa retina angajatii pe scaunul de conducere astfel incat sa se previna strivirea lor de parti ale autostivuitorului care se rastoarna.

Art. 338. - Echipamentul tehnic cu autopropulsie care in deplasarea sa poate sa genereze riscuri pentru persoane, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa aiba facilitati pentru a preveni pornirea neautorizata;

b) sa aiba facilitati adecvate pentru reducerea la minimum a consecintelor unei ciocniri, atunci cand exista mai multe echipamente tehnice care se deplaseaza in acelasi timp pe aceeasi sina;

c) sa fie prevazut cu un dispozitiv pentru franare si oprire. Daca conditiile de securitate o cer, in caz de defectare a dispozitivului principal, trebuie sa fie disponibil, pentru franarea si oprirea echipamentului tehnic, un dispozitiv de ajutor, actionabil prin organe de comanda accesibile cu usurinta sau prin sisteme automate;

d) atunci cand campul de vizibilitate directa al conducatorului este necorespunzator din punctul de vedere al securitatii, trebuie instalate dispozitive auxiliare adecvate pentru imbunatatirea vizibilitatii;

e) echipamentul tehnic proiectat pentru a fi utilizat pe timpul noptii sau in locuri intunecoase, trebuie dotat cu un dispozitiv de iluminat adecvat lucrarilor de efectuat si trebuie sa asigure o securitate suficienta pentru angajati;

f) echipamentul tehnic la care exista un pericol de incendiu, datorat lui insusi ori remorcii si/sau incarcaturii, susceptibil sa pericliteze angajatii, trebuie echipat cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor atunci cand astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;

g) echipamentul tehnic telecomandat trebuie sa se opreasca automat atunci cand iese din spatiul de actiune al telecomenzii;

h) echipamentul tehnic telecomandat care, in conditiile prevazute pentru utilizare, poate sa striveasca sau loveasca angajatii, trebuie sa fie echipat cu mijloace de protectie fata de aceste riscuri, in afara cazului in care exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.

Art. 339. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie condus numai de angajati care au fost instruiti, in mod adecvat, pentru a conduce in conditii de securitate un astfel de echipament.

Art. 340. - Daca echipamentul tehnic se deplaseaza intr-o zona in care se lucreaza, trebuie stabilite si respectate reguli de circulatie adecvate.

Art. 341. - (1) Pentru a se preveni patrunderea angajatilor care se deplaseaza pe jos in zona de operare a echipamentului tehnic cu autopropulsie, trebuie luate masuri organizatorice adecvate.

(2) Daca sarcina de munca poate fi indeplinita numai daca sunt prezenti angajati care se deplaseaza pe jos, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a se preveni accidentarea acestora de catre echipament.

Art. 342. - Transportul angajatilor pe echipamente tehnice mobile actionate mecanic este permis numai daca sunt prevazute amplasamente de securitate in acest scop. Daca sarcina de munca se efectueaza in timpul deplasarii, vitezele trebuie reduse atat cat este necesar.

Art. 343. - Echipamentul tehnic mobil dotat cu un motor cu ardere interna nu trebuie utilizat in zonele in care se lucreaza daca nu pot fi asigurate cantitati de aer suficiente astfel incat sa nu existe riscuri pentru sanatatea sau securitatea angajatilor.

CAPITOLUL V
Instalatii si echipamente electrice

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 344. - (1) Echipamentele electrice trebuie sa fie astfel proiectate, fabricate, montate, intretinute si exploatate incat sa fie asigurata protectia impotriva pericolelor generate de energia electrica, precum si protectia impotriva pericolelor datorate influentelor externe.

(2) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevazute masuri tehnice pentru ca:

a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vatamare care poate fi generat la atingerea directa sau indirecta a partilor aflate sub tensiune;

b) sa nu se produca temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata sau sanatatea oamenilor;

c) constructia echipamente lor tehnice sa fie adecvata mediului pentru ca sa nu se produca incendii si explozii;

d) persoanele si bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate in mod natural de echipamentul electric;

e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzatoare pentru conditiile prevazute.

(3) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor datorate influentei externe, echipamentele electrice trebuie:

a) sa satisfaca cerintele referitoare la solicitarile mecanice astfel incat sa nu fie periclitate persoanele, animalele domestice si bunurile;

b) sa nu fie influentate de conditiile de mediu, astfel incat sa nu fie periclitate persoanele, animalele si bunurile;

c) sa nu pericliteze persoanele, animalele domestice si bunurile, in conditii previzibile de suprasarcina.

Sectiunea 2
Masuri de protectie impotriva pericolului de electrocutare

Art. 345. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in realizarea protectiei necesare.

Art. 346. - Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele:

a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale instalatiilor si echipamentelor electrice;

b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare;

c) ingradiri;

d) protectia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de securitate;

e) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza a se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;

f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pamant si in scurtcircuit;

g) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;

h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie;

i) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.

Art. 347. - Masurileo rganizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele:

a) executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul respectiv;

b) executarea interventiilor in baza uneia din formele de lucru indicate la art. 389;

c) delimitarea materiala a locului de munca (ingradire);

d) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;

e) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice;

f) organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie impotriva atingerilor directe.

Art. 348. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice. Este interzisa inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.

Art. 349. - Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de protectie: o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii, si o masura de protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale.

Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealalta. In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale.

Art. 350. - (1) Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile de protectie care pot fi aplicate sunt urmatoarele:

a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;

b) legarea la pamant;

c) legarea la nul de protectie;

d) izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare;

e) izolarea amplasamentului;

f) separarea de protectie;

g) egalizarea si/sau dirijarea potentialelor;

h) deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;

i) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.

(2) Este interzisa folosirea drept protectie principala a masurilor indicate la pct. e), g), h) si i) .

Fac exceptie instalatiile electrice casnice, la care deconectarea automata la curenti de defect poate constitui mijloc principal de protectie, si stalpii liniilor electrice aeriene de joasa tensiune, la care dirijarea distributiei potentialelor constituie mijloc principal de protectie.

(3) Pentru instalatiile si echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protectie impotriva electrocutarii prin atingere indirecta se realizeaza prin aplicarea uneia sau, cumulativ, a mai multor masuri de protectie, dintre care insa legarea la pamant de protectie este totdeauna obligatorie.

Sectiunea 3
Proiectarea, executarea si montarea instalatiilor si echipamentelor electrice

Art. 351. - Proiectantul este obligat sa stabileasca zonele cu atmosfera potential exploziva in vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzator de protectie. Beneficiarul este obligat sa solicite proiectantului efectuarea zonarii.

Art. 352. - Valorile de calcul, precum si limitele admise ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere si de pas si ale tensiunilor de lucru trebuie sa fie in conformitate cu anexele nr. 25 - 30.

Art. 353. - In locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie sa fie luate masuri de protectie impotriva descarcarilor electrice datorate electricitatii statice (prin legare la pamant a elementelor metalice, instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a particulelor electrizante etc.).

Art. 354. - In locurile cu praf sau umezeala, cu pericol de incendiu sau explozie, trebuie sa se foloseasca numai utilaje, aparate si echipamente electrice (inclusiv conducte electrice) de constructie speciala (etanse la praf, la umezeala, in constructie antiexploziva etc.).

Art. 355. - (1) Protectia la suprasarcina si la curent maxim trebuie sa fie astfel realizata, incat in cazul aparitiei unui defect care poate pune in pericol personalul, sa deconecteze in timp normat instalatia sau echipamentul electric respectiv.

(2) Sigurantele fuzibile deteriorate trebuie inlocuite numai cu sigurante originale si calibrate, conform indicatiilor proiectantului.

Art. 356. - In cazul in care intreruperea alimentarii cu energie electrica, peste o durata normata, poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente sau pierderi de vieti omenesti, alimentarea cu energie trebuie sa fie asigurata din doua surse independente, din care una va constitui alimentarea de rezerva.

Art. 357. - (1) Retelele izolate fata de pamant trebuie sa fie prevazute cu protectie automata prin controlul rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze si/sau sa deconecteze in cazul punerii la pamant.

(2) Obligativitatea deconectarii automate, in cazul punerii la pamant a unei faze, precum si timpul admis pentru functionarea retelei cu un defect de izolatie pe una din faze, in vederea depistarii si eliminarii defectului, trebuie sa fie reglementate prin normele specifice de securitate a muncii.

(3) Retelele izolate fata de pamant din excavatiile miniere, cu tensiuni nominale mai mari decat tensiunea nepericuloasa, trebuie prevazute cu aparate pentru controlul permanent al izolatiei, care sa intrerupa automat alimentarea cu energie, in maximum 0,5 secunde din momentul in care rezistenta de izolatie scade sub limitele admise pentru tensiunile utilizate.

(4) Retelele electrice din locurile de munca cu risc de incendiu si explozie, precum si cele din depozitele de explozivi sau carburanti, trebuie prevazute cu dispozitive care sa asigure protectia automata la curenti de defect (PACD).

Art. 358. - Detaliile si precizarile pentru realizarea sistemelor de protectie trebuie sa corespunda prevederilor standardelor in vigoare.

Art. 359. - (1) La acoperirea cu materiale electroizolante a partilor active ale instalatiilor si echipamentelor electrice (izolarea de lucru si de protectie), materialele electroizolante folosite trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice din mediul in care trebuie sa functioneze.

(2) Acoperirea cu vopsea, lac, email, straturi de oxid, material fibros (tesaturi, fileuri, benzi de tesatura sau lemn) nu constituie o izolare, in sensul protectiei impotriva electrocutarii prin atingere directa.

Art. 360. - (1) Carcasele si invelisurile exterioare ale instalatiilor si echipamentelor electrice trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice in mediul in care functioneaza. In afara de conditia impusa privind protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa, carcasele si invelisurile trebuie sa fie in constructie corespunzatoare protectiei impotriva incendiilor si exploziilor (daca este cazul).

(2) La instalatiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevazute blocari mecanice sau electrice, astfel incat deschiderea carcaselor si a ingradirilor de protectie sa fie posibila numai dupa scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv. Manevrarea dispozitivului de blocare trebuie sa poata fi facuta numai cu o scula speciala (de exemplu, cheie cu cap triunghiular).

Art. 361. - (1) La proiectarea, executarea si montarea instalatiilor electrice trebuie sa se prevada distante si spatii in apropierea echipamentelor electrice si ingradiri de protectie in jurul acestora, astfel incat deservirea, intretinerea si repararea acestora sa se poata efectua fara pericol.

Distantele si spatiile minim admise sunt stabilite in normele specifice de securitate a muncii.

(2) Ingradirile de protectie trebuie sa fie astfel realizate incat sa nu existe elemente sub tensiune neingradite in zona de activitate a omului (zona de manipulare sau volum de accesibilitate).

Art. 362. - Tipurile de ingradiri de protectie impotriva electrocutarilor prin atingere directa, precum si conditiile de montare, trebuie sa corespunda standardelor in vigoare.

Art. 363. - (1) Partile active ale instalatiilor electrice trebuie sa fie amplasate la distante de protectie pentru a nu putea fi accesibile unei apropieri periculoase de piesele aflate normal sub tensiune.

(2) Acest mijloc de protectie se aplica, de asemenea, la liniile electrice aeriene, prin respectarea distantelor minime admise fata de alte obiecte din apropierea liniilor respective.

(3) La masinile si instalatiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din incaperile sau spatiile de productie neelectrice, se admit parti active in constructie deschisa (fara carcase inchise), cu conditia protejarii impotriva atingerii sau apropierii de partile active.

Aceasta se obtine prin amplasarea masinilor si instalatiilor la inaltimi suficient de mari fata de caile de acces si de circulatie ale persoanelor neautorizate pentru exploatarea instalatiilor electrice, precum si prin prevederea de ingradiri inchise pe calea de acces a persoanelor autorizate pentru exploatarea instalatiilor electrice respective.

Art. 364. - (1) Obligatiile celui care proiecteaza, fabrica si/sau pune pe piata in vederea utilizarii un echipament tehnic electric/instalatie de clasa I de protectie sunt urmatoarele:

a) sa asigure posibilitatea executarii legaturilor de protectie necesare crearii unui curent de defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si aparitia unei tensiuni periculoase pe masele echipamentului (instalatiei), curent de defect care sa produca deconectarea echipamentului (instalatiei) sau sectorului defect prin protectia maximala de curent a circuitului sau prin alte protectii corespunzatoare.

b) echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

(2) Posibilitatea executarii legaturilor de protectie trebuie sa se asigure astfel:

-in cazul unui echipament electric/instalatie fix(a) acesta (aceasta) trebuie sa fie prevazut(a) cu doua borne de masa: una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie electrica, pentru racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a echipamentului (instalatiei) si a doua borna pe carcasa echipamentului (instalatiei) in exterior, pentru racordarea vizibila la centura de legare la pamant sau la alta instalatie de protectie;

-in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevazut cu un cablu de alimentare flexibil, prevazut cu o fisa (stecher) cu contact de protectie, sau echipamentul sa fie prevazut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protectie.

Cablul de alimentare trebuie sa contina un conductor de protectie prin care sa se lege masele echipamentului de contactele de protectie ale fisei (stecherului).

Art. 365. - Cel care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament electric/instalatie de clasa II de protectie trebuie sa-i asigure din fabricatie o izolatie suplimentara (dubla sau intarita) si o protectie impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

Art. 366. - Obligatiile celui care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament electric/instalatie de clasa III de protectie sunt urmatoarele:

-sa asigure alimentarea echipamentului electric/instalatiei la o tensiune foarte joasa;

-echipamentul electric/instalatia sa nu produca o tensiune mai mare decat tensiunea foarte joasa;

-echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

Art. 367. - Pentru operatiile de montare a instalatiilor, retelelor, utilajelor si echipamentelor electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri privind esalonarea corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite accidentele.

Sectiunea 4
Exploatarea instalatiilor si echipamentelor electrice

Art. 368. - Verificarea mijloacelor si a echipamentelor electrice de protectie inainte de utilizare, de punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari, si apoi periodic (in exploatare) trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile normelor specifice.

Art. 369. - Este interzis ca in exploatarea, intretinerea si repunerea in functiune a unei instalatii sau a unui echipament electric, sa se aduca modificari fata de proiect.

In cazurile speciale, se pot efectua modificari numai cu acordul proiectantului.

Art. 370. - Pentru operatiile de intretinere si reparare a instalatiilor, retelelor, utilajelor si echipamentelor electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri privind esalonarea corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite accidentele.

Art. 371. - (1) Instalatiile electrice in faza de experimentare trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute in standarde si norme specifice pentru protectia impotriva electrocutarii sau a accidentelor tehnice.

(2) Este interzisa folosirea instalatiilor sau a echipamentelor electrice improvizate sau necorespunzatoare.

Art. 372. - Receptionarea si punerea in functiune a unei instalatii sau a unui echipament electric trebuie facute numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat normele de protectia muncii.

Art. 373. - La exploatarea echipamentelor electrice trebuie sa existe urmatoarele documente:

a) instructiuni de exploatare;

b) instructiuni de protectie impotriva pericolului de electrocutare;

c) instructiuni de interventie si acordare a primului ajutor in caz de electrocutare;

d) programul de verificari periodice ale echipamentelor electrice si ale instalatiilor si mijloacelor de protectie impotriva pericolului de electrocutare.

Art. 374. - Ingradirile mobile trebuie sa se foloseasca pentru protectia persoanelor numai in timpul executarii unor lucrari in instalatiile electrice, impotriva apropierii directe sau prin intermediul unor elemente de lucru (scule, conductoare etc.) de partile active, la distante mai mici decat cele minime admise de protectie.

Art. 375. - Distantele de protectie minime admise, care trebuie respectate in timpul lucrarilor in instalatiile electrice, sunt stabilite in standardele si normele specifice in vigoare, in functie de conditiile specifice: categoria instalatiei electrice, tensiunea de lucru, modul de supraveghere a angajatilor, pozitia de lucru, zona de manipulare.

Art. 376. - (1) In cazul lucrarilor care se executa cu scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune urmatoarele elemente:

-partile active aflate sub tensiune, la care urmeaza a se lucra;

-partile active aflate sub tensiune la care nu se lucreaza, dar se gasesc la o distanta mai mica decat limita admisa la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicata in documentatia tehnica specifica;

-partile active aflate sub tensiune ale instalatiilor situate la o distanta mai mare decat limita admisa, dar care, datorita lucrarilor care se executa in apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.

(2) Detaliile si precizarile privind realizarea celor mentionate mai sus se stabilesc in documentatia tehnica specifica in vigoare pentru securitatea muncii la instalatiile electrice, in functie de conditiile specifice.

Art. 377. - Obligatiile celui care utilizeaza un echipament electric/instalatie de clasa I de protectie sunt urmatoarele:

a) sa execute legaturile de protectie necesare pentru asigurarea protectiei impotriva electrocutarii in cazul unui defect soldat cu aparitia unei tensiuni periculoase de atingere;

b) sa asigure deconectare aautomata a echipamentului electric/instalatiei sau sectorului defect si disparitia tensiunii periculoase de atingere;

c) sa vegheze ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.

Art. 378. - Obligatiile celui care utilizeaza un echipament electric/instalatie de clasa II de protectie sunt urmatoarele:

a) sa vegheze ca izolatia suplimentara a echipamentului electric/instalatiei sa nu fie deteriorata sau eliminata;

b) sa vegheze ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.

Art. 379. - Obligatiile celui care utilizeaza un echipament electric/instalatie de clasa III de protectie sunt urmatoarele:

a) sa alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasa pentru care au fost proiectate sa functioneze;

b) sursa de tensiune trebuie sa fie astfel construita incat sa nu permita aparitia in circuitul de tensiune foarte joasa a unei tensiuni mai mari. Daca se utilizeaza un transformator coborator, acesta trebuie sa fie un transformator de separare (de siguranta);

c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura incat sa nu permita aparitia unei tensiuni mai mari din alte circuite, in circuitul de tensiune foarte joasa;

d) sa vegheze ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.

Art. 380. - (1) In cazul lucrarilor cu scoatere de sub tensiune este necesara legarea la pamant si in scurtcircuit a conductoarelor de faza, operatie care trebuie sa se execute imediat dupa verificarea lipsei de tensiune.

Prin efectuarea legaturilor la pamant si in scurtcircuit trebuie sa se asigure protectia angajatului impotriva aparitiei accidentale a tensiunii la locul de munca, descarcarea partilor scoase de sub tensiune de sarcinile capacitive remanente si protectia impotriva tensiunilor induse.

(2) Dispozitivele de legare la pamant si in scurtcircuit trebuie sa fie conform standardelor in vigoare.

(3) Sectiunile minime ale conductoarelor si elementelor, modul de aplicare a dispozitivelor de scurtcircuitare, precum si masurile organizatorice legate de aplicarea acestor dispozitive, trebuie sa fie indicate in instructiunile de securitate a muncii pentru instalatiile electrice, in functie de conditiile specifice (categoria instalatiei electrice, scopul legarilor in scurtcircuit si la pamant etc.).

Art. 381. - (1) Folosirea mijloacelor de protectie electro izolante este obligatorie atat la lucrari in instalatiile scoase de sub tensiune, cat si in cazul lucrarilor efectuate fara scoatere de sub tensiune a instalatiilor si a echipamentelor electrice.

(2) Acestea din urma se efectueaza de catre personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.

La instalatiile de joasa tensiune folosirea mijloacelor individuale de protectie electroizolante constituie singura masura tehnica de protectie si se foloseste cumulat cu masurile organizatorice.

(3) La instalatiile de inalta tensiune, aceasta masura se aplica cumulat cu alte mijloace de protectie.

Art. 382. - Instalatiile sau locurile unde exista sau se exploateaza echipamente electrice trebuie sa fie dotate, in functie de lucrarile si conditiile de exploatare, cu urmatoarele categorii de mijloace de protectie:

a) mijloace de protectie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia fata de elementele aflate sub tensiune sau fata de pamant (prajini electroizolante pentru actionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu manere electroizolante, covoare si platforme electroizolante, manusi si incaltaminte electroizolante etc.);

b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul carora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii;

c) garnituri mobile de legare la pamant si in scurtcircuit;

d) panouri, paravane, imprejmuiri (ingradiri);

e) panouri de semnalizare.

Art. 383. - Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de catre personal calificat, autorizat si instruit a lucra cu respectivele echipamente.

Art. 384. - (1) Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si prima punere sub tensiune a echipamentelor electrice trebuie facuta numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru aceste operatii la echipamentele respective.

(2) Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si punerea sub tensiune a echipamentelor electrice trebuie facute conform instructiunilor special intocmite de unitatea care executa aceste operatii.

(3) Autorizarea personalului pentru lucru la instalatiile tehnice electrice in activitatile de exploatare, intretinere si reparatii, trebuie facuta conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al normelor de protectia muncii, pe baza de examen medical, psihologic, si test de verificare a cunostintelor profesionale, de protectia muncii si de acordare a primului ajutor.

Art. 385. - Manevrarea si exploatarea instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si aparatelor care utilizeaza energia electrica si la care este posibila atingerea directa a pieselor aflate normal sub tensiune, indiferent de valoarea tensiunii, este permisa numai personalului calificat, instruit si autorizat pentru aceasta (angajatii de la electroliza, cracare, sudare electrica, instalatii de pornit autovehicule etc.).

Art. 386. - La utilizarea transformatoarelor, generatoarelor si convertizoarelor de sudare electrica, in locuri de munca periculoase si foarte periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare, trebuie sa fie luate masuri care sa asigure protectia la atingerea accidentala a portiunilor neizolate ale circuitului de sudura.

Masurile de protectie trebuie sa fie precizate in normele specifice de securitate a muncii.

Art. 387. - Automacaralele care lucreaza in apropierea liniilor electrice aeriene trebuie sa fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrarii bratului in zona de influenta a acestora.

Art. 388. - Executarea manevrelor la instalatiile de producere, transport si distribuire a energiei electrice, trebuie facuta numai de catre personal calificat, autorizat si instruit pentru operatiile respective, si numai la instalatiile pentru care a fost autorizat.

Art. 389. - (1) Interventiile la instalatiile, utilajele, echipamentelesi aparatele care utilizeaza energia electrica sunt permise numai in baza unei autorizatii de lucru scrise (AL), sau in baza unor instructiuni tehnice interne de protectie a muncii (ITI-PM) sau a atributiilor de serviciu (AS) sau a dispozitiilor verbale (DV) sau a unor procese verbale (PV) sau a obligatiilor de serviciu (OS) sau pe proprie raspundere (PR).

(2) Modul de lucru in baza fiecarei din formele indicate la paragraful 1 sunt precizate in normele specifice de securitate a muncii.

Art. 390. - (1) Se interzice executarea de lucrari la instalatiile electrice pe timp de ploaie, furtuna, viscol.

(2) Se interzice executarea de lucrari la instalatiile electrice fara intreruperea tensiunii, daca locul respectiv nu este bine iluminat.

Art. 391. - Pentru prevenirea accidentelor de munca provocate de curentul electric, toate instalatiile si mijloacele de protectie trebuie verificate la receptie, inainte de darea in functiune, si apoi periodic in exploatare, precum si dupa fiecare reparatie sau modificare.

Art. 392. - Serviciul de intretinere trebuie sa intocmeasca lista verificarilor periodice pentru fiecare utilaj electric si sa execute aceste verificari. Este strict interzisa punerea sub tensiune a instalatiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una din aceste verificari.

CAPITOLUL VI
Instalatii sub presiune, de ridicat si de transportat

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 393. - Proiectarea, fabricarea, montarea, exploatarea si verificarea instalatiilor sub presiune, de ridicat si de transportat, trebuie sa se faca in conformitate cu prescriptiile tehnice - colectia Inspectiei pentru cazane, recipiente sub presiune si instalatii de ridicat (ISCIR) si normele de protectia muncii aplicabile.

Art. 394. - Se interzice utilizarea instalatiilor sub presiune, de ridicat si de transportat, fara avizul tehnic si verificarea ISCIR.

Art. 395. - Executarea interventiilor la instalatiile sub presiune, de ridicat si de transportat (depanari, reparatii, modificari, racordari etc.) trebuie sa se faca numai de catre personal calificat, instruit si autorizat in acest scop, conform prescriptiilor tehnice - colectia ISCIR.

Sectiunea 2
Instalatii de ridicat sarcini

Art. 396. - Atunci cand un echipament tehnic pentru ridicarea sarcinilor este instalat in mod permanent, rezistenta si stabilitatea in timpul utilizarii trebuie asigurata tinand seama, in particular, de sarcinile care se vor ridica si de solicitarile produse in locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.

Art. 397. - (1) Echipamentele tehnice pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate vizibil cu sarcina nominala si atunci cand este necesar, cu sarcina nominala pentru fiecare configuratie a echipamentului.

(2) Dispozitivele de legare sau de prindere a sarcinii trebuie marcate astfel incat sa fie posibila identificarea caracteristicilor esentiale pentru utilizarea in conditii de securitate.

(3) Echipamentul tehnic care n-a fost destinat pentru ridicarea persoanelor dar care ar putea fi utilizat in acest scop datorita unei posibile confuzii, trebuie marcat in mod adecvat si vizibil pentru evitarea unei astfel de erori.

Art. 398. - Echipamentul tehnic care se instaleaza permanent trebuie instalat astfel incat sa fie reduse riscurile ca sarcinile:

a) sa loveasca angajatii;

b) sa se deplaseze periculos sau sa cada liber;

c) sa se desprinda neintentionat.

Art. 399. - (1) Echipamentul tehnic pentru ridicarea sau deplasarea angajatilor trebuie sa fie astfel incat:

a) sa previna riscul de cadere al habitaclului, atunci cand acesta exista, cu ajutorul unor dispozitive adecvate;

b) sa previna riscul de cadere a utilizatorului din habitaclu, atunci cand acesta exista;

c) sa previna riscul de strivire, de prindere sau de lovire a utilizatorului, in particular, printr-un contact intamplator cu obiecte;

d) sa asigure ca persoanele blocate in habitaclu, in eventualitatea unui incident, nu sunt expuse la pericol si pot fi deblocate.

(2) Daca, din motive datorate amplasamentului si inaltimilor diferite, riscurile vizate la alin. (1) pct. a) nu pot fi evitate prin nici o masura de securitate, trebuie instalat un cablu cu coeficient de siguranta marit.

(3) Cablul mentionat la alin. (2) trebuie verificat in fiecare zi de lucru.

Art. 400. - Echipamentul tehnic care este mobil sau care poate fi demontat si care este destinat pentru ridicarea sarcinilor, trebuie utilizat astfel incat sa fie asigurata stabilitatea sa in toate conditiile previzibile, tinand seama de natura solului.

Art. 401. - (1) Persoanele pot fi ridicate numai prin intermediul echipamentului tehnic si a accesoriilor prevazute in acest scop.

(2) In mod exceptional, echipamentul tehnic care nu este special destinat pentru ridicarea persoanelor, poate fi utilizat in acest scop, cu conditia sa fie luate masuri adecvate pentru asigurarea securitatii si supravegherii permanente.

(3) Atat timp cat pe echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor se afla angajati, trebuie asigurata prezenta permanenta in postul de comanda. Persoanele ridicate trebuie sa dispuna de mijloace de comunicare fiabile. In eventualitatea aparitiei unui pericol trebuie sa existe mijloace pentru evacuarea acestora in siguranta.

Art. 402. - (1) Trebuie luate masuri pentru a se asigura ca sub sarcinile suspendate nu sunt prezenti angajati, cu exceptia cazului in care acest lucru este necesar pentru realizarea efectiva a sarcinii de munca.

(2) Sarcinile nu trebuie sa fie deplasate pe deasupra locurilor de munca neprotejate in care angajatii sunt prezenti in mod curent.

(3) Daca procesul de munca nu se poate desfasura in alt mod, trebuie stabilite si aplicate metode si procedee adecvate, atunci cand este cazul.

Art. 403. - Dispozitivele de legare sau de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie alese in functie de sarcinile care se manipuleaza, de locurile de legare sau de prindere si de conditiile atmosferice, tinandu-se seama de modul si configuratia legarii. Ansamblul dispozitivului de legare sau de prindere trebuie marcat vizibil, astfel incat utilizatorii sa fie avertizati asupra caracteristicilor sale, atunci cand ansamblul nu se demonteaza dupa utilizare.

Art. 404. - Dispozitivele de legare sau de prindere trebuie depozitate astfel incat sa existe certitudinea ca nu se vor deteriora sau degrada.

Art. 405. - Atunci cand doua sau mai multe echipamente tehnice utilizate pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de munca astfel incat razele lor de actiune se intersecteaza, trebuie luate masuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea intre sarcini si/sau parti ale echipamentelor tehnice.

Art. 406. - Atunci cand se utilizeaza un echipament tehnic mobil pentru ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie luate masuri pentru a se preveni bascularea, rasturnarea sau, atunci cand este necesar, deplasarea ori alunecarea echipamentului. Trebuie efectuate verificari pentru a avea certitudinea ca aceste masuri au fost corect executate.

Art. 407. - Daca operatorul unui echipament tehnic, destinat pentru ridicarea sarcinilor neghidate, nu poate observa intregul traseu al sarcinii, fie direct, fie prin intermediul unui echipament auxiliar care furnizeaza informatiile necesare, atunci o persoana competenta trebuie sa comunice cu operatorul pentru a-l ghida si trebuie luate masuri organizatorice pentru a se preveni ciocnirile cu sarcina care pot sa pericliteze angajatii.

Art. 408. - Procesul de munca trebuie organizat astfel incat atunci cand un legator de sarcina leaga sau elibereaza sarcina, aceste operatii sa fie efectuate in conditii de securitate, in particular prin existenta la angajat a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului tehnic.

Art. 409. - (1) Toate operatiile de ridicare trebuie stabilite corect, supravegheate si efectuate corespunzator pentru a asigura securitatea angajatilor.

(2) In particular, daca o sarcina este ridicata simultan cu doua sau mai multe echipamente tehnice pentru ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie stabilite si aplicate metode si procedee care sa asigure o buna coordonare a operatorilor.

Art. 410. - (1) Daca echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu poate retine sarcina, in cazul unei defectari totale sau partiale, trebuie luate masuri adecvate pentru a se evita expunerea angajatilor la orice risc rezultant.

(2) Sarcinile suspendate nu trebuie lasate fara supraveghere in afara cazului in care patrunderea in zona periculoasa este prevenita iar legarea, prinderea si retinerea sarcinii confera o securitate deplina.

Art. 411. - Utilizarea in aer liber a echipamentelor tehnice destinate pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisa atunci cand conditiile meteorologice se deterioreaza pana la punctul in care se pericliteaza utilizarea in conditii de securitate a echipamentului, expunandu-se angajatii la riscuri. Se vor lua masuri de protectie adecvate pentru a se preveni orice risc pentru angajati, in particular, pentru a se preveni rasturnarea echipamentului tehnic.

CAPITOLUL VII
Echipamente tehnice prevazute pentru lucrul temporar la inaltime

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 412. - Daca lucrul temporar la inaltime nu poate fi efectuat in conditii de securitate si in conditii ergonomice adecvate, de pe o suprafata convenabila, trebuie alese cele mai adecvate echipamente tehnice pentru a se asigura si mentine conditii de lucru nepericuloase. Trebuie acordata prioritate masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala. Dimensionarea echipamentului tehnic trebuie adaptata naturii lucrarii de executat, dificultatilor previzibile si sa permita circulatia fara pericol.

Cel mai potrivit mijloc de acces la locurile de munca pentru lucrul temporar la inaltime trebuie ales in functie de frecventa sa de utilizare, de inaltimea ce trebuie atinsa si de durata utilizarii. Alegerea facuta trebuie sa permita evacuarea in caz de pericol iminent.

Trecerea, intr-un sens sau altul, intre un mijloc de acces si platforme, plansee sau pasarele nu trebuie sa genereze riscuri suplimentare de cadere.

Art. 413. - Scarile nu pot fi utilizate ca posturi de lucru la inaltime decat in conditiile in care, tinand seama de prevederile art. 412, utilizarea altor echipamente tehnice mai sigure nu este justificata din cauza nivelului redus de risc si din cauza, fie a duratei reduse de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale spatiului de acces pe care angajatorul nu le poate modifica.

Art. 414. - Pot fi utilizate metode de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor numai in cazurile in care, in functie de aprecierea riscului, lucrarea respectiva poate fi executata in conditii de securitate si/sau nu este justificata utilizarea unui echipament tehnic mai sigur.

Tinand seama de aprecierea riscului si, in special, in functie de durata lucrului si de restrictiile de natura ergonomica, trebuie prevazut un scaun dotat cu accesoriile corespunzatoare.

Art. 415. - In functie de tipul de echipament tehnic ales pe baza punctelor precedente, trebuie identificate masurile adecvate de reducere a riscurilor pentru angajati, riscuri inerente acestui tip de echipament.

Daca este necesar, trebuie prevazuta instalarea unor mijloace de protectie impotriva caderilor.

Aceste mijloace trebuie sa aiba o structura si o rezistenta corespunzatoare care sa opreasca sau sa impiedice caderile de la inaltime si sa previna, in limitele posibilului, producerea de leziuni angajatilor. Mijloacele de protectie colectiva impotriva caderilor nu trebuie sa fie intrerupte decat in dreptul punctului de acces al unei scari mobile sau fixe.

Art. 416. - Atunci cand executarea unei lucrari specifice necesita indepartarea temporara a unui mijloc de protectie colectiva impotriva caderilor, trebuie luate masuri de securitate compensatorii, eficiente. Lucrul nu poate fi efectuat fara adoptarea prealabila a acestor masuri. Imediat dupa ce lucrarea specifica a fost terminata, definitiv sau temporar, trebuie montate la loc mijloacele de protectie colectiva impotriva caderilor.

Art. 417. - Lucrul temporar la inaltime trebuie efectuat numai atunci cand conditiile meteorologice nu pericliteaza securitatea si sanatatea angajatilor.

Sectiunea 2
Utilizarea scarilor

Art. 418. - Scarile vor fi amplasate astfel incat sa le fie asigurata stabilitatea in timpul utilizarii. Picioarele scarilor portabile se vor amplasa pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni corespunzatoare si imobil astfel incat treptele sa ramana in pozitie orizontala. Scarile suspendate, cu exceptia celor din franghie vor fi fixate in mod sigur, astfel incat sa nu se deplaseze si sa fie evitata orice miscare de balans.

Art. 419. - Alunecarea picioarelor scarilor portabile va fi impiedicata in timpul utilizarii, fie prin fixarea partii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin orice alt dispozitiv antiderapant sau procedeu de egala eficienta.

Scarile de acces trebuie sa aiba o lungime astfel incat sa depaseasca in mod suficient nivelul de acces, cu exceptia situatiei in care au fost luate alte masuri care sa garanteze o fixare sigura. Scarile articulate sau scarile culisante trebuie utilizate astfel incat sa fie impiedicata miscarea relativa intre subansamble. Scarile mobile trebuie imobilizate inainte de urcarea pe ele.

Art. 420. - Scarile trebuie utilizate astfel incat, in orice moment, angajatii sa aiba posibilitatea de prindere cu mana si un suport de sustinere sigur. In special, purtarea cu mana a sarcinilor pe o scara nu trebuie sa impiedice mentinerea unei prinderi sigure cu mana.

Sectiunea 3
Utilizarea schelelor

Art. 421. - Atunci cand nu este disponibil breviarul de calcul al schelei alese sau nu sunt prevazute in acesta configuratiile structurale avute in vedere, trebuie efectuat un calcul de rezistenta si de stabilitate, cu exceptia cazului in care aceasta schela este asamblata prin respectarea unei configuratii tip, general recunoscute.

Art. 422. - In functie de complexitatea schelei alese, trebuie intocmit, de catre o persoana competenta, un plan de montare, utilizare si demontare.

Acest plan poate avea forma unui plan general, completat de planuri de detaliu pentru componentele specifice schelei respective.

Art. 423. - Elementele de sprijin ale unei schele trebuie protejate impotriva pericolului de alunecare, ori prin fixare pe suprafata de sprijin, ori prin alt procedeu de egala eficienta, iar suprafata de sprijin sa aiba o capacitate portanta satisfacatoare. Trebuie asigurata stabilitatea schelei. Trebuie prevenita, cu ajutorul unor dispozitive adecvate, deplasarea neasteptata a schelelor pe roti, in timpul lucrului la inaltime.

Art. 424. - Dimensiunile, forma si dispunerea platformelor unei schele trebuie adaptate naturii lucrarii de executat si corespunzatoare sarcinilor pe care trebuie sa le suporte si sa permita lucrul si circulatia in securitate. Platformele schelelor trebuie montate astfel incat componentele lor sa nu se deplaseze in cazul utilizarii normale. Intre componentele platformelor si mijloacele verticale de protectie colectiva impotriva caderilor nu trebuie sa existe goluri periculoase.

Art. 425. - Atunci cand unele parti ale unei schele nu sunt gata de intrebuintare, de exemplu in timpul montarii, demontarii sau modificarilor, aceste parti trebuie semnalizate prin panouri de avertizare de pericol general, conform reglementarilor in vigoare si vor fi delimitate in mod corespunzator prin obstacole fizice care sa impiedice accesul in zona periculoasa.

Art. 426. - Schelele nu pot fi montate, demontate sau modificate substantial decat sub supravegherea unei persoane competente si de catre angajati care au fost instruiti corespunzator si conform operatiilor prevazute, referitor la riscurile specifice, in conformitate cu art. 286 si insistandu-se in special asupra:

a) intelegerii planului de montare, demontare sau modificare a schelei respective;

b) securitatii in timpul montarii, demontarii sau modificarii schelei respective;

c) masurilor de prevenire a riscurilor de cadere a persoanelor sau a obiectelor;

d) masurilor de securitate in cazul schimbarii conditiilor meteorologice care ar putea prejudicia securitatea schelei respective;

e) conditiilor referitoare la sarcina admisibila;

f) oricarui alt risc pe care il pot include operatiile de montare, demontare si modificare.

Conducatorul locului de munca si angajatii respectivi trebuie sa aiba la dispozitie planul de montare si demontare la care se face referire la art. 422, in special toate instructiunile pe care acesta le poate cuprinde.

Sectiunea 4
Tehnici de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor

Art. 427. - La utilizarea tehnicilor de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor trebuie respectate urmatoarele conditii:

a) sistemul trebuie sa includa cel putin doua franghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborare si de sustinere (franghie de lucru) si cealalta mijlocul de asigurare (franghie de securitate);

b) angajatii trebuie dotati cu o centura complexa corespunzatoare, sa o utilizeze si sa fie legati prin aceasta centura la franghia de securitate;

c) franghia de lucru trebuie echipata cu un dispozitiv de coborare si urcare sigur si sa includa un sistem de autoblocare care sa impiedice caderea utilizatorului in cazul in care acesta si-ar pierde controlul miscarilor. Franghia de securitate trebuie echipata cu un dispozitiv mobil de oprire a caderii care sa insoteasca angajatul in timpul deplasarii;

d) uneltele si celelalte accesorii pe care le utilizeaza un angajat trebuie legate de centura complexa sau de scaunul angajatului sau atasate printr-un alt mijloc corespunzator;

e) lucrul trebuie organizat si supravegheat in mod corect astfel incat angajatului sa-i poata fi dat un ajutor imediat, in caz de urgenta;

f) angajatii respectivi trebuie, conform art. 286 sa primeasca o instruire corespunzatoare si specifica operatiilor avute in vedere, in special asupra procedurilor de salvare.

In situatiile exceptionale in care, tinand seama de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua franghii ar mari periculozitatea lucrului, poate fi permisa utilizarea unei singure franghii in conditiile in care au fost luate masuri corespunzatoare pentru asigurarea securitatii, in conformitate cu reglementarile in vigoare.

CAPITOLUL VIII
Echipamente pentru fluide energetice

Art. 428. - Din categoria fluidelor energetice fac parte oxigenul, acetilena, aerul comprimat, gazele lichefiate, gazele naturale si fabricate, hidrogenul etc., care prezinta riscuri ridicate de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 429. - Proiectarea, fabricarea, amplasarea, utilizarea si verificarea echipamentelor tehnice pentru fluide energetice se va face conform normelor specifice, precum si a instructiunilor tehnice in domeniu.

Art. 430. - Producatorii sunt obligati sa intocmeasca si sa puna la dispozitia beneficiarilor instructiuni de utilizare si instructiuni de protectie a muncii pentru fiecare fluid energetic.

Art. 431. - (1) Se interzice utilizarea echipamentelor pentru fluide energetice daca acestea nu sunt prevazute cu toate dispozitivele de siguranta, aparatura de masura, control, reglare si protectie necesare desfasurarii activitatii in conditii de securitate.

(2) Se interzice utilizarea instalatiei pentru fluide energetice in conditiile in care dispozitivele si aparatele mentionate la alin. (1) sunt defecte sau descompletate sau neverificate (neetalonate).

Art. 432. - Producatorii si utilizatorii de fluide energetice trebuie sa aiba program propriu de prevenire si lichidare a avariilor si urmarilor acestora.

CAPITOLUL IX
Echipamente portabile si unelte manuale

Art. 433. - Echipamentele portabile actionate electric sau pneumatic vor fi prevazute cu dispozitive care sa impiedice functionarea lor necomandata.

Art. 434. - Echipamentele portabile actionate electric sau pneumatic vor fi astfel concepute, incat la lasarea lor din mana sa se intrerupa actionarea miscarii mecanismului portscula.

Art. 435. - Tuburile flexibile pentru alimentarea cu aer comprimat a echipamentelor portabile trebuie sa corespunda presiunii de lucru. Va fi asigurata fixarea lor pe racorduri.

Art. 436. - Echipamentele portabile rotative cu actionare pneumatica trebuie sa fie prevazute cu sistem de limitare automata a cresterii accidentale a turatiei arborelui peste valorile admise.

Art. 437. - (1) Cozile si manerele uneltelor manuale vor fi netede, bine fixate, si vor avea dimensiuni si forme ergonomice, care sa permita prinderea lor sigura si comoda.

(2) Cozile si manerele din lemn se vor executa din lemn de esenta tare, cu fibrele axiale drepte, fara noduri, crapaturi si aschii desprinse. Pentru fixarea cozilor si manerelor din lemn se vor folosi pene metalice corespunzatoare.

(3) Utilizarea aceluiasi maner la mai multe unelte manuale se admite numai pentru trusele de unelte construite in mod special cu maner demontabil.

Art. 438. - (1) Uneltele de percutie (ciocanele, daltile, dornurile, capuitoarele si toate uneltele de mana similare) vor fi executate din oteluri corespunzatoare, in asa fel incat, sub actiunea eforturilor la care sunt supuse in timpul lucrului, partea activa sa nu sufere deformari permanente, fisuri sau desprinderi de aschii.

(2) Folosirea uneltelor de percutie deformate, inflorite, stirbite sau improvizate este interzisa.

Art. 439. - Uneltele manuale folosite in mediu cu gaze, vapori sau pulberi inflamabile sau explozive, vor fi confectionate din materiale care nu produc scantei prin lovire sau frecare si care, in contact cu atmosfera respectiva, ar putea initia incendii sau explozii.

Art. 440. - (1) Uneltele manuale prevazute cu articulatii, cu foarfeci, clesti etc., vor avea o constructie robusta si nu vor prezenta frecari mari sau jocuri in articulatii, care pot duce la eforturi suplimentare pentru actionare sau la nesiguranta in timpul lucrului.

(2) Bratele de actionare ale acestor unelte vor fi astfel concepute incat la inchidere sa ramana un spatiu suficient intre ele, pentru a se preveni prinderea degetelor sau a altor parti ale organismului uman.

Art. 441. - La executarea lucrarilor la inaltime, uneltele manuale vor fi pastrate in genti rezistente si vor fi fixate corespunzator, pentru a fi asigurate impotriva caderii.

Art. 442. - In timpul transportului, partile periculoase ale uneltelor manuale, ca taisuri, varfuri etc., vor fi acoperite cu teci sau aparatori adecvate.

Art. 443. - Uneltele manuale vor fi verificate la inceputul fiecarui schimb. Este interzisa utilizarea acelor unelte manuale care nu se prezinta intr-o stare tehnica corespunzatoare.

inapoi la cuprins ^


TITLU VI
Mediul de munca

CAPITOLUL I
Agenti chimici

Sectiunea 1
Generalitati

Art. 444. - (1) Aceasta sectiune cuprinde cerintele minime pentru protectia angajatilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate provenind din efectele agentilor chimici (inclusiv ale azbestului) prezenti la locul de munca sau ca rezultat al oricarei activitati care implica agenti chimici.

(2) Pentru substantele cancerigene prezente la locul de munca prevederile acestei sectiuni se aplica fara a prejudicia prevederile mai restrictive si/sau specifice continute de capitolul II Agenti cancerigeni si mutageni, referitoare la expunerea angajatilor la substante cancerigene.

(3) Prevederile referitoare la agenti chimici se aplica fara a prejudicia reglementarile specifice privind transportul substantelor si marfurilor periculoase.

Art. 445. - Angajatorul trebuie sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea angajatilor in procesul de munca, datorat unui agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum. Este obligatorie respectarea valorilor limita de expunere profesionala la agenti chimici in mediul de munca, prevazute in anexele nr. 31 si 32, cu mentinerea concentratiilor agentilor chimici la un nivel cat mai scazut posibil.

Art. 446. - Angajatorul trebuie sa dispuna investigarea prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca. In cazul prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea angajatilor care decurge din prezenta acestor agenti chimici, luand in considerare, in special:

-proprietatile lor periculoase;

-informatiile date de furnizor, producator sau alte surse, privind securitatea si sanatatea (de ex., Fisele tehnice de securitate);

-nivelul, tipul si durata expunerii;

-conditiile de lucru cu astfel de agenti, inclusiv informatii referitoare la cantitatile acestora;

-valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice;

-efectul masurilor preventive luate sau care vor fi luate;

-atunci cand sunt disponibile, concluziile referitoare la supravegherea starii de sanatate.

Angajatorul trebuie sa obtina informatii suplimentare necesare pentru evaluarea riscului de la furnizor sau din alte surse disponibile.

Art. 447. - Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de munca trebuie sa fie standardizate.

Art. 448. - Evaluarea riscului trebuie prezentata intr-o forma corespunzatoare si poate include justificarea angajatorului referitoare la faptul ca natura si marimea riscurilor datorate agentilor chimici nu necesita o alta evaluare detaliata a riscului. Evaluarea riscului va fi actualizata mai ales daca s-au produs schimbari semnificative din cauza carora evaluarea ar fi depasita sau atunci cand rezultatele supravegherii starii de sanatate fac necesar acest lucru.

Art. 449. - In evaluarea riscului trebuie incluse si acele activitati, cum ar fi intretinerea, in timpul carora este previzibila aparitia unui risc de expunere semnificativ sau care pot avea efecte vatamatoare pentru securitate si sanatate, chiar dupa ce au fost luate toate masurile tehnice.

Art. 450. - In cazul activitatilor care implica expunerea la mai multi agenti chimici periculosi, riscul trebuie evaluat pe baza riscului prezentat de toti acesti agenti chimici in combinatie.

Art. 451. - In cazul unei activitati noi care implica agenti chimici periculosi, lucrul trebuie sa inceapa numai dupa evaluarea riscului acelei activitati si dupa luarea masurilor de prevenire stabilite.

Art. 452. - Ghidurile practice care detaliaza prevederile prezentelor norme referitoare la evaluarea riscurilor si la aplicarea masurilor de prevenire pentru diminuarea acestora vor respecta prevederile prezentelor norme.

Art. 453. - Angajatorul este obligat sa ia masuri de eliminare sau reducere la minimum a riscurilor privind securitatea si sanatatea angajatilor in procesele de munca care implica agenti chimici periculosi, in special prin:

-proiectarea si organizarea sistemelor de munca;

-dotarea cu echipament corespunzator pentru lucrul cu agentii chimici, elaborarea si implementarea procedurilor de intretinere, care sa asigure securitatea si sanatatea angajatilor in procesul de munca;

-reducerea la minimum a numarului de angajati expusi sau care pot fi expusi;

-reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere;

-masuri corespunzatoare de igiena;

-reducerea cantitatii de agent chimic prezent la locul de munca la nivelul minim cerut pentru tipul de activitate;

-proceduri adecvate de lucru care includ in special dispozitii privind manipularea, depozitarea si transportul in siguranta la locul de munca al agentilor chimici periculosi si al deseurilor care contin asemenea agenti chimici.

Art. 454. - (1) Daca rezultatele evaluarii riscurilor, conform art. 447 indica prezenta unui risc pentru securitatea si sanatatea angajatilor, se vor aplica masurile specifice de protectie, prevenire si supraveghere prevazute in art. 455-464 si art. 469-473.

(2) Daca rezultatele evaluarii riscurilor, conform art. 447 arata ca datorita cantitatii de agent chimic periculos prezent la locul de munca, exista doar un risc redus pentru securitatea si sanatatea angajatilor, iar masurile luate in conformitate cu art. 453 sunt suficiente pentru a diminua acel risc, prevederile art. 455-464 si art. 469-483 nu se aplica.

Art. 455. - Angajatorul trebuie sa evite folosirea unui agent chimic periculos, prin inlocuirea lui cu un agent chimic sau un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai putin periculos pentru securitatea si sanatatea angajatilor.

Art. 456. - Daca natura activitatii nu permite eliminarea riscului prin inlocuire, angajatorul trebuie sa se asigure ca riscul este redus la minimum prin aplicarea unor masuri de prevenire si protectie, pe baza evaluarii riscului, si anume, in ordinea prioritatii:

a) proiectarea unor procese de munca si de control corespunzatoare si folosirea de materiale si echipamente adecvate pentru prevenirea sau reducerea cat mai mult posibil a generarii de agenti chimici periculosi si a efectelor acestora, care pot prezenta risc pentru securitatea si sanatatea angajatilor la locul de munca;

b) aplicarea masurilor colective de protectie la sursa de risc, de ex. ventilarea adecvata si masuri organizatorice adecvate;

c) aplicarea masurilor individuale de protectie incluzand echipamentul individual de protectie, atunci cand expunerea nu poate fi prevenita prin alte mijloace.

Masurile prevazute in acest articol trebuie insotite de supravegherea sanatatii, daca natura riscului o cere.

Art. 457. - (1) Daca nu demonstreaza clar prin alte mijloace de evaluare ca au fost luate masurile adecvate de protectie si prevenire, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale agentilor chimici care prezinta risc pentru sanatatea angajatilor la locul de munca, in mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot afecta expunerea angajatilor la agenti chimici, in special cu privire la valorile limita de expunere profesionala.

(2) La evaluarea riscului datorat agentilor chimici periculosi trebuie sa se tina seama de rezultatele acestor masurari.

(3) Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala este depasita, angajatorul trebuie sa ia imediat masuri, tinand seama de perioada specificata pentru care se determina concentratia agentului chimic, pentru a remedia situatia prin aplicarea masurilor de protectie si prevenire.

Art. 458. - Pe baza evaluarii generale si a principiilor generale de prevenire a riscurilor, angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii activitatilor, inclusiv depozitarea, manipularea si izolarea agentilor chimici incompatibili, asigurand protectia angajatilor impotriva pericolelor datorate proprietatilor fizico-chimice ale agentilor chimici. In mod deosebit, angajatorul trebuie sa ia masuri, in ordinea prioritatii, pentru:

a) prevenirea prezentei substantelor inflamabile in concentratii periculoase la locul de munca sau a cantitatilor periculoase de substante chimice instabile, sau, atunci cand natura activitatii nu o permite;

b) evitarea prezentei surselor de aprindere care pot produce incendii si explozii sau a conditiilor nefavorabile care pot face ca substantele sau amestecurile de substante chimice instabile sa produca efecte fizice periculoase, si

c) limitarea/diminuarea efectelor negative pentru securitatea si sanatatea angajatilor in cazul unui incendiu sau al unei explozii provocate de aprinderea unei substante inflamabile si/sau a unor efecte fizice periculoase datorate prezentei substantelor sau amestecurilor de substante instabile chimic.

Echipamentul de lucru si sistemele de protectie acordate de angajator pentru protectia angajatilor trebuie sa fie conform prevederilor legale in vigoare, in ceea ce priveste proiectarea, productia si livrarea.

Masurile tehnice si/sau organizatorice luate de angajator trebuie sa tina seama si sa fie conforme cu clasificarea categoriilor de echipament prevazute de reglementarile in vigoare.

Angajatorul trebuie sa asigure controlul instalatiilor, echipamentelor si utilajelor, dotarea cu sisteme antiex, extinctoare cu declansare rapida/automata si dispozitive de limitare a presiunilor.

Art. 459. - In scopul protejarii securitatii si sanatatii angajatilor in caz de accident, incident sau urgenta legata de prezenta agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa stabileasca proceduri/planuri de urgenta care vor fi puse in practica in momentul aparitiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri includ exercitii adecvate, la intervale regulate si dotari adecvate pentru acordarea primului ajutor.

Art. 460. - In cazul aparitiei unui accident, incident sau urgenta legata de prezenta agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa ia imediat masuri de prevenire a efectelor si de informare a angajatilor asupra acestor efecte. Pentru readucerea la normal a situatiei:

-angajatorul trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru remedierea situatiei cat mai curand posibil;

-in zona afectata angajatorul trebuie sa permita numai accesul angajatilor care sunt indispensabili pentru efectuarea reparatiilor si pentru alte activitati necesare remedierii situatiei.

Art. 461. - Angajatilor carora li se permite sa lucreze in zona afectata trebuie sa li se asigure echipament individual de protectie pe care trebuie sa-l foloseasca atat timp cat situatia se mentine; aceasta situatie nu trebuie sa fie permanenta. Angajatilor neprotejati nu li se permite sa ramana in zona afectata.

Art. 462. - Angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura avertizarea si alte sisteme de comunicare necesare la semnalarea unui risc crescut pentru securitate si sanatate, pentru a permite o reactie corespunzatoare si pentru a incepe imediat ce este necesar actiunile de remediere, operatiunile de evacuare, salvare si asistenta.

Art. 463. - Angajatorul trebuie sa asigure disponibilitatea informatiilor si sa informeze angajatii despre masurile in caz de urgenta datorata expunerii la agenti chimici periculosi. Serviciile interne si externe pentru accidente si urgente trebuie sa aiba acces la aceste informatii. Aceste informatii includ:

-semnalarea din timp a pericolelor, identificarea pericolelor, procedurilor si masurilor, astfel incat serviciile de urgenta sa-si poata stabili propriile masuri de prevenire si proceduri de interventie;

-orice informatii disponibile referitoare la aparitia pericolelor specifice sau care pot apare in timpul unui accident sau urgenta, incluzand si informatiile despre masurile aplicabile pentru cazurile de accidente, incidente sau urgente.

Art. 464. - (1) Angajatorul trebuie sa se asigure ca angajatilor si/sau reprezentantilor lor le sunt puse la dispozitie:

-datele privind riscurile referitoare la securitate si sanatate ce decurg din expunerea acestora la agenti chimici periculosi si informatii suplimentare ori de cate ori schimbari majore la locul de munca determina o modificare a acestor date;

-informatiile despre agentii chimici periculosi prezenti la locul de munca, cum ar fi denumirea acestor agenti, riscurile pentru securitate si sanatate, valorile limita de expunere profesionala si alte reglementari;

-instruirea si informarea privind masurile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse pentru protectia lor si a altor angajati la locul de munca;

-fisele tehnice de securitate date de furnizor.

(2) Aceste informatii trebuie :

-furnizate conform rezultatului evaluarii riscului, prin comunicare orala, instruire individuala si instruire bazata pe suport scris, in functie de natura si gradul riscului;

-actualizate, pentru a tine seama de modificarile intervenite.

Art. 465. - Atunci cand containerele si conductele pentru agentii chimici periculosi folositi in procesul de munca nu sunt marcate conform actelor normative in vigoare privind etichetarea agentilor chimici si semnalizarea de securitate la locul de munca, angajatorul trebuie sa se asigure ca, fara incalcarea legislatiei, continutul containerelor si conductelor si riscurile asociate acestuia sunt clar identificabile.

Art. 466. - Pentru prevenirea expunerii angajatilor la riscurile pentru sanatate provenite de la agenti chimici si/sau activitati care implica agenti chimici, sunt interzise producerea sau folosirea agentilor chimici si activitatile prezentate in anexa nr. 34. Se pot admite derogari in urmatoarele situatii:

-pentru scopuri exclusive de cercetare stiintifica si testare, inclusiv analize;

-pentru activitati destinate sa elimine agentii chimici prezenti in deseuri si produse secundare;

-pentru producerea agentilor chimici interzisi, daca acestia sunt folositi ca intermediari.

Art. 467. - Expunerea angajatilor la agentii chimici prezentati in anexa nr. 34 trebuie prevenita in special prin asigurarea ca producerea si folosirea cat mai rapid posibil a acestor agenti chimici ca intermediari are loc intr-un sistem inchis unic, de unde agentii chimici pot fi transferati numai atat cat este necesar pentru monitorizarea procesului sau alimentarea sistemului.

Art. 468. - Cand se permit derogari conform art. 466, inspectoratul teritorial de munca solicita angajatorului sa prezinte urmatoarele informatii:

-motivul solicitarii derogarii;

-cantitatea de agent chimic folosit anual;

-activitatile si/sau reactiile sau procesele implicate;

-numarul de angajati implicati;

-masurile luate pentru protectia securitatii si sanatatii angajatilor respectivi;

-masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea expunerii angajatilor.

Art. 469. - Supravegherea starii de sanatate a angajatilor expusi la agenti chimici periculosi se realizeaza conform prevederilor Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 470. - Supravegherea starii de sanatate, de ale carei rezultate se tine seama la aplicarea masurilor de prevenire la locurile de munca, se efectueaza atunci cand:

-expunerea angajatului la un agent chimic periculos este de o asemenea natura incat se poate stabili o corelatie intre o boala identificabila sau un efect negativ asupra sanatatii si expunere si

-exista probabilitatea ca boala sau efectul sa apara in conditiile specifice de la locul de munca al angajatului si

-tehnica de investigare implica riscuri minime pentru angajati. Trebuie sa se utilizeze tehnici adecvate pentru detectarea simptomelor bolii sau efectului negativ.

Art. 471. - In cazul agentilor chimici pentru care este stabilita o valoare limita biologica, conform anexei nr. 33, supravegherea starii de sanatate este o cerinta obligatorie pentru lucrul cu agentul chimic periculos respectiv, conform procedurilor Ministerului Sanatatii si Familiei. Angajatii trebuie sa fie informati despre aceasta cerinta inainte de a le fi trasate sarcini care implica riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.

Art. 472. - Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai ionici trebuie sa includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind spectrometria de absorbtie sau o metoda care sa dea rezultate echivalente.

Supravegherea medicala are loc atunci cand:

-are loc expunerea la o concentratie de plumb in aer mai mare de 0,075 mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o perioada de peste 40 ore/saptamana, sau

-s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai mare de 20 μg Pb/100 ml sange la angajati.

Art. 473. - Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, dosarul medical si fisa individuala de expunere vor fi actualizate.

Art. 474. - Intrebuintarea carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb si a tuturor produselor continand acesti pigmenti este interzisa in orice lucrare de vopsitorie, cu exceptia vagoanelor de cale ferata, a podurilor de cale ferata, a dublului fund al vapoarelor, a picturii decorative. In aceste cazuri, carbonatul bazic de plumb, sulfatul de plumb si produsele care contin acesti pigmenti vor fi utilizate sub forma de pasta sau vopsea gata preparata. Este interzisa vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb.

Art. 475. - Este interzisa munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrarile de vopsit care comporta utilizarea carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb sau a miniului de plumb si a tuturor produselor care contin acesti pigmenti.

Art. 476. - Dosarul medical si fisa individuala de expunere la agenti chimici trebuie sa contina un rezumat al rezultatelor supravegherii starii de sanatate si al tuturor datelor reprezentative obtinute prin monitorizarea expunerii individuale. Monitorizarea biologica si cerintele legate de aceasta pot face parte din supravegherea starii de sanatate. Dosarul medical si fisa individuala de expunere trebuie pastrate intr-o forma adecvata pentru a permite consultarea ulterioara, in conditii de confidentialitate. La cererea inspectoratului teritorial de munca si directiei de sanatate publica, medicul de medicina muncii trebuie sa furnizeze copii ale inregistrarilor. Angajatul are acces, la cerere, la datele sale medicale si de expunere. Atunci cand o intreprindere isi inceteaza activitatea, dosarul medical individual si fisa de expunere trebuie sa fie transmise la directia de sanatate publica.

Art. 477. - Atunci cand, in urma supravegherii starii de sanatate:

-se descopera de catre medicul de medicina muncii, ca un angajat are o boala identificabila sau o afectare a starii de sanatate, ca rezultat al expunerii in procesul de munca la un agent chimic periculos, sau

-valoarea limita biologica prevazuta in anexa nr. 33 este depasita, angajatul este informat de catre medicul de medicina muncii despre rezultatul care-l priveste personal, inclusiv asupra unor date si recomandari medicale pe care sa le urmeze dupa incetarea expunerii.

Angajatorul:

-revizuieste evaluarea riscului, conform art. 446;

-revizuieste masurile de eliminare sau reducere a riscului;

-tine seama de recomandarile medicului de medicina muncii si a autoritatilor competente pentru introducerea masurilor necesare de eliminare sau reducere a riscului, incluzand posibilitatea de transfer a angajatului la o activitate alternativa, unde nu exista risc de expunere;

-asigura continuarea supravegherii starii de sanatate si trimite la control medical orice alt angajat care a fost expus similar.

In asemenea cazuri, medicul de medicina muncii poate propune ca angajatii expusi sa fie supusi examinarii medicale.

Sectiunea 2
Azbest

Art. 478. - (1) Pentru activitatile in care angajatii sunt expusi sau pot fi expusi in timpul lucrului la pulberea provenita de la azbest si/sau din materiale cu continut de azbest se aplica atat prevederile prezentei sectiuni cat si prevederile sectiunii 1 a capitolului I - Agenti chimici.

(2) Prevederile prezentei sectiuni nu se aplica pentru transportul maritim si transportul aerian.

Art. 479. - (1) Dispozitiile prevazute in aceasta sectiune se aplica fara a prejudicia prevederile din capitolul II - Agenti cancerigeni si mutageni.

(2) Prevederile prezentei sectiuni nu se aplica pentru:

-transport maritim;

-transport aerian.

Art. 480. - Termenul azbest se refera la urmatorii silicati fibrosi: crisotil (azbest alb) CAS 12001-29-5, crocidolit (azbest albastru) CAS 12001-28-4, amozit (azbest brun) CAS 12172-73-5, antofilit CAS 77536-67-5, tremolit CAS 77536-68-6, actinolit CAS 77536-66-4 sau orice amestec care contine unul sau mai multi silicati de acest fel (CAS = Chemical Abstract Service Registry Number).

Art. 481. - In cazul oricarei activitati care implica riscul expunerii la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea evaluarii de risc, astfel incat sa se determine natura si gradul de expunere al angajatului la pulberea degajata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest.

Art. 482. - Pentru activitatile de extractie, de fabricare si transformare a azbestului, angajatorul trebuie sa informeze in scris inspectoratul teritorial de munca si directia de sanatate publica. Informarea trebuie sa contina cel putin o descriere succinta a:

-tipurilor si cantitatilor de azbest utilizate;

-activitatilor si procedeelor utilizate;

-produselor fabricate.

Angajatii si/sau reprezentantii acestora in intreprindere/unitate trebuie sa aiba acces la continutul acestei informari.

Ori de cate ori intervine o modificare semnificativa in activitatile de extractie, de fabricare si prelucrare a azbestului, angajatorul trebuie sa efectueze o noua informare in scris.

Art. 483. - Se interzic aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere) precum si activitatile care implica in procesul de munca utilizarea unor izolatii termice sau acustice de joasa densitate (1g/cmc) cu continut de azbest.

Art. 484. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii angajatilor la locul de munca la pulberea generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest pana la cel mai scazut nivel ce poate fi practic atins si, in orice caz, sa fie sub valoarea limita stabilita in anexa nr. 32, in special prin aplicarea urmatoarelor masuri:

-limitarea cantitatii de azbest utilizata in fiecare caz la minimum posibil;

-reducerea cat mai mult posibil a numarului angajatilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea provenita din azbest sau din materiale cu continut de azbest;

-proiectarea proceselor de munca astfel incat sa se evite degajarea pulberii de azbest in aer. Daca acest lucru nu este posibil din punct de vedere practic, pulberea trebuie captata cat mai aproape de sursa si evacuata;

-curatarea si intretinerea in mod eficient si periodic a tuturor cladirilor si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate in fabricarea sau tratarea azbestului;

-stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator a azbestului ca materie prima;

-colectarea si transportul de la locul de munca in timp cat mai scurt posibil, in ambalaje adecvate, inchise, etichetate, cu indicarea continutului de azbest a deseurilor. Aceasta masura nu se aplica activitatilor extractive.

Deseurile trebuie tratate in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare referitoare la deseuri toxice si periculoase.

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca locurile de munca in care se desfasoara activitati care implica expunerea la azbest si/sau materiale cu continut de azbest nu sunt accesibile decat angajatilor care au sarcini de munca in acel loc de munca.

Art. 485. - (1) Pentru a asigura concordanta cu valoarea limita stabilita in anexa nr. 32, masurarea continutului de azbest in aer la locul de munca trebuie sa se efectueze in conformitate cu metoda descrisa in anexa nr. 35 sau cu orice alta metoda prin care se obtin rezultate echivalente. Aceasta masurare trebuie planificata si efectuata periodic, recoltarile fiind reprezentative pentru expunerea angajatilor la pulberea provenita din azbest si/sau materiale cu continut de azbest.

(2) Pentru masurarea mentionata se iau in considerare numai fibrele cu lungime mai mare de 5 μm si o latime mai mica de 3 μm si al caror raport lungime/latime este mai mare de 3:1.

(3) Durata esantionarii se va stabili in conformitate cu punctul 5 din anexa nr. 35.

Art. 486. - (1) Atunci cand se depaseste valoarea limita stabilita in anexa nr. 32 trebuie identificate cauzele acestor depasiri si angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru remedierea situatiei, in timp cat mai scurt posibil. Este interzisa continuarea lucrului in zonele afectate pana laluarea masurilor adecvate pentru protectia angajatilor.

(2) Pentru a verifica eficienta acestor masuri, se va realiza imediat o noua masurare a concentratiei de azbest in mediul de munca.

(3) Atunci cand expunerea la azbest nu poate fi redusa prin alte mijloace si este necesara purtarea unui echipament individual de protectie respirator si a altor echipamente individuale de protectie, trebuie ca utilizarea acestora sa nu fie permanenta, durata de purtare fiind limitata pentru fiecare angajat la minimum strict necesar.

Art. 487. - Angajatii si/sau reprezentantii lor in unitati trebuie sa fie consultati asupra masurilor care trebuie luate in cazul in care se prevede o depasire a valorii limita stabilita in anexa nr. 32, inainte ca activitatile respective sa se desfasoare.

Art. 488. - (1) Inaintea inceperii lucrarilor de demolare sau de indepartare a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri si/sau structura acestora, din aparate, instalatii si vapoare, angajatorul trebuie sa stabileasca un plan de lucru, care sa cuprinda masuri de protectie a securitatii si sanatatii angajatilor si pe care trebuie sa il transmita inspectoratului teritorial de munca cu o luna inainte de inceperea lucrarilor, cu exceptia cazurilor de urgenta.

(2) Planul de lucru trebuie sa contina in special:

-faptul ca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest sunt indepartate inaintea demolarii propriu-zise, pe cat este posibil din punct de vedere practic;

-echipamentul de protectie individual necesareste furnizat;

-natura si durata probabila a activitatii;

-locul unde are loc activitatea;

-metodelea plicate atunci cand activitatea implica manipularea azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest;

-caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia si decontaminarea angajatilor care participa la activitate;

-caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia celorlalte persoane prezente la locul sau in vecinatatea locului unde se desfasoara activitatea.

Art. 489. - In cazul oricarei activitati care implica expunerea la azbest si/sau la materiale cu continut de azbest, angajatorul trebuie sa se asigure ca angajatii si/sau reprezentantii lor in unitate primesc toate informatiile adecvate referitoare la:

-riscurile potentiale pentru sanatate datorate expunerii la pulberea provenita de la azbest si/sau materiale cu continut de azbest;

-existenta unei valori limita de expunere obligatorii si necesitatea supravegherii atmosferei;

-cerinte de igiena, inclusiv necesitatea de a se abtine de la fumat;

-precautii referitoare la purtarea echipamentelor de protectie;

-precautii speciale destinate minimizarii expunerii la azbest.

Art. 490. - Angajatorul trebuie sa informeze angajatii si/sau reprezentantii lor in unitate asupra riscurilor specifice ale expunerii la azbest, asupra rezultatelor masurarilor concentratiei de azbest in aer si asupra semnificatiei acestor rezultate. Daca rezultatele depasesc valoarea limita fixata in anexa nr. 32, angajatii implicati si/sau reprezentantii lor in unitate trebuie informati cat mai rapid posibil asupra acestor depasiri si asupra cauzelor acestora si trebuie consultati referitor la masurile ce trebuie luate sau, in caz de urgenta, trebuie informati asupra masurilor luate.

Art. 491. - Angajatorul trebuie sa asigure evaluarea starii de sanatate pentru fiecare angajat inaintea expunerii la pulberi provenite din azbest si/sau materiale cu continut de azbest. Aceasta evaluare trebuie sa includa un examen specific al aparatului respirator conform anexei nr. 36. Cel putin o data la fiecare 3 ani pe toata perioada in care are loc expunerea se realizeaza o noua evaluare a starii de sanatate.

Se intocmeste un dosar medical pentru fiecare angajat, in conformitate cu legislatia in vigoare.

Art. 492. - Ca urmare a supravegherii medicale, medicul de medicina muncii trebuie sa se pronunte in mod cert sau sa determine eventualele masuri individuale de protectie sau de prevenire care trebuie luate in urma rezultatelor evaluarii starii de sanatate. Aceste masuri pot contine, dupa caz, retragerea angajatului de la orice expunere la pulberile provenite din azbest si/sau din materiale care contin azbest.

Art. 493. - Medicul de medicina muncii trebuie sa furnizeze angajatilor vizati informatii si recomandari cu privire la evaluarea starii lor de sanatate dupa incetarea expunerii la azbest si/sau materiale cu continut de azbest.

Art. 494. - Angajatii expusi si angajatorul pot solicita revizuirea evaluarilor starii de sanatate a angajatilor, in conformitate cu reglementarile in vigoare.

Art. 495. - Angajatii desemnati sa efectueze activitati ce implica expunerea la azbest si/sau materiale ce contin azbest trebuie inscrisi de angajator intr-un registru de expunere, cu indicarea naturii si duratei activitatii acestora, precum si a expunerii la care acestia sunt supusi. Medicul de medicina muncii are acces la acest registru. Fiecare angajat implicat are acces la propriile lui rezultate continute in acest registru. Angajatii si/sau reprezentatii lor in unitati au acces la informatiile colective anonime cuprinse in acest registru.

Art. 496. - Registrele si dosarele medicale individuale se pastreaza cel putin 40 de ani dupa incheierea expunerii.

CAPITOLUL II
Agentii cancerigeni si mutageni

Art. 497. - (1) Prevederile acestui capitol au ca obiect protectia angajatilor fata de riscurile pentru sanatatea si securitatea lor, inclusiv prevenirea acestor riscuri care apar sau este posibil sa apara in expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.

Prevederile acestui capitol, inclusiv valorile limita, reprezinta cerinte minime in acest domeniu.

(2) Aceste prevederi nu se aplica angajatilor expusi radiatiilor ionizante la care se refera reglementarile elaborate de Comisia Nationala de Control al Activitatilor Nucleare.

(3) In privinta azbestului, prevederile acestui capitol se aplica atunci cand sunt mai favorabile sanatatii si securitatii la locul de munca.

Art. 498. - (1) Prevederile acestui capitol se aplica pentru toate activitatile in care angajatii sunt expusi sau exista probabilitatea de a fi expusi la agenti cancerigeni sau mutageni, care rezulta din munca lor.

(2) In activitatile in care angajatii sunt sau pot fi expusi la agenti cancerigeni sau mutageni, angajatorul trebuie sa determine natura, gradul si durata de expunere a angajatilor, pentru a evalua orice risc pentru sanatatea si securitatea lor si pentru a stabili masurile care trebuie luate.

(3) Angajatorul trebuie sa reinnoiasca evaluarea riscurilor in mod periodic si, obligatoriu, la orice modificare a conditiilor de munca care pot influenta expunerea angajatilor la agenti cancerigeni sau mutageni.

(4) Angajatorul trebuie sa furnizeze autoritatilor competente, la cererea acestora, elementele care au servit la aceasta evaluare.

(5) La evaluarea riscului trebuie luate in considerare toate caile de patrundere in organism a agentului cancerigen sau mutagen, cum ar fi absorbtia transcutanata si/sau percutanata.

(6) Dupa realizarea evaluarii la care se face referire la alin.(2), angajatorii trebuie sa acorde o atentie speciala oricaror eventuale efecte asupra securitatii si sanatatii angajatilor expusi unor riscuri specifice si trebuie sa ia in considerare faptul ca este preferabil sa nu angajeze lucratori in zonele in care pot intra in contact cu agenti cancerigeni sau mutageni.

Art. 499. - (1) Angajatorul trebuie sa reduca utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de munca, daca este posibil din punct de vedere tehnic, in special prin inlocuirea sa printr-o substanta, preparat sau procedeu care, in conditii de utilizare, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatatea si securitatea angajatilor.

(2) La cererea autoritatilor competente, angajatorul comunica acestora rezultatul actiunilor sale.

Art. 500. - (1) Expunerea angajatilor trebuie evitata daca rezultatele evaluarii la care se face referire in art. 498 (2) releva un risc pentru sanatatea sau securitatea angajatilor.

(2) Daca din punct de vedere tehnic nu este posibila inlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanta, preparat sau procedeu care, in conditii de utilizare, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatate si securitate, angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru producerea ori utilizarea agentului cancerigen sau mutagen intr-un sistem inchis.

(3) Daca aplicarea unui sistem inchis nu este posibila din punct de vedere tehnic, angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca expunerea angajatilor sa fie redusa la nivelul cel mai scazut posibil.

(4) In toate cazurile in care se utilizeaza un agent cancerigen sau mutagen, angajatorul trebuie sa aplice urmatoarele masuri:

a) limitarea cantitatilor agentului cancerigen sau mutagen la locul de munca;

b) limitarea numarului de angajati expusi sau susceptibil a fi expusi, la nivelul cel mai scazut posibil;

c) proiectarea unui proces de munca si a masurilor tehnice de control care sa evite sau sa reduca la minimum agentii cancerigeni sau mutageni la locul de munca;

d) evacuarea agentilor cancerigeni sau mutageni la sursa, prin ventilatie locala (exhaustare) sau generala adecvata, compatibila cu necesitatea de a proteja sanatatea publica si mediul;

e) utilizarea metodelor in vigoare, adecvate pentru masurarea agentilor cancerigeni sau mutageni, in special pentru detectarea din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevazut sau dintr-un accident;

f) aplicarea unor procedee si metode de munca adecvate;

g) asigurarea masurilor de protectie colectiva si/sau a masurilor de protectie individuala, in cazul in care expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace;

h) aplicarea unor masuri de igiena, in special curatarea regulata a pardoselilor, peretilor si altor suprafete;

i) informarea angajatilor;

j) delimitarea zonelor de risc si utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate inclusiv indicatorul "fumatul interzis" in zonele in care angajatii sunt expusi sau exista probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni;

k) elaborarea unor planuri pentru situatiile de urgenta care ar putea antrena expuneri anormal de ridicate;

l) asigurarea unor mijloace care sa permita depozitarea, manipularea si transportul agentilor cancerigeni sau mutageni fara risc, in special prin utilizarea de containere sigilate si etichetate clar si vizibil;

m) asigurarea unor mijloace care sa permita colectarea, depozitarea si evacuarea deseurilor de catre angajati, inclusiv utilizarea containerelor sigilate si etichetate clar si vizibil.

(5) Expunerea nu poate depasi valoarea-limita a agentului cancerigen sau mutagen stabilita prin prevederile acestor norme (anexele nr. 31 si 32).

Art. 501. - Daca rezultatele evaluarii pun in evidenta existenta unui risc pentru sanatatea si securitatea angajatilor, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora, informatii corespunzatoare privind:

a) activitatile si/sau procedeele industriale date in folosinta, inclusiv motivele pentru care se utilizeaza agenti cancerigeni sau mutageni;

b) cantitatile din substantele sau preparatele fabricate sau utilizate, care contin agenti cancerigeni sau mutageni;

c) numarul angajatilor expusi;

d) masurile de prevenire luate;

e) tipul echipamentului de protectie utilizat;

f) natura si gradul expunerii;

g) cazurile de inlocuire a agentilor cancerigeni sau mutageni.

Art. 502. - (1) In cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a angajatilor, angajatorul trebuie sa-i informeze pe angajati.

(2) Pana la normalizarea situatiei si atat timp cat cauzele expunerii anormale nu sunt eliminate, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri:

a) desemneaza sa lucreze in zona afectata numai angajatii care sunt indispensabili pentru executarea reparatiilor sau a altor lucrari necesare;

b) doteaza angajatii desemnati cu echipament individual de protectie si de lucru, inclusiv pentru protectie respiratorie, echipament pe care angajatii trebuie sa-l poarte; expunerea nu poate fi permanenta si ea trebuie limitata la strictul necesar pentru fiecare angajat;

c) nu permite angajatilor fara echipament de protectie sa lucreze in zona afectata.

Art. 503. - (1) Pentru anumite activitati, cum ar fi intretinerea, pentru care este previzibila cresterea semnificativa a expunerii si la care au fost epuizate in intregime toate posibilitatile tehnice de prevenire pentru limitarea acestei expuneri, angajatorul trebuie sa stabileasca, dupa consultarea angajatilor si/sau a reprezentantilor lor din unitate si fara a prejudicia responsabilitatea sa, masurile necesare pentru a reduce durata expunerii angajatilor la minimum posibil si pentru a asigura protectia angajatilor in timpul acestor activitati.

Pentru aplicarea acestei prevederi, angajatilor trebuie sa li se puna la dispozitie echipament individual de protectie si de lucru, inclusiv pentru protectie respiratorie. Acestea trebuie sa fie purtate de catre angajati pe toata durata cat persista expunerea anormala.

Expunerea angajatilor nu poate fi permanenta si ea trebuie limitata la strictul necesar pentru fiecare angajat.

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru a avea siguranta ca zonele in care se desfasoara activitatile la care se refera alin. (1), primul paragraf, sunt delimitate si semnalizate in mod clar si ca accesul persoanelor fara atributii de serviciu in astfel de zone este evitat prin alte mijloace.

Art. 504. - Angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru ca zonele in care se desfasoara activitati care, conform rezultatelor evaluarii mentionate la art. 498

(2) prezinta un risc pentru securitatea sau sanatatea angajatilor, sa fie accesibile numai angajatilor care, prin natura muncii si functiei lor, trebuie sa intre acolo.

Art. 505. - (1) In ceea ce priveste masurile de igiena si protectie individuala pentru toate activitatile in care exista risc de contaminare cu agenti cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate, dupa cum urmeaza:

a) angajatii sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in zonele de lucru in care exista riscul contaminarii cu agenti cancerigeni sau mutageni;

b) sa puna la dispozitia angajatilor echipament individual de protectie adecvat sau alt echipament special; sa prevada locuri amenajate special pentru echipamentul de lucru sau de protectie, separat de imbracamintea personala;

c) sa puna la dispozitia angajatilor grupuri sanitare si dusuri, curate si corespunzatoare;

d) echipamentul de protectie sa fie:

-depozitat corespunzator in locuri bine stabilite;

-verificat si curatat, daca este posibil, inainte si, in orice caz, dupa fiecare utilizare;

-reparat sau inlocuit inaintea urmatoarei utilizari in cazul defectarii lui.

(2) Angajatii nu trebuie sa suporte costul acestor masuri.

Art. 506. - (1) In ceea ce priveste informarea si instruirea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca angajatii si/sau reprezentantii angajatilor din unitate sa primeasca o pregatire suficienta si adecvata, bazata pe toate cunostintele disponibile, in special sub forma de informatii si instructiuni, cuprinzand:

a) riscurile potentiale pentru sanatate, inclusiv riscurile suplimentare cauzate de consumul de tutun;

b) precautiile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii;

c) prescriptiile de igiena;

d) purtarea si utilizarea echipamentului individual de protectie si a echipamentului individual de lucru;

e) masurile pe care trebuie sa le ia angajatii, in special personalul de interventie, in cazul producerii unor incidente si pentru prevenirea acestora.

(2) Instruirea trebuie sa fie:

-adaptata evolutiei riscurilor si aparitiei unor riscuri noi;

-repetata periodic.

(3) Angajatorul trebuie sa informeze angajatii cu privire la instalatiile si recipientele auxiliare acestora care contin agenti cancerigeni sau mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje si instalatii sa fie etichetate clar si lizibil si sa expuna semnele de avertizare in mod cat mai vizibil.

Art. 507. - Pentru informarea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca:

a) angajatii si/sau reprezentantii lor din unitate sa poata controla aplicarea prevederilor acestui capitol sau sa se poata implica in aplicarea lor, in special cu privire la:

-consecintele pentru securitatea si sanatatea angajatilor legate de alegerea, purtarea si utilizarea echipamentului individual de protectie si de lucru, faraa prejudicia responsabilitatile angajatorului referitoare la determinarea eficacitatii echipamen-tului de protectie si de lucru, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

-masurile luate de angajator si la care se face referire in art.503(1), fara a aduce atingere obligatiei angajatorului de a stabili astfel de masuri;

b) angajatii si/sau reprezentantii lor din unitate sa fie informati cat mai repede posibil asupra unei expuneri anormale, inclusiv expunerile mentionate la art. 503, asupra cauzelor acestora si asupra masurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea situatiei;

c) sa existe o lista nominala actualizata a angajatilor in activitatile la care rezultatele evaluarii mentionate la art. 498 (2) releva un risc pentru sanatatea sau securitatea lor, indicand expunerea la care ei au fost supusi, daca aceasta informatie este disponibila;

d) medicul si/sau autoritatea competenta, precum si toate persoanele responsabile cu sanatatea si securitatea in munca sa aiba acces la lista mentionata in pct. c);

e) fiecare angajat sa aiba acces la informatiile continute in lista care il privesc personal;

f) angajatii si/sau reprezentantii lor din unitate sa aiba acces la informatii colective care nu contin nominalizari de persoane.

Art. 508. - Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea angajatilor si/sau reprezentantilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de securitate si sanatate in cazul expunerii la agenti cancerigeni si/sau mutageni.

Art. 509. - (1) Masurile pentru supravegherea adecvata a sanatatii angajatilor pentru care rezultatul evaluarii efectuate in conformitate cu art. 498 (2) releva riscuri pentru sanatatea sau securitatea lor, se stabilesc in concordanta cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.

(2) In acest caz, fiecare angajat trebuie sa fie supus unei supravegheri adecvate a sanatatii inainte de expunere si apoi periodic.

Masurile vizate in alin. (1) trebuie astfel concepute incat sa existe posibilitatea directa a aplicarii masurilor medicale preventive si a celor de medicina a muncii.

(3) Daca se constata ca un angajat este suferind ca urmare a expunerii la agenti cancerigeni sau mutageni, medicul sau autoritatea competenta responsabila cu supravegherea medicala a angajatilor, poate cere ca si ceilalti angajati care au suferit o expunere similara sa faca obiectul unei supravegheri medicale.

In acest caz angajatorul trebuie sa realizeze o noua evaluare a riscului la expunere, in conformitate cu art. 498 (2).

(4) Pentru fiecare angajat expus unui agent cancerigen sau mutagen, la serviciul respectiv de medicina muncii se va completa un dosar medical individual si medicul si/sau autoritatea competenta responsabila cu supravegherea medicala vor propune masurile individuale de protectie sau prevenire care trebuie luate pentru toti angajatii.

(5) Angajatii trebuie sa primeasca informatii si recomandari privind toate tipurile de supraveghere medicala de care pot beneficia dupa incetarea expunerii.

(6) Angajatii au acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc.

(7) Angajatii vizati sau angajatorul pot sa solicite o verificare si/sau o reexaminare a rezultatelor supravegherii medicale.

(8) Recomandari pentru supravegherea medicala a angajatilor sunt prezentate in tabelul 9, precum si in reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.

(9) Toate cazurile de cancer identificate ca rezultand din expunerea profesionala la agenti cancerigeni trebuie raportate autoritatilor competente.

Art. 510. - (1) Lista la care se face referire in art. 507 c) si dosarul medical la care se refera art. 509 (4) trebuie pastrate cel putin 40 ani dupa sfarsitul expunerii.

(2) In cazul in care unitatea isi inceteaza activitatea, aceste documente sunt puse la dispozitia autoritatilor competente.

Art. 511. - Valorile limita referitoare la agentii cancerigeni sau mutageni sunt date in anexele nr. 31 si 32.

Substantele, preparatele si procedeele care pot duce la aparitia cancerului sunt prezentate in tabelul 8.

Art. 512. - Anexele nr. 31 si 32 si tabelele 8 si 9 pot fi modificate in functie de evolutia reglementarilor sau specificatiilor internationale si a cunostintelor in domeniul agentilor cancerigeni sau mutageni.

Tabelul 8

Substante, preparate si procedee care pot duce la aparitia cancerului

1. Fabricarea auraminei.

2. Lucrari care implica expunerea la hidrocarburi aromatice policiclice prezente in negrul de fum, in gudronul de carbune sau in smoala de carbune.

3. Lucrari care implica expunerea la pulberi, fumuri si aerosoli produse in timpul prajirii si rafinarii electrolitice a minereului Cu-Ni.

4. Procedeu cu acid concentrat la fabricarea alcoolului izopropilic.

5. Lucrari care implica expunerea la pulberi de lemn de esenta tare.

Tabelul 9

Recomandari privind supravegherea medicala a angajatilor

1. Medicul si/sau autoritatea competenta, responsabili cu supravegherea medicala a lucratorilor expusi contactului cu agenti cancerigeni sau mutageni, trebuie sa cunoasca bine conditiile de expunere ale fiecarui angajat.

2. Supravegherea medicala a angajatilor trebuie asigurata in conformitate cu principiile si practicile de medicina a muncii.

Aceasta include cel putin urmatoarele masuri:

-inregistrarea antecedentelor medicale si profesionale pentru fiecare angajat;

-anamneza;

-supravegherea biologica, precum si depistarea precoce a efectelor reversibile, in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.

3. Pe baza celor mai recente cunostinte de medicina a muncii, pot fi utilizate si alte teste pentru fiecare angajat supus supravegherii medicale.

CAPITOLUL III
Agenti biologici

Art. 513. - Prevederile acestui capitol au ca obiect protectia angajatilor impotriva riscurilor pentru securitatea si sanatatea lor, rezultate sau care pot sa rezulte din expunerea la agenti biologici in cursul activitatii, precum si prevenirea acestor riscuri.

Prevederile acestui capitol reprezinta cerinte minime in acest domeniu.

Art. 514. - Agentii biologici sunt clasificati in patru grupe distincte in functie de nivelul de risc pe care-l prezinta (anexa nr. 38).

a) grupa 1 - agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala omului.

b) grupa 2 - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru angajati; propagarea in colectivitate este improbabila; exista, in general, o profilaxie si un tratament eficace.

c) grupa 3 - agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave omului si constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate dar exista in general o profilaxie si un tratament eficace.

d) grupa 4 - agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in general o profilaxie si un tratament eficace.

Art. 515. - (1) Prevederile acestui capitol se aplica pentru toate activitatile in care angajatii, datorita activitatii profesionale, sunt expusi sau risca sa fie expusi la agenti biologici.

(2) Pentru orice activitate susceptibila sa prezinte un risc de expunere la agenti biologici angajatorul trebuie sa determine natura, nivelul si durata de expunere pentru a se putea evalua orice risc pentru sanatatea si securitatea angajatilor si pentru a se putea stabili masurile ce trebuie luate.

Art. 516. - (1) Pentru activitatile care implica o expunere la agenti biologici apartinand mai multor grupe riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor reprezentate de catre toti agentii biologici periculosi prezenti.

(2) Angajatorul va trebui sa reinnoiasca periodic evaluarea riscurilor si, in orice caz, la orice modificare a conditiilor de lucru care pot sa determine expunerea angajatilor la agenti biologici.

(3) Angajatorul trebuie sa furnizeze autoritatilor competente, la cererea acestora, elementele care au stat la baza evaluarii riscurilor profesionale.

Art. 517. - Evaluarea riscurilor profesionale pentru activitatile care pot prezenta risc de expunere la agenti biologici se efectueaza pe baza tuturor informatiilor existente si, mai ales, pe baza:

a) clasificarii agentilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sanatate;

b) recomandarilor emise de autoritatile competente care vor indica, dupa caz, in functie de agentul biologic prezent in mediul de lucru sa se ia masuri in scopul de a proteja sanatatea angajatilor care sunt expusi sau pot fi expusi in cursul activitatii lor acestui agent biologic;

c) informatiilor asupra bolilor ce pot fi contactate datorita unei activitati profesionale a angajatilor;

d) efectelor alergizante si toxigene ce pot sa rezulte ca urmare a activitatii angajatilor;

e) faptului ca un angajat sufera de o boala direct legata de munca sa.

Art. 518. - (1) Daca rezultatele evaluarii riscurilor profesionale pentru activitatile care implica o expunere la agenti biologici arata ca expunerea si/sau eventuala expunere, se raporteaza la un agent biologic din grupa 1, inclusiv la vaccinurile vii atenuate, fara risc identificabil pentru sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa respecte doar principiile de securitate si de igiena la locul de munca, conform punctului 1 din anexa nr. 41.

(2) Daca rezultatele evaluarii riscurilor arata ca activitatea nu implica o intentie deliberata de a lucra cu un agent biologic sau de a-l utiliza, dar care poate sa conduca la expunerea angajatilor la un agent biologic in cursul unor activitati a caror lista figureaza in anexa nr. 37, atunci se aplica prevederile art. 520, 522, 523 si 525-529.

Art. 519. - Daca natura activitatii o permite, angajatorul trebuie sa evite utilizarea unui agent biologic periculos, inlocuindu-l printru-un agent biologic care, in functie de conditiile de utilizare si de stadiul actual al cunostintelor, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatatea angajatilor.

Art. 520. - (1) Daca rezultatele evaluarii releva existenta unui risc pentru securitatea si sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca expunerea acestora sa fie evitata.

(2) Cand acest lucru nu este tehnic posibil, tinand seama de activitate si de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere profesionala la un nivel suficient de scazut pentru a proteja adecvat sanatatea si securitatea angajatilor respectivi, prin aplicarea urmatoarelor masuri:

a) limitarea, la un nivel cat mai scazut posibil, a numarului de angajati expusi sau care pot fi expusi;

b) conceperea proceselor de munca si a masurilor de control tehnic astfel incat sa se evite sau sa se reduca la minimum diseminarea agentilor biologici la locul de munca;

c) masuri de protectie colectiva si/sau masuri de protectie individuala atunci cand expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace;

d) masuri de igiena adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului, eliminarii si scaparii accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca;

e) utilizarea panourilor care semnalizeaza riscurile biologice si alte semne de avertizare adecvate conform prescriptiilor de semnalizare;

f) elaborarea unor planuri care sa fie puse in aplicare in caz de accidente ce implica prezenta agentilor biologici;

g) daca este necesar si tehnic posibil, detectarea in afara izolarii fizice primare a prezentei agentilor biologici utilizati in procesul de munca;

h) utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor in deplina securitate de catre angajati, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile;

i) masuri care sa permita manipularea si transportul fara risc a agentilor biologici la locul de munca.

Art. 521. - (1) Daca rezultatele evaluarii riscurilor profesionale releva existenta unui risc pentru securitatea sau sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora, informatii privind:

a) rezultatele evaluarii riscurilor profesionale;

b) activitatile in cursul carora angajatii au fost sau pot fi expusi la agenti biologici;

c) numarul de angajati expusi;

d) numele si competenta persoanei responsabile cu sanatatea si securitatea la locul de munca;

e) masurile de protectie si de prevenire luate, inclusiv procedeele si metodele de lucru;

f) un plan de urgenta pentru protectia angajatilor impotriva expunerii la un agent biologic din grupele 3 sau 4, in cazul unei defectari a izolarii fizice.

(2) Angajatorul trebuie sa informeze imediat autoritatile competente despre orice accident sau incident care ar putea sa provoace diseminarea unui agent biologic ce ar putea provoca angajatilor infectie si/sau boala grava.

(3) Lista cu angajatii expusi la agenti biologici, vizata in art. 525 (1), precum si dosarul medical al fiecarui angajat vor fi puse la dispozitia autoritatilor competente atunci cand unitatea isi inceteaza activitatea, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Art. 522. - (1) Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologici ce constituie un risc pentru sanatatea si securitatea angajatilor, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate:

a) sa asigure conditiile corespunzatoare ca angajatii sa nu serveasca masa si sa nu bea in zonele de lucru unde exista riscul de contaminare cu agenti biologici;

b) sa furnizeze angajatilor echipamente individuale de protectie adecvate sau alte echipamente speciale adecvate;

c) sa asigure angajatilor spatii dotate cu instalatii igienico- sanitare adecvate si substante antiseptice pentru ochi si piele;

d) sa aiba in vedere ca echipamentul individual de protectie sa fie:

-asezat corect intr-un loc stabilit separat de celelalte haine;

-verificat si curatat, daca este posibil, inainte si, in orice caz, dupa fiecare utilizare;

-reparat sau schimbat inaintea unei noi utilizari, in cazul in care prezinta defectiuni;

e) sa stabileasca proceduri privind prelevarea, manipularea si tratarea esantioanelor de origine umana sau animala.

(2) Imbracamintea de lucru si echipamentele de protectie, incluzand imbracamintea de protectie vizata in alin. (1), pct. b) care pot fi contaminate de agenti biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand angajatul paraseste zona de lucru si trebuie pastrate separat de alta imbracaminte.

Angajatorul trebuie sa aiba grija ca aceasta imbracaminte si echipamentul de protectie sa fie dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.

(3) Costurile pentru masurile ce trebuie aplicate conform alin. (1) si (2) nu vor fi imputate angajatilor.

Art. 523. - (1) Angajatorul trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru ca angajatii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, sub forma de informari si instructaj, o instruire suficienta si adecvata, bazata pe toate informatiile disponibile privind:

a) eventualele riscuri pentru sanatate;

b) masurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;

c) prescriptii in domeniul igienei;

d) purtarea si utilizarea echipamentelor si imbracamintii de protectie;

e) masurile pe care angajatii trebuie sa le ia in caz de evenimente si/sau incidente periculoase, precum si masurile de prevenire ale acestora.

(2) Instruirea angajatului trebuie efectuata inainte de inceperea unei activitati care implica contactul cu agenti biologici, adaptata la aparitia unor noi riscuri sau in cazul evolutiei riscurilor si repetata periodic si ori de cate ori este necesar.

Art. 524. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure la locul de munca instructiuni de securitate scrise si, dupa caz, afise privind procedura de urmat in caz de:

a) accident sau incident grav datorat manipularii unui agent biologic;

b) manipularea unui agent biologic din grupa 4.

(2) Angajatii trebuie sa semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu securitatea si sanatatea la locul de munca, orice accident sau incident ce implica manipularea unui agent biologic.

(3) Angajatorul trebuie sa informeze imediat angajatii si/sau reprezentantii lor despre orice accident sau incident care poate sau ar putea sa antreneze diseminarea unui agent biologic susceptibil sa produca infectii si/sau boli grave. De asemenea, trebuie sa ii informeze, cat mai repede posibil, despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave, precum si despre masurile care au fost luate sau care trebuie luate pentru a remedia situatia.

(4) Fiecare angajat trebuie sa aiba acces la informatiile continute in lista angajatilor expusi la agenti biologici vizata in art. 525 si care il privesc personal.

(5) Angajatii si/sau reprezentantii lor trebuie sa aiba acces la informatiile colective anonime.

(6) Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia angajatilor si/sau reprezentantilor lor, la cererea acestora, informatiile prevazute in art. 521 (1).

Art. 525. - (1) Angajatorul trebuie sa aiba lista angajatilor expusi la agenti biologici din grupa 3 si/sau 4 care indica activitatea efectuata si, atunci cand este posibil, agentul biologic la care angajatii au fost expusi si, dupa caz, datele referitoare la expuneri, la accidente si incidente.

(2) Lista angajatilor expusi la agenti biologici din grupa 3 si/sau 4 va fi pastrata timp de cel putin 10 ani de la terminarea expunerii, conform legislatiei in vigoare.

(3) Lista va fi pastrata pe o perioada mai indelungata, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere cunoscuta, in cazul expunerilor susceptibile sa antreneze infectii:

a) produse de agenti biologici despre care se stie ca pot provoca infectii persistente sau latente;

b) care, tinand seama de stadiul actual al cunostintelor, nu pot fi diagnosticate inainte ca boala sa se declanseze, multi ani mai tarziu;

c) a caror perioada de incubatie inainte de declararea bolii este deosebit de lunga;

d) care antreneaza boli ce pot prezenta recrudescenta timp indelungat, in ciuda tratamentului aplicat;

e) care pot lasa sechele grave pe termen lung.

(4) Medicul de medicina muncii, autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ca si orice alta persoana responsabila cu sanatatea si securitatea la locul de munca trebuie sa aiba acces la lista vizata in alin. (1).

Art. 526. - Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea angajatilor si/sau reprezentantilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sanatate si securitate in cazul expunerii la agenti biologici.

Art. 527. - (1) Angajatorul trebuie sa notifice, in prealabil, directiei de sanatate publica si inspectoratului teritorial de munca utilizarea pentru prima data a agentilor biologici din grupele 2, 3 si 4, cu cel putin 30 de zile inainte de inceperea activitatii.

(2) Laboratoarele care furnizeaza servicii de diagnostic pentru agentii biologici din grupa 4 trebuie doar sa notifice intentia lor.

(3) De fiecare data cand procedeele si/sau procedurile sufera modificari importante din punctul de vedere al securitatii si sanatatii la locul de munca, trebuie efectuata o noua notificare.

(4) Notificarea vizata in alin. (1) si (2) va contine:

a) denumirea si adresa unitatii;

b) numele si competentele responsabilului cu securitatea si sanatatea la locul de munca;

c) rezultatele evaluarii riscurilor profesionale;

d) specia agentului biologic;

e) masurile de protectie si de prevenire prevazute.

Art. 528. - (1) Daca rezultatele evaluarii riscurilor profesionale releva existenta unui risc privind securitatea sau sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura supravegherea medicala adecvata.

(2) Fiecare angajat trebuie sa fie supravegheat medical corespunzator inainte de expunere profesionala si, in continuare, periodic, facand astfel posibila aplicarea directa a masurilor de medicina generala si de medicina a muncii.

(3) Identificarea angajatilor pentru care ar fi necesare masuri speciale de protectie se va face in urma evaluarii riscurilor profesionale.

Daca este cazul, angajatorii trebuie sa puna la dispozitia angajatilor vaccinuri eficace, daca acestia nu sunt inca imunizati impotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expusi. Atunci cand angajatorii pun la dispozitia angajatilor vaccinuri, va trebui sa tina seama de codul de conduita recomandat in anexa nr. 42.

In cazul in care se depisteaza ca un angajat prezinta o infectie sau o boala care ar rezulta din expunerea la agenti biologici, serviciul de medicina muncii va propune si celorlalti angajati, care ar fi putut suferi o expunere similara, sa fie supravegheati medical; in acest caz, angajatorul va efectua o reevaluare a riscului de expunere.

(4) In cursul supravegherii medicale, fiecare angajat trebuie sa aiba un dosar medical individual, care va fi pastrat de catre serviciul de medicina a muncii cel putin 10 ani dupa incetarea expunerii.

In cazurile de la art. 525 (3) dosarul medical individual trebuie pastrat o perioada mai mare de 10 ani, care poate ajunge pana la 40 de ani de la ultima expunere cunoscuta. In cazul in care unitatea se desfiinteaza sau angajatul isi schimba locul de munca, dosarul medical individual va fi preluat de directia teritoriala de sanatate publica sau de serviciul de medicina muncii de la noul loc de munca.

(5) Serviciul de medicina muncii trebuie sa propuna masuri de protectie sau prevenire utile, pentru fiecare angajat.

(6) Serviciul de medicina muncii trebuie sa dea informatii si sfaturi medicale angajatilor privind supravegherea medicala la care ei vor fi supusi dupa ce a incetat expunerea la agenti biologici.

(7) Angajatii trebuie sa aiba acces la rezultatele supravegherii lor medicale si pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.

Deasemenea, angajatorul poate solicita o reexaminarea rezultatelor supravegherii medicale.

(8) Recomandarile practice pentru supravegherea medicala a angajatilor sunt indicate in anexa nr. 39.

Art. 529. - (1) Serviciile medicale si veterinare, in afara de laboratoarele de diagnostic, in vederea evaluarii riscurilor profesionale, trebuie sa aiba in vedere in mod deosebit:

a) incertitudinile legate de prezenta agentilor biologici in organismul pacientilor sau al animalelor precum si in probele sau produsele biologice care rezulta de la acestia;

b) pericolul pe care il constituie agentii biologici care sunt sau ar putea fi prezenti in organismul pacientilor sau la animale precum si in probele prelevate de la acestia;

c) riscurile inerente datorate naturii activitatii.

(2) In serviciile medicale si veterinare angajatorii trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru a asigura protectia sanitara si securitatea angajatilor respectivi.

Masurile care trebuie luate in serviciile medicale si veterinare cuprind: de dezinfectie;

a) stabilirea procedeelor corespunzatoare de decontaminare si b) aplicarea procedeelor care sa permita manipularea si eliminarea fara riscuri a deseurilor contaminate.

(3) In serviciile de izolare unde se gasesc pacienti umani sau animale care sunt, sau ar putea fi contaminati cu agenti biologici din grupele 3 si 4, angajatorul trebuie sa aleaga masuri de izolare dintre cele prezentate in anexa nr. 40, coloana A, in scopul reducerii la minimum a riscului de infectie.

Art. 530. - (1) In laboratoare, inclusiv in laboratoarele de diagnostic si in incaperile destinate animalelor de laborator contaminate deliberat cu agenti biologici din grupele 2, 3 si 4, care sunt sau ar putea fi purtatori ai acestor agenti, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri speciale:

a) in laboratoarele care efectueaza activitati ce implica manipularea agentilor biologici din grupele 2, 3 si 4 in scopuri de cercetare, de dezvoltare, invatamant, diagnostic, trebuie sa stabileasca masuri de izolare conform anexei nr. 40, in scopul reducerii la minimum a riscului de infectie;

b) in urma evaluarii riscurilor profesionale, dupa fixarea nivelului de izolare fizica necesara pentru agentii biologici, in functie de gradul de risc pe acestia il prezinta, va stabili masurile necesare conform anexei nr. 40, iar activitatile care implica manipularea unui agent biologic trebuie efectuate:

- numai in zonele de lucru corespunzatoare cel putin nivelului de izolare numarul 2, pentru un agent biologic din grupa 2;

- numai in zonele de lucru corespunzatoare cel putin nivelului de izolare numarul 3, pentruun agent biologic din grupa 3;

- numai in zonele de lucru corespunzatoare cel putin nivelului de izolare numarul 4, pentru un agent biologic din grupa 4.

c) in laboratoarele in care se manipuleaza materiale despre care nu exista certitudinea ca ar contine agenti biologici ce ar putea determina imbolnavire, dar care nu au ca obiectiv lucrul cu agentii biologici ca atare (adica a-i cultiva sau a-i concentra) trebuie sa adopte cel putin nivelul 2 de izolare. Nivelurile de izolare numarul 3 sau 4 trebuie utilizate, daca este cazul, cand se stie sau se presupune ca ele sunt necesare, in afara situatiilor in care recomandarile furnizate de autoritatile nationale competente indica, pentru anumite cazuri, un nivel de izolare mai scazut.

(2) Angajatorii trebuie sa ia urmatoarele masuri speciale privind procedeele industriale care utilizeaza agenti biologici din grupele 2, 3 si 4:

a) principiile de izolare expuse in alin. (1) pct. b) trebuie sa se aplice, de asemenea, procedeelor industriale pe baza masurilor practice din anexa nr. 41;

b) in functie de evaluarea riscului privind utilizarea agentilor biologici din grupele 2, 3 si 4, autoritatile competente pot sa decida masuri corespunzatoare care trebuie sa fie luate la folosirea industriala a agentilor biologici.

(3) Toate activitatile de la alin.(1) si (2), acolo unde nu a fost posibil sa se faca o evaluare concludenta a agentului biologic, dar se presupune ca utilizarea acestuia ar putea sa reprezinte un risc grav pentru sanatatea angajatilor, vor trebui sa se desfasoare in spatii de lucru in care nivelul de izolare corespunde cel putin nivelului 3.

Art. 531. - Daca agentul biologic ce trebuie evaluat nu poate fi clasificat clar intr-una din grupele cu riscul cel mai ridicat (grupele 2, 3, 4), el trebuie clasificat in grupa de risc cea mai inalta dintre grupele luate in considerare.

CAPITOLUL IV
Microclimat

Art. 532. - (1) Micro climatul la locul de munca este determinat de temperatura si umiditatea aerului, de viteza curentilor de aer, de temperatura suprafetelor si de radiatiile calorice emise in zona de lucru.

(2) Conditiile de microclimat la locurile de munca trebuie sa asigure mentinerea echilibrului termic al organismului uman corespunzator cu nivelul activitatii desfasurate.

(3) Componentele microclimatului se normeaza in raport cu metabolismul organismului (productia de caldura metabolica) determinat de efortul fizic in activitate.

Art. 533. - Activitatile profesionale se clasifica in functie de metabolismul energetic conform tabelului 1.

Art. 534. - (1) Limitele termice minime admise la locurile de munca sunt cele prevazute in tabelul 10.

(2) Limitele termice maxime admise la locurile de munca sunt cele prevazute in tabelul 11.

(3) La unele locuri de munca (birouri, camere de comanda, incaperi cu videoterminale, incaperi social-culturale etc.) unde desfasurarea activitatii profesionale necesita confort termic, trebuie asigurate urmatoarele conditii:

a) In perioada de vara:

-temperatura operativa intre 23 - 260C;

-diferenta pe verticala a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra solului (nivelul capului si al gleznelor) mai mica de 30C;

-umiditatea relativa a aerului intre 30 - 70%;

-viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s. b) In perioada de iarna:

-temperatura operativa intre 20 - 240C;

-diferenta pe verticala a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra solului (nivelul capului si al gleznelor) mai mica de 30C;

-umiditatea relativa a aerului intre 30 - 70%;

-viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s;

-diferente mai mici de 100C intre temperatura de radiatie a ferestrelor sau a altor suprafete verticale si temperatura de radiatie a obiectelor din incapere.

Temperatura operativa se calculeaza cu formula:

t0 = Ata + (1 - A) tr, unde :

ta este temperatura uscata a aerului, 0C

tr este temperatura medie de radiatie, 0C

A este un coeficient ale carui valori sunt:

0,5 daca viteza curentilor de aer este <0,2 m/s;

0,6 daca viteza curentilor de aer este intre 0,2-0,6 m/s;

0,7 daca viteza curentilor de aer este intre 0,7-1 m/s.

In cazul in care viteza relativa a aerului este mai mica de 0,2 m/s sau daca diferenta intre temperatura medie de radiatie si temperatura aerului este mai mica de 40C, temperatura operativa poate fi calculata ca medie a valorilor temperaturii aerului si a temperaturii medii de radiatie.

Tabelul 10

Limite termice minime admise la locurile de munca

Clasa de metabolism
(M)
(W)
Temperatura la globtermometru
(0C)
Viteza curentilor de aer
(m/s)
M ≤ 117 18 ≤ 0,2
117 < M ≤ 234 16 ≤ 0,3
234 < M ≤ 360 15 ≤ 0,4
M ≥ 360 12 ≤ 0,5

Tabelul 11

Limite termice maxime admise la locurile de munca

Clasa de metabolism
(M)
(W)
Indice WBGT
(0C)
Persoana aclimatizata la caldura Persoana neaclimatizata la caldura
Repaus (0) 33 32
Metabolism redus (1) 30 29
Metabolism mediu (2) 28 26
Metabolism intens (3) fara miscare perceptibila a aerului
25
cu miscare perceptibila a aerului
26
fara miscare perceptibila a aerului
22
cu miscare perceptibila a aerului
23
Metabolism foarte intens (4) 23 25 18 20

NOTA :Indicele WBGT se masoara sau se calculeaza cu formula:

-pentru activitati in interior si exterior fara expunere solara WBGT = 0,7tun + 0,3tg

-pentru activitati in exterior cu expunere solara WBGT = 0,7tun + 0,2tg + 0,1ta

unde:ta este temperatura uscata a aerului, 0C, tg este temperatura de globtermometru, 0C, tun este temperatura umeda naturala, 0C

Art. 535. - (1) Limitele minime si maxime ale temperaturii si vitezei curentilor de aer la locurile de munca prevazute cu dusuri de aer sunt cele prevazute in tabelul 12.

(2) Nivelul radiatiilor calorice se determina prin masurare sau prin apreciere pe baza tabelului 13.

Art. 536. - Temperatura suprafetelor echipamentelor tehnice sau ale oricaror altor suprafete cu care angajatul vine in contact la locul de munca, trebuie sa se situeze sub valorile prevazute in tabelul 14.

Tabelul 12

Limitele minime si maxime ale temperaturii si vitezei curentilor de aer
admise la locurile de munca prevazute cu dusuri de aer

Nivelul radiatiilor calorice
(cal/cm2/min)
Metabolismul energetic
(M)
(W)
Limite minime Limite maxime
Temperatura aerului
(0C)
Viteza curentilor de aer
(m/s)
Temperatura aerului
(0C)
Viteza curentilor de aer
(m/s)
1 M≤117
117 < M≤234
234 < M≤360
M>360
25
23
21,5
20
0,5
0,5
1,0
1,3
30
28
27
26
1,0
1,0
1,3
1,5
2 M≤117
117 < M≤234
234 < M≤360
M>360
22
20
18,5
17
0,5
1,0
1,5
2,0
28
26
25
24
1,0
1,5
2,0
2,5
≥3 M≤117
117 < M≤234
234 < M≤360
M>360
20
18
16,5
15
1,0
1,5
2,0
2,5
25
24
23
22
1,5
2,0
2,5
3,0

NOTA:a) Umiditatea relativa a aerului nu va depasi 60%.

b) Valorile temperaturilor si vitezelor curentilor de aer reprezinta valori medii in sectiunea transversala a fluxului de aer la nivelul jumatatii superioare a corpului.

Tabelul 13

Aprecierea nivelului radiatiilor calorice

Timpul de suportare a expunerii
(s)
Nivelul estimat al radiatiilor calorice
(cal/cm2/min)
240 1
50 2
20 3

Tabelul 14

Limite maxime admise ale temperaturii suprafetelor

Material constitutiv al suprafetei Temperatura suprafetei (0C ) pentru durate de contact de:
1 min 10 min ≥ 8 ore
Metal neacoperit 51 48 43
Metal acoperit 51 48 43
Ceramica, sticla si piatra 56 48 43
Material plastic 60 48 43
Lemn 60 48 43

NOTA: a) Valoarea de 510C pentru o durata de contact de 1 minut se aplica si la alte materiale cu conductivitate termica ridicata, nementionate in tabel.

b) Valoarea de 430C specificata la toate materialele pentru o durata de contact de 8 ore si mai mult, nu se aplica decat daca suprafata fierbinte este atinsa doar de o mica parte a corpului uman (mai putin de 10% din suprafata totala a pielii

corpului) sau de o mica zona a capului (mai putin de 10% din suprafata pielii capului). Daca zona de contact nu este doar locala sau daca suprafata fierbinte este atinsa de zone vitale ale fetei (caile respiratorii, de exemplu) pot aparea leziuni grave, chiar daca temperatura suprafetei nu depaseste 430C.

Art. 537. - Personalul care lucreaza in microclimat cald (peste 300C) sau rece (sub 50C) va beneficia de pauze pentru refacerea capacitatii de termoreglare, ale caror durata si frecventa se stabilesc in functie de intensitatea efortului fizic si de valorile parametrilor de microclimat. In acest scop se vor asigura spatii fixe sau mobile cu microclimat corespunzator.

Art. 538. - La locurile de munca unde temperatura aerului depaseste constant 300C se va asigura apa carbogazoasa salina (1 g NaCl/litru), in cantitate de 2-4 litri/persoana/schimb, distribuita la temperatura de 16 - 180C.

Art. 539. - La locurile de munca cu temperaturi scazute (sub 50C) se va asigura ceai fierbinte in cantitate de 0,5-1 litru/persoana/schimb.

Art. 540. - In perioadele in care, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile se inregistreaza temperaturi exterioare extreme, respectiv temperaturi ce depasesc + 370C sau care, corelate cu conditii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel ori temperaturi sub - 200C sau care corelate cu conditii de vant intens, pot fi echivalate cu acest nivel, se vor lua masuri de protectie a angajatilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Art. 541. - Daca cerintele procesului tehnologic sau alte conditii speciale nu permit incadrarea in valorile limita indicate in articolele precedente, angajatorul este obligat sa asigure protectia angajatilor prin masuri tehnico- organizatorice si medicale.

CAPITOLUL V
Ventilare industriala

Art. 542. - Incaperile de lucru (de productie, depozitare, administrative, sociale sau culturale) vor fi prevazute, dupa caz, cu mijloace de ventilare naturala sau mecanica, astfel incat sa se poata asigura conditiile de calitate a aerului.

Art. 543. - Instalatiile de ventilare se vor proiecta si construi astfel incat sa asigure eliminarea sau reducerea pana la limitele admise a urmatoarelor:

a) fumuri, gaze si vapori toxici sau nocivi;

b) substante sau amestecuri explozive;

c) substante iritante sau mirositoare;

d) pulberi de orice natura;

e) caldura;

f) umiditate;

g) curenti de aer.

Art. 544. - (1) Combaterea poluarii aerului in spatiile de lucru se va face, in primul rand, prin suprimarea sau reducerea surselor de degajare a noxelor.

(2) In situatia cand nu este posibil acest lucru, se vor aplica, dupa caz, urmatoarele masuri:

a) inchiderea utilajelor in carcase in care se creeaza depresiune;

b) utilizarea instalatiilor de ventilare locala;

c) utilizarea instalatiilor de ventilare generala, cand sursele de degajare a noxelor sunt mobile sau dispersate si nu este posibila aplicarea unor solutii conforme cu pct. a) sau b).

Art. 545. - Echipamentele tehnice susceptibile sa produca poluarea aerului la locul de munca vor fi prevazute, din conceptie si dotate obligatoriu de catre intreprinderile constructoare, cu sisteme eficiente de captare a noxelor (carcase, prize de aspiratie), indicandu-se totodata si caracteristicile aerodinamice necesare (debit de aer, depresiune, pierderi de presiune).

Art. 546. - Echipamentele tehnice care degaja noxe foarte periculoase si care, din motive tehnologice, nu pot fi carcasate sau prevazute cu instalatii de ventilare locala eficiente vor fi amplasate in incaperi special amenajate sau cabine.

Art. 547. - Instalatiile de ventilare destinate combaterii noxelor foarte periculoase (agenti cu indicativul Fp si C din anexa nr. 31) sau cu pericol ridicat de incendiu/explozie vor fi verificate periodic prin masuratori si determinari specifice, in vederea stabilirii gradului de captare si retinere a acestora.

Ori de cate ori se constata scaderi ale performantelor instalatiei de ventilare constatate cu aceasta ocazie (reducerea debitului de aer aspirat, reducerea vitezei aerului in conductele si planul gurilor de aspiratie, colmatarea filtrelor, concentratii depasite in zona de munca si la evacuarea in atmosfera etc.) se iau masuri de remediere operativa.

Art. 548. - Pulberile foarte periculoase sau cu pericol ridicat de incendiu/explozie depuse pe suprafetele inconjuratoare vor fi indepartate numai prin aspirarea acestora.

Se interzice indepartarea acestor noxe prin maturare.

Art. 549. - Pulberile foarte periculoase evacuate din sistemele de retinere a acestora (cicloane, filtre etc.) vor fi depozitate numai in containere inchise etans.

Deversarea pulberilor depozitate in containere se va face numai in spatiile special amenajate.

Art. 550. - Metodele de determinare a debitelor de aer ale sistemelor de ventilare vor fi alese in functie de conditiile concrete de la locurile de munca pentru care sunt proiectate sistemele.

Art. 551. - La stabilirea valorii debitului de aer pentru ventilarea incaperilor se va tine seama de urmatoarele:

a) daca in spatiul de lucru se degaja simultan mai multe noxe sub forma de gaze, vapori sau pulberi ce nu sunt toxice sau iritante si prezinta efect sinergic de tip neaditiv, debitul de aer se va determina prin luarea in considerare a noxei la care corespunde debitul maxim;

b) daca in spatiul de lucru se degaja simultan mai multe noxe sub forma de gaze, vapori sau pulberi netoxice sau neiritante, dar cu efect sinergic de tip aditiv, toxice sau iritante, cu pericol de incendiu sau explozive, debitul de aer pentru ventilare va fi dat de suma valorilor debitelor de aer necesare diluarii fiecarei noxe in parte;

c) daca in spatiul de lucru se degaja mai multe noxe sub forma de gaze, vapori sau pulberi ce fac parte simultan din categoriile precizate la pct. a) si b) , debitul de aer necesar pentru ventilare va fi dat de valoarea cea mai mare obtinuta prin compararea valorilor calculate conform pct. a) si b).

Art. 552. - (1) Incaperile in care se amplaseaza instalatiile tehnologice la care pot sa apara degajari bruste si neprevazute de substante toxice, inflamabile sau explozive, vor fi dotate suplimentar cu instalatii de ventilare de avarie - numai pentru evacuare - independente de instalatiile de ventilare normale pentru dilutia noxelor.

(2) Pornirea instalatiilor de ventilare pentru avarie se va realiza automat la depasirea limitei maxime admise, existand si posibilitatea comenzilor manuale, atat din interiorul cat si din exteriorul incaperilor.

(3) La pornirea instalatiilor de ventilare pentru avarie, toate sistemele de introducere mecanica a aerului vor fi oprite automat.

Art. 553. - (1) Se admite introducerea aerului din incaperile invecinate daca in acestea nu sunt degajari de substante toxice, inflamabile sau explozive.

(2) Cantitatea de aer extrasa din aceste incaperi nu va depasi 50% din volumul lor intr-o ora.

Art. 554. - In incaperile de lucru in care aerul de combustie pentru diverse agregate de ardere se ia din interior, se va asigura introducerea fortata a aerului de compensare, astfel incat in aceste incaperi sa nu se creeze depresiune si sa se asigure temperaturile interioare admise, precum si viteza curentilor de aer, conform capitolului IV Microclimat.

Art. 555. - Prizele de aer proaspat din exterior se vor amplasa in zone lipsite de noxe. Daca din cauza conditiilor locale nu este posibil sa se asigure captarea aerului proaspat din zone neimpurificate, aerul trebuie tratat in prealabil, astfel incat in incaperea ventilata sa nu se depaseasca concentratia maxima admisa a noxelor.

Art. 556. - Instalatiile de ventilare pentru introducerea aerului proaspat, precum si cele prevazute cu camere de amestec pentru recirculatia aerului, vor satisface in orice anotimp urmatoarele conditii:

a) aerul introdus in incaperi nu va contine noxe in proportie mai mare de 30% din concentratiile maxime admise;

b) este interzisa recircularea aerului daca acesta contine substante toxice, iritante, cu miros neplacut sau cu microorganisme patogene;

c) este interzisa recircularea aerului in incaperile cu procese tehnologice clasificate din punctul de vedere al pericolului de incendiu in categoriile A si B conform Normelor generale de prevenirea si stingerea incendiilor;

d) in incaperile de lucru clasificate in categoria C din punctul de vedere al pericolului de incendiu, recirculatia aerului este permisa in conditiile pct. a) si daca aerul nu contine pulberi, gaze sau vapori combustibili.

Art. 557. - Este interzisa folosirea instalatiilor de ventilare comune mai multor incaperi in cazul in care in acestea exista surse de pulberi sau substante sub forma de gaze, care prin amestec pot da nastere la combinatii inflamabile, explozive sau toxice.

Art. 558. - Instalatiile de ventilare care deservesc incaperi unde exista substante care, in stare gazoasa, de vapori sau de pulberi, formeaza cu aerul amestecuri inflamabile sau explozive, vor fi utilate cu echipamente in constructie antiexploziva si vor fi prevazute cu dispozitive pentru impiedicarea transmiterii flacarilor prin elementele componente ale acestora (conducte, canale, guri de ventilare, camere de conditionare etc.)

Art. 559. - Conductele instalatiilor de ventilare prin care se transporta gaze nocive vor fi montate in spatii in care poluarea produsa de eventualele scapari ale gazelor prin neetanseitati nu creeaza pericol pentru siguranta sau sanatatea angajatilor, pericol de deteriorare a constructiilor sau pericol de incendiu si explozii.

Art. 560. - Aerul poluat de pulberi, fum, gaze sau vapori va fi epurat inainte de evacuarea sa in atmosfera, astfel incat sa se excluda depasirea concentratiilor maxime admise privind poluarea mediului de lucru si a mediului inconjurator.

Art. 561. - (1) In incaperile de lucru cu degajari mari de pulberi, aerul pentru ventilare va fi introdus astfel incat sa nu produca antrenarea si mentinerea pulberilor in atmosfera.

(2) Suplimentar, in aceste incaperi se vor utiliza instalatii sau utilaje de captare a pulberilor depuse.

Art. 562. - (1) Angajatorii la care conditiile de lucru o impun, vor asigura dispozitivele si aparatele necesare pentru controlul functionarii instalatiilor de ventilare si controlul microclimatului din incaperile de lucru, conform cartii tehnice a instalatiilor.

(2) Pentru detectia si masurarea concentratiilor de gaze sau pulberi toxice, inflamabile sau explozive, instalatiile de ventilatie vor fi dotate cu sisteme automate fixe de detectie a noxelor si semnalizare si dupa caz, vor fi desemnati angajati care sa efectueze periodic masuratori cu aparatura portabila.

Art. 563. - In vederea exploatarii in conditii de securitate a aparatelor de detectie a gazelor sau pulberilor toxice, inflamabile sau explozive, angajatorii sunt obligati sa organizeze verificarea periodica a acestora conform reglementarilor in vigoare.

Art. 564. - La punerea in functiune a unui sistem de ventilare mecanica sau naturala se vor efectua reglajele necesare bunei lor functionari, precum si masurarea si compararea parametrilor functionali cu datele din proiecte (debitul si viteza aerului, cantitatea de caldura, pierderile de presiune, temperatura, concentratia noxelor).

Art. 565. - Unitatile de proiectare sau beneficiarii vor elabora instructiuni privind modul de utilizare, intretinere, supraveghere si control al instalatiilor de ventilare.

Art. 566. - (1) Angajatorul este obligat ca ori de cate ori intervin modificari ale tehnologiei sau ale destinatiei incaperilor, sa ia masurile corespunzatoare pentru transformarea, modificarea sau completarea instalatiilor de ventilare.

(2) Modificarea sau completarea instalatiilor de ventilare se vor face numai cu avizul scris al proiectantului de specialitate.

(3) Se interzice utilizarea instalatiilor de ventilare in alte scopuri decat cele proiectate.

Art. 567. - (1) Orice instalatie de ventilare va avea intocmita prin proiect o fisa tehnica in care se vor inscrie caracteristicile de baza, precum si indicatia asupra executiei si punerii in functiune.

(2) In fisele tehnice se vor nota succesiv observatiile ce se fac asupra functionarii si defectelor constatate, masurile ce s-au luat si numele persoanelor care au facut constatari sau remedieri. De asemenea, se vor preciza termenele reviziilor ulterioare.

(3) Orice modificari ale instalatiilor de ventilare vor fi consemnate in fisele tehnice.

Art. 568. - (1) Instalatiile de ventilare nu vor fi date in exploatare decat numai dupa ce au fost receptionate.

(2) La receptionarea instalatiei deventilare vor participa proiectantul, executantul si beneficiarul care vor intocmi procesul-verbal de receptie insotit de buletinele de analiza privind determinarile de microclimat si al concentratiilor de noxe in spatiul de lucru si la emisie.

Art. 569. - Pentru combaterea electricitatii statice la echipamentele de filtrare a aerului, materialele filtrante din care sunt confectionati sacii trebuie sa fie tratate antistatic sau se lega electric colivia de sarma pe care sunt montati sacii la o instalatie de legare la pamant. In prealabil, trebuie sa se asigure o continuitate electrica a suportilor metalici pe care sunt montati sacii filtranti. Eficacitatea combaterii electricitatii statice prin legare la pamant trebuie verificata prin masuratori.

Art. 570. - Instalatiile de ventilare care capteaza de la diverse utilaje tehnologice noxe cu continut de vapori de ulei si le evacueaza in statiile de filtrare, trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de siguranta pentru stingerea incendiilor.

CAPITOLUL VI
Iluminat

Art. 571. - La proiectarea si realizarea iluminatului se vor lua in considerare urmatoarele:

-destinatia incaperii (spatiului);

-distributia locurilor de munca;

-categoriile de lucrari vizuale si nivelul de iluminare;

-calitatea ambiantei luminoase (uniformitatea iluminarii, distributia luminantelor, existenta fenomenului de orbire, culoarea luminii, redarea culorilor etc.);

-sistemul de iluminat;

-corpul de iluminat;

-posibilitatea intretinerii instalatiilor de iluminat si a suprafetelor vitrate.

Art. 572. - Nivelul de iluminare se normeaza in functie de categoria si subcategoria in care se incadreaza sarcinile vizuale, respectiv in functie de marimea detaliului reprezentativ, de contrastul dintre detaliu si fond si luminozitatea fondului sau numai in functie de categoria sarcinii vizuale.

a) pentru lucrarile executate in spatii interioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 43.

b) pentru lucrarile executate in spatii exterioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 44.

c) pentru spatiile de circulatie industriale exterioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 45.

Art. 573. - Iluminatul artificial destinat completarii iluminatului natural trebuie realizat astfel incat sa se asigure pe planul de lucru, impreuna cu iluminatul natural, cel putin nivelul de iluminare din anexa nr. 43.

Art. 574. - Nivelul de iluminare din anexele nr. 43 si 44 se ridica cu o treapta in scara de valori a nivelurilor de iluminare in urmatoarele cazuri:

-daca efortul vizual este continuu pe o perioada mai mare decat jumatate din ziua de lucru, pentru categoriile de lucrari vizuale I, II si III;

-daca detaliile urmarite sunt in miscare, pentru categoriile de lucrari vizuale I pana la IV;

-daca exista pericol sporit de accidentare la categoriile de lucrari vizuale V pana la IX;

-incaperi cu exigente sanitare sporite (in industria alimentara, farmaceutica etc.);

-in incaperile destinate invatamantului profesional in productie, daca nivelul de iluminare ce rezulta din anexa nr. 43 este sub 300 lx;

-daca constructia nu este prevazuta cu goluri pentru geamuri pentru lumina naturala.

Art. 575. - Ridicarea nivelului de iluminare se face cu o singura treapta si in situatiile in care se indeplinesc simultan mai multe din conditiile de la art. 574.

Valorile nivelurilor de iluminare se incadreaza in urmatoarea scara a treptelor de iluminare: 0,3; 0,5; 1; 1,5; 2; 3,5; 10; 20; 30; 50; 75; 100; 150; 200; 250; 300; 350; 400; 500; 750; 1000; 1200; 1500; 2000; 2500; 3000; 4000; 5000 etc., in lx.

Art. 576. - In spatiile cu activitate normala, continua, valoarea iluminarii data de instalatia de iluminat general trebuie sa fie de cel putin 200 lx pe planul orizontal limitat de peretii incaperii si situat la inaltimea de 0,8 m pana la 1 m fata de pardoseala.

Art. 577. - In incaperile in care se poarta ochelari de protectie tot timpul lucrului, nivelul de iluminare se mareste in functie de absorbtia ochelarilor (fac exceptie incaperile in care se efectueaza lucrari de sudura).

Art. 578. - Nivelul de iluminare medie pentru scari si coridoare alaturate incaperilor de lucru trebuie sa fie de minimum 20 lx.

Art. 579. - In depozitele acoperite nivelul de iluminare medie trebuie sa fie de minimum:

-50 lx, in zona de ambalare si etichetare;

-20 lx, in zonele de circulatie a mijloacelor de transport;

-10 lx, in zonele de depozitare.

Art. 580. - Instalatiile de iluminat trebuie sa asigure iluminarea uniforma a planului de lucru si a incaperii. Factorii de uniformitate a iluminarii trebuie sa aiba cel putin valorile din anexa nr. 46.

Art. 581. - Daca se impune o deplasare frecventa a personalului intre diferite incaperi sau intre acestea si coridoare, scari etc., raportul iluminarii medii din spatiile invecinate trebuie sa fie Emed1/Emed2 >= 0,1

Art. 582. - Iluminatul trebuie sa evite fenomenul de orbire.

(1) In acest sens, in incaperile in care se efectueaza lucrari din categoriile I-V lampile vor fi ecranate sau montate in afara unghiului de vedere de 450, masurat fata de orizontala. In celelalte spatii se aplica prevederile standardelor in vigoare.

(2) Pentru evitarea fenomenului de orbire prin lumina reflectata coeficientii de reflexie trebuie sa se incadreze in urmatoarele valori:

-plafon 0,6...0,8

-pereti 0,5...0,8

-lambriuri 0,3...0,6

-pardoseala 0,1...0,3

-masini, instalatii 0,3...0,6

(3) Repartizarea luminantelor pe suprafetele de lucru trebuie sa se inscrie in rapoartele din anexa nr. 46.

Art. 583. - Iluminatul se va realiza cu lumina naturala sau lumina artificiala de la surse electrice si se va folosi unul din urmatoarele sisteme de iluminat: a) iluminat general uniform (natural, artificial sau mixt);

b) iluminat general localizat (artificial sau mixt);

c) iluminat combinat (iluminat general plus iluminat artificial local sau localizat).

Art. 584. - Iluminatul general uniform se va folosi acolo unde se executa activitati similare pe toata suprafata incaperii sau cand pozitia locurilor de munca sau a persoanelor in timpul lucrului se modifica frecvent sau cand exista exigente deosebite de igiena.

Art. 585. - Iluminatul general localizat se va folosi la locurile de munca care necesita niveluri de iluminare diferite, deasupra masinilor sau meselor de lucru, iar iluminat local nu se poate realiza.

Art. 586. - Iluminatul combinat se va folosi la locurile de munca unde sunt necesare niveluri de iluminare diferite (in general, mult mai mari decat restul incaperii) si nu exista impedimente in realizarea iluminatului local sau localizat, precum si in cazul in care exista cerinte speciale de calitate a iluminatului, care nu pot fi obtinute de la iluminatul general.

Art. 587. - Instalatiile de iluminat din spatiile de lucru interioare si exterioare se vor realiza cu corpuri de iluminat ce au grade de protectie corespunzatoare mediului in care se utilizeaza (umiditate, agenti corosivi, pericol de explozie sau incendiu).

Art. 588. - Pentru lucrarile vizuale de precizie se va prevedea iluminat local, conform standardelor in vigoare.

Art. 589. - Iluminatul portabil se va folosi ori de cate ori este necesar, tinandu-se seama de urmatoarele:

a) corpul de iluminat sa fie special construit pentru iluminat portabil in conditii proprii locului, mediului si restrictiilor impuse de acestea;

b) gradul de protectie al corpurilor de iluminat portabile si al materialelor de racordare la reteaua de alimentare se va alege in functie de caracteristica mediului in care se folosesc (umiditate, agenti corosivi, pericol de explozie sau incendiu).

Art. 590. - (1) Verificarea iluminatului se va face la punerea in functiune a obiectivelor economice si dupa modificari operate asupra instalatiei de iluminat pentru a verifica daca aceasta este conform cu prevederile legale.

(2) Masurarea iluminarii se va face cu luxmetre obiective, verificate metrologic, conform standardelor in vigoare.

CAPITOLUL VII
Zgomot

Art. 591. - Actiunea zgomotului la locul de munca nu trebuie sa afecteze securitatea si sanatatea omului.

Art. 592. - Norma se aplica tuturor angajatilor, cu exceptia celor de la bord din transportul maritim si aerian.

Art. 593. - In prezenta norma se utilizeaza urmatorii termeni:

Expunerea personala zilnica a unui lucrator, LEP, z

Expunerea personala zilnica la zgomot a unui angajat se exprima in dB(A) utilizand relatia: unde: pA- presiunea acustica ponderata A instantanee, in pascali, la care este expus, in aer la presiunea atmosferica, un angajat care poate sau nu sa se deplaseze de la un loc la altul in timpul muncii; ea se determina din masurari efectuate la pozitia ocupata de urechile angajatului in timpul muncii, de preferat in absenta acestuia, utilizand o tehnica ce reduce la minimum actiunea asupra campului acustic.

LAech,T reprezinta nivelul acustic echivalent continuu pe durata zilnica de expunere la zgomot Te definit ca fiind nivelul acustic in dB(A) al unui zgomot constant si care, actionand continuu pe toata durata zilei de munca, are un efect auditiv similar cu efectul zgomotului variabil masurat real la locul de munca.

Daca microfonul trebuie amplasat foarte aproape de corpul persoanei, trebuie efectuate corectii adecvate pentru a determina o presiune echivalenta in camp neperturbat.

Expunerea personala zilnica la zgomot nu ia in considerare efectul echipamentului individual de protectie impotriva zgomotului.

Media saptamanala a valorilor zilnice LEP, s

Media saptamanala a valorilor zilnice se calculeaza cu urmatoarea relatie: unde (LEP, z) k sunt valorile lui LEP, z pentru fiecare din cele m zile de lucru din saptamana considerata (Anexa nr. 47).

Art. 594. - Limita maxima admisa la locurile de munca pentru expunere zilnica la zgomot este de 87 dB(A).

Art. 595. - Limitele maxime admise la locurile de munca cu solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta si deosebita, pentru expunerea zilnica, sunt cele prevazute in tabelul 15.

Art. 596. - In cazul in care nivelul de zgomot variaza pe parcursul unei zile de munca, dar este constant pe intervale de timp, nivelul de zgomot echivalent continuu se calculeaza cu relatia: unde Li este nivelul de zgomot pe intervalul de timp fi; fi se exprima in procente fata de durata zilei de munca.

Art. 597. - Pentru identificarea angajatilor si a locurilor de munca care se incadreaza in prevederile prezentelor norme trebuie efectuate masurari de zgomot periodic sau ori de cate ori au loc modificari la locul de munca.

Art. 598. - Masurarile de zgomot trebuie planificate si efectuate in mod competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor. Orice esantionare trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala zilnica la zgomot a unui angajat. Metodele si aparatura utilizate trebuie sa fie adaptate conditiilor preponderente in special in ceea ce priveste caracteristicile zgomotului care trebuie masurat, durata expunerii, factorii de mediu si caracteristicile aparaturii de masurare.

Tabelul 15

Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de munca cu
solicitare neuropsihica si psihosenzoriala (atentie, responsabilitate, decizie,
constrangere temporala) crescuta si deosebita

Complexitatea muncii Locul de munca Nivel admis de zgomot Lech, z dB(A)
Locuri de munca cu solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta • Laboratoare de incercari sau depanari
• Cabine de supraveghere a proceselor tehnologice
• Puncte vamale
75
Locuri de munca cu solicitare neuropsihica si psihosenzoriala deosebita • Studiouri RTV si cinematografice
• Cabine de comanda si control (de ex.: dispecerat energetic, dispecerat mijloace de transport rutier, feroviar, naval)
• Laboratoare pentru masurari, cercetare si proiectare
• Birouri, incaperi cu calculatoare
• Sali de tratament
• Ghisee unde se lucreaza cu publicul, manipulare valori, cartare postala
• Incaperi pentru redactare in massmedia scrisa si audio
• Cabinete medicale, sali de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci
60
• Sali de operatie si tratament
• Ateliere de creatie
• Sali de dirijare si informare trafic aerian
50

Art. 599. - Metodele si aparatura trebuie sa faca posibila determinarea parametrilor definiti in art. 593 si compararea acestora cu valorile admise.

Art. 600. - Angajatii si/sau reprezentantii acestora trebuie sa participe la determinarile si masurarile de zgomot efectuate. Masurarile trebuie sa fie repetate atunci cand exista motive sa se creada ca sunt incorecte sau ca a avut loc o modificare importanta la locul de munca.

Art. 601. - Angajatorul are obligatia sa asigure pastrarea rapoartelor de masurare a zgomotului si fisele privind starea auzului angajatilor.

Art. 602. - Medicul si/sau autoritatile responsabile in domeniu, precum si angajatii si/sau reprezentantii acestora din intreprindere trebuie sa aiba acces la aceste date.

Art. 603. - Daca se constata ca expunerile depasesc valoarea limita, angajatorul:

-ia imediat masuri pentru reducerea expunerii la un nivel inferior valorilor limita de expunere;

-determina cauzele expunerii excesive si

-adapteaza masurile de protectie si prevenire in vederea evitarii oricarei depasiri.

Art. 604. - In locurile in care expunerea personala zilnica a unui angajat depaseste 80 dB(A) sau cand valoarea maxima a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa (135 dB fata de presiunea de referinta de 20 μPa), trebuie luate masuri adecvate care sa asigure ca:

a) angajatii si/sau reprezentantii acestora din intreprindere sau institutie sa primeasca informatii adecvate si, cand este cazul, instruire referitoare la:

-riscurile potentiale pentru auzul lor datorita expunerii la zgomot;

-masurile luate pentru indeplinirea prevederilor prezentei norme;

-obligatia de a respecta masurile de protectie si de prevenire, in conformitate cu legislatia in vigoare;

-purtarea echipamentului individual de protectie impotriva zgomotului si rolul verificarilor auzului in conformitate cu art. 611;

b) angajatii si/sau reprezentantii acestora din intreprindere sau institutie trebuie sa aiba acces la determinarile si masurarile de zgomot efectuate conform art. 597 si pot primi explicatii privitoare la semnificatia acestor rezultate.

Art. 605. - Locurile de munca unde expunerea personala zilnica la zgomot depaseste 85 dB(A) sau unde valoarea maxima a presiunii acustice instantanee neponderate depaseste 200 Pa, trebuie sa fie marcate cu panouri care sa arate ca purtarea echipamentului individual de protectie impotriva zgomotului este obligatorie conform Prescriptiilor minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca. Panourile trebuie sa fie amplasate la intrarile in zone si, daca este necesar, in interiorul acestora. De asemenea, zonele respective trebuie delimitate, iar acolo unde riscul de expunere o justifica si unde aceste masuri sunt tehnic posibile, accesul la ele trebuie limitat.

Art. 606. - Riscul care rezulta din expunerea la zgomot trebuie suprimat la sursa sau trebuie redus la minimum, luand in considerare progresul tehnic si posibilitatea aplicarii masurilor de reducere a zgomotului in special la sursa.

Art. 607. - Acolo unde expunerea personala zilnica a unui angajat depaseste 85 dB(A) sau valoarea maxima a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa:

a) trebuie identificate cauzele nivelului ridicat;

b) angajatorul trebuie sa stabileasca si sa aplice un program de masuri de natura tehnica si/sau de organizare a activitatii in vederea reducerii expunerii angajatilor la zgomot;

c) angajatii si reprezentantii acestora din unitate trebuie sa primeasca informatii adecvate privind nivelul ridicat si masurile luate.

Art. 608. - Acolo unde expunerea personala zilnica la zgomot a unui angajat depaseste 80 dB(A) sau valoarea maxima a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebui sa puna la dispozitia angajatilor echipamente individuale de protectie impotriva zgomotului.

Art. 609. - Acolo unde expunerea personala zilnica la zgomot a unui angajat depaseste 85 dB(A) sau valoarea maxima a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentului individual de protectie impotriva zgomotului este obligatorie.

Art. 610. - Angajatorul trebuie sa asigure un numar suficient de echipamente individuale de protectie impotriva zgomotului, modelele fiind alese impreuna cu personalul afectat. Echipamentele individuale de protectie impotriva zgomotului trebuie sa fie adaptate pentru fiecare angajat si pentru conditiile sale de munca, luand in considerare securitatea si sanatatea sa. Ele sunt considerate potrivite si adecvate, daca atunci cand sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea persoanei este sub 80 dB(A).

Art. 611. - La locurile de munca unde expunerea personala zilnica la zgomot a angajatilor nu poate fi redusa sub valoarea de 85 dB(A), trebuie sa se asigure examinarea starii auzului personalului la angajare si periodic de catre un medic sau de alta persoana calificata sub responsabilitatea unui medic, conform anexei nr. 48. Scopul verificarii trebuie sa fie diagnosticarea hipoacuziei datorata zgomotului si conservarea auzului.

Art. 612. - Rezultatele examinarilor auzului trebuie pastrate si angajatii respectivi trebuie sa aiba acces la acestea.

Art. 613. - Medicul si/sau autoritatea responsabila trebuie sa dea, in cadrul verificarii, indicatii adecvate privind masurile individuale de protectie si prevenire, care trebuie urmate.

Art. 614. - La proiectarea unitatilor, echipamentelor tehnice si la constructia acestora vor fi prevazute masuri pentru reducerea zgomotului la cel mai mic nivel posibil prin caracteristici constructive (izolarea si absorbtia acustica a elementelor cladirilor pe baza evaluarilor nivelului surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot etc.).

Art. 615. - Acolo unde este probabil ca un echipament tehnic nou (unealta, masina, aparat etc.), care urmeaza sa intre in lucru, sa produca angajatului care il utilizeaza corect pe o perioada conventionala de opt ore, o expunere personala zilnica la zgomot egala sau mai mare de 85 dB(A) sau o presiune acustica instantanee neponderata cu valoarea maxima egala sau mai mare de 200 Pa, trebuie sa fie furnizate informatii despre zgomotul in conditii de utilizare precizate.

Art. 616. - Pentru reducerea actiunii nocive a zgomotului la locurile de munca sunt obligatorii una sau mai multe din masurile tehnice prezentate in continuare:

a) masuri de combatere a zgomotului la sursa - se realizeaza prin modificari constructive aduse echipamentului tehnic sau prin adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea echipamentului tehnic, in conditii tehnologice comparabile, se va acorda prioritate acelora ce produc zgomotul cel mai mic;

b) masuri de izolare a surselor de zgomot - se realizeaza prin cresterea rezistentei mediului la transmisia energiei acustice; solutiile cele mai des utilizate constau in amplasarea de ecrane fonoizolante sau in carcasarea fonoizolanta a echipamentului tehnic;

c) masuri de combatere a zgomotului la receptor - constau in izolarea personalului care lucreaza intr-o zona zgomotoasa, solutia cea mai cunoscuta fiind utilizarea cabinelor fonoizolante.

Art. 617. - Masurile tehnice trebuie sa fie completate cu urmatoarele masuri organizatorice:

a) instruirea personalului privind riscul expunerii la actiunea zgomotului si modul de utilizare a echipamentului individual de protectie impotriva zgomotului;

b) examinarea starii auzului personalului care lucreaza in locuri de munca cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare si periodic);

c) stabilirea programului de lucru pe posturi de munca in functie de durata expunerii la zgomot.

Art. 618. - In cazul locurilor de munca unde expunerea la zgomot a unui angajat variaza considerabil de la o zi de lucru la alta, se accepta depasirea limitei maxime admise pe durata unei zile de lucru cu conditia ca expunerea saptamanala medie la zgomot a acelui angajat sa nu depaseasca limita maxima admisa.

Art. 619. - In anexele nr. 47 si 48 sunt prezentate indicatii pentru masurarea zgomotului si pentru verificarea auzului personalului.

Art. 620. - Pentru masurarea zgomotului si verificarea auzului angajatilor pot fi utilizate orice metode care satisfac cel putin prevederile continute in art. 597-602 si art. 611-613.

CAPITOLUL VIII
Vibratii

Art. 621. - (1) Marimea de baza pentru descrierea vibratiei este acceleratia, exprimata in m/s2, fie ca valoare eficace analizata in benzi de treime de octava, fie ca acceleratie ponderata.

(2) Masurarea acceleratiei eficace a vibratiilor, atat a celor cu actiune generala, cat si a celor care afecteaza sistemul mana-brat trebuie efectuata in zona de transmisie a acestora.

(3) Limitele normate pentru vibratii transmise la locul de munca sunt prevazute in anexele nr. 49-58.

(4) Depasirea limitelor normate impune abordarea de masuri pentru diminuarea actiunii vibratiilor.

Art. 622. - Limitele maxime admise pentru vibratii cu actiune generala, transmise intregului corp (anexa nr. 49) prin intermediul suprafetei de sprijin, pentru locurile de munca obisnuite, care necesita solicitarea neuropsihica si senzoriala normala a atentiei, sunt cele din anexele nr. 50 si 52 si sunt reprezentate grafic in figurile din anexele nr. 55 si 57.

Art. 623. - Limitele maxime pentru vibratii cu actiune generala transmise intregului corp prin intermediul suprafetei de sprijin, pentru locurile de munca cu solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta, sunt cele prevazute in anexele nr. 54 si 56 si sunt reprezentate grafic in figurile din anexele nr. 55 si 57.

Art. 624. - Limitele maxime admise pentru vibratii cu actiune locala transmise prin sistemul mana-brat sunt cele din anexa nr. 58.

Metodele de masurare si evaluare sunt standardizate.

Art. 625. - (1) Echipamentul tehnic generator de vibratii puternice se amplaseaza la parter sau la subsol, pe fundatii masive, izolate de elementele de structura ale cladirilor. In cazul in care este necesara amplasarea echipamentului industrial pe pardoseala legata de structura cladirii, montarea elementelor vibroizolante este obligatorie.

(2) Echipamentul tehnic care produce vibratii datorita socurilor (de exemplu, ciocanele de forja) se va monta pe fundatii vibroizolante, dimensionate corespunzator, amplasate independent de structura constructiilor.

Art. 626. - (1) Pentru vibratiile cu actiune generala, transmise intregului corp, masurile de diminuare a vibratiilor se aplica pe caile de transmisie a vibratiilor (scaune speciale, platforme vibroizolante, mijloace individuale de protectie etc.).

(2) Pentru vibratiile cu actiune locala transmise sistemului mana- brat trebuie luat un ansamblu de masuri preventive medicale, tehnice si organizatorice:

a) inregistrarea expunerilor anterioare la vibratii;

b) avertizarea persoanelor care utilizeaza echipament tehnic vibrant asupra riscurilor expunerii la vibratii;

c) supravegherea medicala si inregistrarea simptomelor posibile ale bolii de vibratii;

d) alegerea echipamentului sau a metodei cu nivelul de vibratii scazut;

e) utilizarea echipamentului conform instructiunilor;

f) instruirea corecta a angajatilor;

g) evitarea expunerii continue pe perioade lungi.

CAPITOLUL IX
Ultrasunete

Art. 627. - Vibratiile acustice cu frecventa mai mare de 16 kHz se numesc ultrasunete.

Art. 628. - Limitele maxime admise pentru nivelul de presiune acustica la locurile de munca unde functioneaza instalatii ce emit ultrasunete, pentru expuneri zilnice mai mari de 4 ore, sunt precizate in tabelul 16.

Tabelul 16

Limite maxime admise pentru nivelul de presiune acustica la locuri de munca
unde durata de expunere zilnica la ultrasunete este mai mare de 4 ore

  Frecventa centrala a benzii de 1/3 octava
kHz 16 20 25 31,5 40 50 63 80 100
dB 80 90 105 110 110 110 110 110 110

Art. 629. - Limitele maxime admise pentru nivelul de presiune acustica la locurile de munca unde functioneaza instalatii ce emit ultrasunete, pentru expuneri zilnice mai mici de 4 ore sunt cele din tabelul 16, la care se vor aplica corectiile precizate in tabelul 17.

Tabelul 17

Corectiile care se aplica pentru determinarea limitelor maxime admise
pentru nivelul de presiune acustica la locuri de munca unde
durata de expunere zilnica la ultrasunete este mai mica de 4 ore

Durata totala a expunerii zilnice la ultrasunete Corectia
2 - 4 ore + 3 dB
1 - 2 ore + 6 dB
pana la 1 ora + 9 dB

Art. 630. - Reducerea efectului nociv la ultrasunetelor trebuie sa se realizeze prin una din urmatoarele metode:

a) reducerea presiunii acustice la sursa;

b) carcasarea totala sau partiala a sursei;

c) tratamente acustice sau ecrane;

d) izolarea masinii;

e) mijloace individuale de protectie.

CAPITOLUL X
Radiatii neionizante

Sectiunea 1
Radiatii ultraviolete

Art. 631. - Valorile maxime admise ale expunerii energetice eficace (Hef) (mJ/cm2) pentru radiatiile ultraviolete cu actiune oculara sau cutanata exprimate in functie de lungimea de unda λ (nm) si eficacitatea spectrala relativa Sλ sunt cele din anexa nr. 59.

Art. 632. - Timpii de expunere zilnica admisi in functie de iluminarea energetica eficace (Eef) (μW/cm2) pentru radiatiile ultraviolete actinice cu actiune oculara sau cutanata sunt cele din anexa nr. 60.

Sectiunea 2
Radiatii din spectrul vizibil si infrarosu apropiat (400 - 1400 nm)

Art. 633. - Valorile maxime admise pentru expunerea oculara de natura profesionala la radiatii din spectrul vizibil, exprimate prin valorile luminantei energetice eficace Lλ si iluminarii energetice spectrale Eλ produse de sursa sunt cele din anexa nr. 61.

Art. 634. - Coeficientii de ponderare spectrala (Bλ, Rλ) pentru evaluarea riscului de leziune retiniana prezentat de sursele de radiatii vizibile sunt cele din anexa nr. 62.

Art. 635. - Valorile maxime admise pentru expunerea oculara de natura profesionala la radiatii infrarosii din spectrul apropiat (λ intre 770 - 1400 nm) exprimate prin valorile iluminarii energetice EIR (mW/cm2) sunt prezentate in anexa nr. 63.

Sectiunea 3
Radiatii laser

Art. 636. - Prezenta sectiune se refera la protectia in utilizarea produselor cu laser. Un produs cu laser se poate compune dintr-un singur laser sau poate incorpora mai multi laseri intr-un sistem complex optic, electric sau mecanic.

Art. 637. - Radiatia laser poate prezenta riscuri datorita colimarii foarte bune a fascicolului si cantitatii mari de energie asociata acestuia, fapt care poate conduce la absorbtia energiei in tesutul biologic.

Art. 638. - La aplicarea acestor norme trebuie sa se aiba in vedere prevederile standardelor in vigoare referitoare la securitatea in utilizarea produselor cu laseri.

Art. 639. - Orice produs cu laser trebuie sa fie corect clasificat in clasa corespunzatoare si trebuie sa fie etichetat corespunzator acesteia conform prevederilor standardelor de securitate in utilizarea produselor cu laseri.

Art. 640. - Pentru fiecare clasa de produs cu laser sunt indicate limitele de emisie acceptabile conform anexelor nr. 64 pana la 67. Factorii de corectie C1 pana la C7 si valorile de tranzitie T1 si T2 utilizati in anexele nr. 64 pana la 67 sunt definiti in anexa nr. 68.

Art. 641. - Valorile maxime permise ale expunerii energetice(J/cm2) respectiv ale densitatii de putere (W/cm2), la care pot fi expuse ochiul si pielea fara sa sufere o leziune imediata sau dupa un timp indelungat sunt cele din anexele nr. 69 si 70. Aceste niveluri sunt determinate de lungimea de unda a radiatiei, de durata impulsului, de timpul de expunere si de tesutul expus, iar pentru radiatia din vizibil si infrarosu apropiat, de dimensiunea imaginii pe retina.

Art. 642. - La efectuarea masurarilor si calculelor valorilor de expunere trebuie utilizate aperturi limitatoare conform indicatiilor din anexa nr. 71.

Art. 643. - Masurile de securitate in utilizarea produselor cu laseri trebuie stabilite in raport cu clasa de laseri si au ca scop reducerea posibilitatii de expunere la o radiatie laser de nivel periculos si la alte riscuri asociate.

Art. 644. - Pentru instalatiile care functioneaza cu laseri din clasa superioara clasei 3A trebuie desemnat un responsabil cu securitatea laser si trebuie stabilite masuri de securitate in utilizare tinand cont de prevederile reglementarilor in vigoare.

Sectiunea 4
Campuri electrice si magnetice statice

Art. 645. - Expunerea la campuri electrice si magnetice statice, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de campuri in mediul de munca, trebuie sa fie limitata in conformitate cu prevederile din aceste norme.

Art. 646. - (1) Campul electric, reprezentat ca un vector, este caracterizat prin intensitatea sa E, in volt pe metru (V m-1).

(2) Un camp magnetic, reprezentat ca un vector, este caracterizat fie prin densitatea de flux magnetic B, in tesla (T), fie prin intensitatea campului magnetic H, in amper pe metru (A m-1).

Art. 647. - Limitele pentru expuneri profesionale la campuri electrice si magnetice statice sunt prezentate in anexele nr. 72 si 73.

Sectiunea 5
Campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice pana la 300 GHz

Art. 648. - Expunerea la campuri electrice si magnetice variabile in timp si la campuri electromagnetice pana la 300 GHz, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de campuri in mediul de munca, trebuie sa fie limitata in conformitate cu prevederile din prezentele norme.

Art. 649. - Prezentele norme nu se refera la cerintele de performanta ale echipamentului tehnic din punctul de vedere al compatibilitatii electromagnetice si nu trateaza tehnicile sau metodele utilizate pentru masurarea nici uneia dintre marimile fizice care caracterizeaza campurile electrice, magnetice si electromagnetice.

Art. 650. - (1) Aceste norme se refera la efecte imediate, pe termen scurt, asupra sanatatii, cum sunt: stimularea nervilor periferici si a muschilor, socuri si arsuri cauzate de atingerea obiectelor bune conducatoare si temperaturi ridicate ale tesuturilor ca rezultat al absorbtiei energiei in timpul expunerii la campuri electromagnetice.

(2) Indeplinirea prevederilor din aceasta norma nu exclude efectele perturbatoare asupra dispozitivelor medicale cum sunt protezele metalice, stimulatoarele cardiace, defibrilatoarele si implanturile cohleare. Interferenta cu stimulatoarele cardiace se poate produce la niveluri mai mici decat nivelurile de referinta din aceste norme.

(3) Efectele potentiale pe termen lung ale expunerii, nu sunt acoperite prin aceste norme.

Art. 651. - (1) Mecanismele de cuplare de baza prin care campurile electrice

Radiatii electromagnetice neionizante pana la 300 GHz si magnetice variabile in timp interactioneaza direct cu corpul uman sunt:

-cuplare la campuri electrice de joasa frecventa;

-cuplare la campuri magnetice de joasa frecventa; si

-absorbtia energiei din campurile electromagnetice.

(2) Mecanisme de cuplare indirecta:

-curenti de contact care apar atunci cand corpul uman intra in contact cu un obiect cu un potential electric diferit (adica, atunci cand ori corpul ori obiectul este incarcat de un camp electromagnetic); si

-cuplarea campului electromagnetic cu aparate electrice purtate de sau implantate intr-o persoana (care nu este considerata in prezenta norma).

Art. 652. - (1) Prevederile pentru limitarea expunerii contin doua categorii de indicatii (conform anexei nr. 74): limite de baza (anexa nr. 75) si nivele de referinta (anexele nr. 76 pana la 79).

(2) Expunerea simultana la campuri cu diferite frecvente este prezentata in anexa nr. 80.

Art. 653. - (1) Masurarea parametrilor care caracterizeaza campurile electrice si magnetice variabile in timp si campurile electromagnetice pana la 300 GHz prezente in timpul muncii trebuie sa se realizeze cu aparate specifice.

(2) Masurarea se va face o data pe an si in urmatoarele situatii:

-cand se pun in exploatare noi echipamente tehnice care emit campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice pana la 300 GHz;

-la realizarea unor schimbari in constructia, amplasarea si regimul de lucru al echipamentelor tehnice in functiune;

-dupa realizarea lucrarilor de reparatii care pot sa conduca la schimbarea parametrilor tehnici ai echipamentelor emitatoare de campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice pana la 300 GHz;

-la schimbarea constructiei mijloacelor de protectie fata de actiunea campurilor electrice si magnetice variabile in timp si a campurilor electromagnetice pana la 300 GHz.

Nu sunt necesare astfel de evaluari la locurile de munca la care echipamentele tehnice emitatoare, conform specificatiilor tehnice, au puterea nominala mica.

(3) Inainte de evaluare se recomanda cunoasterea caracteristicilor surselor si ale propagarii radiatiilor, folosind informatiile date in specificatiile tehnice ale surselor radiante:

-tipul si puterea generatorului;

-frecventele purtatoare, frecventele armonice si caracteristicile de modulare;

-ciclurile de sarcina, marimea impulsului si frecventele de repetare ale impulsurilor;

-numarul surselor inclusiv polarizarea;

-tipul, dimensiunile si amplificarea antenei sau ale elementelor radiante;

-curentii si tensiunile in conductori;

-distanta de la sursa la locul de masurare;

-timpul de expunere;

-existenta obiectelor absorbante sau de dispersie in vecinatatea locului de masurare etc.

(4) Alegerea aparatului de masurare trebuie sa fie facuta in conformitate cu caracteristicile de emisie ale echipamentului tehnic, astfel incat domeniul de operare al aparatului de masurare sa acopere domeniul de frecventa al sursei de radiatie.

(5) Aparatul de masurare trebuie sa fie insotit de un manual care sa contina informatii complete si precise atat asupra performantelor in utilizare cat si eventualele restrictii de utilizare, de exemplu, cele referitoare la masurarile in camp apropiat sau in prezenta emisiilor multiple.

(6) Aparatele de masurare trebuie sa respecte conditiile cerute de standardele internationale in domeniu.

(7) Aparatul nu trebuie sa aiba nevoie de o sursa externa de alimentare cu energie si trebuie sa fie bine ecranat. La aparat trebuie sa fie indicate conditiile pentru baterii. Este de dorit ca functionarea continua pentru cel putin 8 ore sa se faca fara inlocuirea sau reincarcarea bateriilor.

(8) Aparatul trebuie sa poata fi dotat atat cu sonde de camp electric cat si cu sonde de camp magnetic si sa poata masura valorile eficace (valori rms) si/sau valorile maxime ale fiecarei componente a campului atunci cand masurarile sunt necesar de realizat in campul, apropiat.

(9) Rezultatele masurarilor nu trebuie sa fie afectate in mod semnificativ prin:

-conditiile de mediu, de ex. temperatura, umiditate etc.;

-asezarea aparatului de masurare;

-interferenta de camp cauzata de vecinatatea persoanei care face masurarea, etc.

(10) Datele obtinute in urma utilizarii aparatelor de masurare trebuie sa fie prezentate sub o forma adecvata care sa permita analiza lor ulterioara.

Art. 654. - Masurile de protectie a angajatilor includ masuri tehnice si organizatorice, programe de protectie a personalului si supraveghere medicala.

Masurile tehnice includ alegerea si dispunerea echipamentelor, alegerea proceselor tehnologice, reducerea emisiilor nedorite de la echipamentele tehnice sursa de campuri, folosirea mijloacelor de ecranare si a altor masuri similare pentru a reduce expunerea la nivele cat mai mici, sub nivelul mentionat in anexa nr. 79.

Masurile organizatorice se refera la limitarea accesului si utilizarea avertizarilor sonore si luminoase si trebuie sa fie utilizate impreuna cu masurile tehnice.

Masurile de protectie a personalului prin echipamente de protectie individuala, cum este imbracamintea de protectie, desi sunt utile in anumite conditii, trebuie considerate ca ultima masura pentru asigurarea securitatii angajatului.

Art. 655. - Angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu riscul pentru starea de sanatate pe care il prezinta expunerea profesionala la campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice de pana la 300 GHz, mai ales atunci cand expunerea depaseste valoarea limita.

Art. 656. - (1) Supravegherea starii de sanatate a angajatilor trebuie sa fie efectuata de catre un medic si de fiecare data cand acesta considera ca este necesar, de catre un medic specialist.

(2) Rezultatele supravegherii starii de sanatate trebuie pastrate sub o forma corespunzatoare care sa permita consultarea lor ulterioara.

CAPITOLUL XI
Presiunea atmosferica crescuta

Art. 657. - Prevenirea afectarii starii de sanatate a personalului care lucreaza in conditii de presiune a aerului care depaseste cu cel putin 0,1 bari presiunea atmosferica exterioara (chesoane, puturi, scafandri etc.) se realizeaza prin masuri generale si individuale, responsabilitatea aplicarii lor revenind conducatorului lucrarilor respective.

Art. 658. - Persoanele admise sa lucreze in conditii de presiune atmosferica crescuta vor fi examinate obligatoriu la angajare si periodic, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Sanatatii si Familiei.

Se interzice participarea la lucrari in mediu cu presiune atmosferica crescuta a persoanelor cu afectiuni sau stari organice ori functionale care ar putea favoriza efecte negative generate de aceste conditii.

Art. 659. - Aerul introdus in chesoane, in echipamentul scafandrului sau in alte spatii unde se executa lucrari in mediu cu presiune atmosferica crescuta, va corespunde "aerului proaspat" din punctul de vedere al continutului sau in oxigen si nu va fi contaminat cu alte gaze, vapori sau aerosoli, ce ar putea afecta starea de sanatate.

Art. 660. - Instalatiile de captare si introducere a aerului in spatiile de lucru, conductele de aer, echipamentele de scafandru, precum si alte instalatii si utilaje aferente lucrarilor in conditii de presiune atmosferica crescuta, vor fi verificate periodic, asigurandu-se integritatea si functionarea lor corespunzatoare. In cazul constatarii unor defectiuni, se vor lua urgent masuri de remediere sau se va interzice utilizarea lor in conditii de presiune atmosferica crescuta.

Art. 661. - Ecluzarea si imersia scafandrului se vor face treptat, in functie de presiunea la care se va lucra, asigurandu-se prevenirea unor efecte negative.

Art. 662. - In locurile de munca cu presiune atmosferica crescuta se vor asigura conditii de microclimat si iluminat corespunzatoare limitelor stabilite la capitolele IV si VI si se vor lua masuri pentru prevenirea degajarii sau patrunderii in mediul de lucru a unor noxe chimice, pulberi sau factori fizici nocivi.

Art. 663. - In apropierea locurilor de munca vor fi amenajate spatii destinate odihnei, spalarii, pastrarii hainelor si imbracarii, avand conditii corespunzatoare.

Art. 664. - In timpul activitatii in conditii de presiune atmosferica crescuta, ca si in spatiile anexa, sunt interzise fumatul si consumul de bauturi alcoolice.

Art. 665. - Dezecluzarea, ca si imersia, trebuie efectuate intr-o durata de timp suficienta eliminarii prin plamani a azotului dizolvat in umorile si tesuturile organismului, pe baza unor tabele intocmite cu acordul Ministerului Sanatatii si Familiei, in functie de presiunea atmosferica la care s-a lucrat.

Art. 666. - Ecluzarea si dezecluzarea, ca si imersia, se vor face numai sub supravegherea unei persoane specializate, care raspunde de respectarea masurilor de protectie stabilite.

Art. 667. - In situatiile cand se semnaleaza fenomene negative in timpul cresterii presiunii atmosferice, al lucrului in presiune atmosferica crescuta sau la revenirea la presiunea normala, se vor lua imediat masuri medicale specifice de eliminare a fenomenelor respective, potrivit normelor stabilite cu acordul Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 668. - Daca suprapresiunea din camera de lucru atinge temporar 2 bari, sau daca se lucreaza la o suprapresiune de peste 1,3 bari mai mult de 14 zile, se va amenaja in zona respectiva o barocamera (campana sanitara) pentru tratamentul persoanelor suferinde ca urmare a decomprimarii neadecvate.

Art. 669. - Unitatile care au lucrari in conditii de presiune atmosferica crescuta isi vor intocmi regulamente proprii cuprinzand masurile organizatorice, tehnice si medicale, necesare unor astfel de activitati in conditii de siguranta. Aceste regulamente vor avea avizul, din punct de vedere sanitar, al Ministerului Sanatatii si Familiei.

inapoi la cuprins ^


ANEXA Nr. 1

TERMINOLOGIE

In sensul prezentelor norme urmatorii termeni se definesc astfel:

Accident de munca (abreviere A.M.):

Vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

Accident major:

Accident de munca, de regula accident nuclear, incendiu sau explozie, care determina cresterea brusca si masiva a morbiditatii si mortalitatii colectivitatii umane situate in proxima vecinatate a locului accidentului si/sau poluarea severa a mediului inconjurator.

Acomodare in munca:

Adaptare a unor functii ale organismului in concordanta cu schimbarile produse in procesul de munca.

Activitate care implica agenti chimici:

Orice proces de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor chimici, inclusiv producerea, manipularea, depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea lor sau din care rezulta agenti chimici.

Activitate periculoasa:

Activitate in cadrul careia se poate declansa un accident de munca sau o boala profesionala, prin specificul unora dintre actele implicate sau printr-o realizare defectuoasa a acestora.

Adaptare a locului de munca:

Organizare si amenajare a locului de munca in functie de cerintele ergonomice, indeosebi de igiena a muncii, de psihologie a muncii si tehnice, corespunzator conditiilor fizice si psihice ale executantului.

Adaptare in munca:

Totalitate a modificarilor morfofunctionale ale organismului uman prin care se realizeaza concordanta intre capacitatea de munca a omului si cerintele muncii.

Adolescent:

Orice tanar in varsta de la 15 pana la 18 ani care nu mai este supus scolarizarii impuse de legislatia nationala.

Agent biologic:

Microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie.

Agent cancerigen (carcinogen):

O substanta, un preparat sau un procedeu, inclusiv substanta sau preparatul degajat in urma unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, poate produce aparitia cancerului ori poate creste frecventa aparitiei acestuia.

Agent chimic:

Orice element sau compus chimic, singur sau in amestec, in stare naturala sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deseu, din orice activitate, indiferent daca este sau nu produs intentionat si este sau nu plasat pe piata.

Agent chimic periculos:

(1) Orice agent chimic care indeplineste criteriile de clasificare a substantelor periculoase in concordanta cu criteriile din actele normative in vigoare, altele decat substantele care indeplinesc numai criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu.

(2) Orice agent chimic care indeplineste criteriile de clasificare ca preparat periculos conform actelor normative in vigoare, altele decat acele preparate care indeplinesc numai criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu.

(3) Orice agent chimic care, chiar daca nu indeplineste criteriile de clasificare ca periculos in conformitate cu alin. (1) si (2), datorita proprietatilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice si a modului in care este utilizat sau prezent la locul de munca poate sa prezinte risc pentru securitatea si sanatatea angajatilor, incluzand orice agent chimic care prezinta valori limita de expunere profesionala conform anexei nr. 31.

Agent mutagen:

O substanta sau un preparat care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, poate cauza anomalii genetice ereditare ori poate creste frecventa aparitiei acestora.

Agent nociv:

Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent in procesul de munca si care poate constitui un pericol pentru sanatatea angajatilor (Sin.: Agent periculos, Noxa).

Alimentatie de protectie:

Alimentatie suplimentara acordata gratuit anumitor categorii de angajati care lucreaza in conditii precizate de efort sau de mediu, pentru a completa masurile de crestere a rezistentei nespecifice a organismului, cu conditia ca noxele de la locul de munca sa nu depaseasca limitele maxime admise. Daca noxele depasesc aceste limite, alimentatia respectiva nu poate ajuta la prevenirea unor imbolnaviri. munca.

Ambianta de munca:

Caracteristica materiala, morala, psihica sau sociala a mediului de

Amenajare a locului de munca:

Structurare spatiala a locului de munca dupa criterii ergonomice si de securitate a muncii, prin care se realizeaza eliminarea sau reducerea posibilitatii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime si materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei pozitii corecte de munca etc., precum si atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de munca.

Angajat:

Orice persoana angajata de catre un angajator, inclusiv ucenici, elevi, studenti in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia personelor care desfasoara activitati casnice.

Angajat independent:

Orice persoana, a carei activitate profesionala concura la realizarea lucrarii.

Angajator:

Orice persoana fizica sau juridica care este titulara raportului de munca cu angajatul si in beneficiul careia este prestata munca de catre angajat si care poarta responsabilitatea unitatii.

Atmosfera exploziva:

Amestec de aer in conditii atmosferice si substante inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceata sau pulbere in care, dupa aprindere, flacara se extinde la intregul amestec.

Atmosfera potential exploziva:

Prin atmosfera potential exploziva se intelege o atmosfera care poate deveni exploziva in urma conditiilor locale si operationale.

Audit in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

Proces sistematic de obtinere a aprecierilor despre actiuni si evenimente de natura securitatii si sanatatii in munca, pentru a stabili gradul de conformitate a aprecierilor cu criterii prestabilite, precum si de comunicare a rezultatelor catre cei interesati.

Autoritate competenta:

Organ de specialitate al administratiei publice centrale si locale sau organismul, respectiv reprezentantul acestuia, abilitat ca, in exercitiul autoritatii de stat, sa ia masuri obligatorii si sa adopte reglementari in domeniul sau de competenta.

Beneficiar:

Orice persoana fizica sau juridica pentru care se executa lucrarea.

Bioxid de siliciu (SiO2) liber cristalin (pulbere totala):

Se determina fizico-chimic din pulberea retinuta pe filtru de esteri de celuloza, in urma aspirarii unui volum de aer la nivelul respirator al angajatului. Pentru pulberea respirabila, determinarea se face pe filtru, cu ajutorul unui dispozitiv numit ciclon.

Boala profesionala:

Afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca.

Boala legata de profesiune:

Boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

Cabinet de protectie a muncii:

Centru metodologic cu caracter permanent pentru efectuarea instruirii si propagandei de protectie a muncii la nivelul agentilor economici.

Calitate de protectie (din punctul de vedere al protectiei muncii):

Proprietate a unui element de sistem de a nu genera factori de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala.

Cauze ale accidentelor de munca si bolilor profesionale:

Factori (insusiri, stari, procese, fenomene, comportamente), proprii elementelor componente ale sistemului de munca, ce au provocat accidentul sau boala profesionala si care, inainte de producerea acestor evenimente, erau prezenti in sistem ca riscuri.

Cerinte de securitate si sanatate in munca:

Conditii impuse elementelor sistemului de munca (executant - sarcina de munca - mijloc de productie - mediu de munca), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentatii tehnice si instructiuni, in vederea prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Compartiment de protectie a muncii:

Compartiment functional de specialitate in cadrul structurii organizatorice de semnate prin legea persoanelor juridice, care fundamenteaza deciziile privind activitatea de protectie a muncii si are atributii specifice in realizarea acestora.

Conditii de munca:

Totalitate a conditiilor in care se desfasoara procesul de munca: tehnice (procedeele tehnice folosite in cadrul procesului, precum si caracteristicile tehnice ale mijloacelor de productie), organizatorice (ansamblul masurilor aplicate de organizare a muncii si a productiei) si de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic si social in care se desfasoara productia).

Coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata executiei lucrarii:

Orice persoana fizica sau juridica imputernicita de catre beneficiarul lucrarii si/sau de catre angajator cu executia sarcinilor mentionate la art. 252 pe durata lucrarii.

Cost al accidentelor de munca si al imbolnavirilor profesionale:

1. Expresie valorica a consecintelor accidentelor de munca si bolilor profesionale.

2. Indicator economic ce reflecta toate efectele cuantificabile ale accidentelor de munca.

Culoare de securitate:

Culoare careia i se atribuie o semnificatie specifica, prestabilita, in cadrul semnalizarii de securitate, pentru a transmite mesaje de interdictie, de avertizare, de obligare, de salvare sau de prim ajutor.

Cultura celulara:

Rezultatul cresterii in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare.

Diminuarea capacitatii de munca:

Reducere, partiala sau totala, a capacitatii individuale de munca.

Distanta de protectie:

Distanta dintre partile active si carcasa de protectie, ingradirile, balustradele, barele de protectie sau zona de manipulare.

Distanta de securitate:

Distanta minima admisa intre executant si sursa de risc, necesara pentru asigurarea securitatii acestuia.

Doza:

1. Marime fundamentala in sistemul roentgenologic de unitati de masura a efectelor biologice produse de radiatii, care se exprima prin numarul de perechi de ioni produsi intr-o anumita masa de aer de catre radiatia respectiva. Unitatea de masura: roentgen.

2. Cantitate determinata dintr-o substanta, dintr-o radiatie etc., a carei valoare depinde de efectul pe care trebuie sa-l produca, utilizata la stabilirea concentratiilor admise de noxe in mediul de munca.

Echipament individual de lucru:

Echipament utilizat in procesul muncii pentru protejarea imbracamintei personale impotriva uzurii si murdaririi excesive.

Echipament individual de protectie:

Totalitate a mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de munca pentru a fi protejat impotriva actiunii factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala.

Echipament tehnic:

Masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare utilizate in procesul muncii; parte componenta a mijloacelor de productie.

Nota: Termenul de "echipament tehnic" din prezentele norme are corespondent "work equipment" sau "equipement du travail" in textul versiunilor engleza, respectiv franceza al directivelor europene.

Evaluare:

Actiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat si rezultatul ei.

Evaluare a riscului de accidentare si imbolnavire profesionala:

Activitate prin care se identifica factorii de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala si se determina nivelul de risc.

Evaluare a securitatii muncii:

Activitate prin care se estimeaza, valori c sau procentual, dimensiunea securitatii muncii intr-un sistem de munca; determinarea nivelului de securitate.

Executant:

Angajatul care realizeaza sarcina de munca.

Factori de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala: Insusiri, stari, procese, fenomene, comportamente proprii elementelor implicate in procesul de munca si care pot provoca accidente de munca sau imbolnaviri profesionale; cauze potentiale ale accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Femeie angajata care alapteaza:

Orice femeie angajata care alapteaza si care isi informeaza patronul asupra starii sale.

Femeie angajata gravida:

Orice femeie angajata gravida si care isi informeaza patronul asupra starii sale.

Femeie angajata lauza:

Orice femeie angajata care a nascut de curand si care isi informeaza patronul asupra starii sale.

Fiabilitate:

Calitate a unui produs, serviciu sau sistem de a fi utilizat sau de a functiona fara defectiuni un interval de timp determinat, corespunzator scopului pentru care a fost conceput.

Fisa de evaluare a riscurilor:

Document centralizator al tuturor operatiilor de identificare si evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala prin care se finalizeaza aplicarea metodei de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pe loc de munca.

Formare:

Actiune de a pregati, instrui, educa si rezultatul ei.

Fractii de pulberi (sau fibre):

1. Fractia inhalabila de pulberi (fibre) care corespunde fractiei total inspirabile si reprezinta cantitatea de pulberi (fibre) cu risc pentru sanatate atunci cand acestea sunt retinute oriunde in aparatul respirator.

2. Fractia respirabila de pulberi (fibre) reprezinta cantitatea de pulberi (fibre) cu risc pentru sanatate atunci cand sunt retinute la nivel alveolar. Fractia respirabila de pulberi (fibre) cuprinde particule cu diametrul mai mic de 10 μm.

Valorile limita admisibile pentru pulberi sunt prezentate in anexa nr. 32.

Functie de protectie:

Functie realizata de un mijloc de protectie prin care se combate actiunea unui factor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala asupra organismului uman sau numai se semnaleaza prezenta unui asemenea factor de risc.

Functie de securitate:

Functie a unui echipament de munca, a unui dispozitiv, mijloc de protectie etc. prin care se asigura eliminarea existentei factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala.

Grup vulnerabil la risc:

Grup de persoane departajat dupa criterii de sex, varsta, stare fizica si/sau fiziologica si care indeplinesc conditia specificata pentru persoanele vulnerabile (de exemplu, grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii, persoanele handicapate etc.).

Instalatii tehnico-utilitare:

Prin instalatii tehnico-utilitare se inteleg instalatiile electrice, de ventilatie, de iluminat si PSI aferente locurilor de munca.

Instructaj de protectie a muncii:

Masura organizatorica de protectie a muncii reprezentand forma legiferata de instruire in domeniu la nivelul angajatorilor, avand ca scop asigurarea dobandirii de catre angajati a cunostintelor de securitate a muncii.

Instructiuni proprii de securitate a muncii:

Colectie de prevederi de protectie a muncii elaborate de angajator, a caror sfera de aplicare si obligativitate este limitata la unitatea emitenta si care detaliaza si particularizeaza toate reglementarile din domeniul securitatii si sanatatii muncii la conditiile concrete ale activitatii desfasurate de catre aceasta.

Loc de munca (abreviere L.M.):

Zona delimitata in spatiu, in functie de sarcina de munca, inzestrata cu mijloace de munca (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier etc.) si obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate etc.), organizat in vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei functii, de catre unul sau mai multi executanti cu pregatirea si indemanarea necesare, in conditii tehnice, organizatorice si de protectie a muncii precizate.

Lucrator de noapte:

a) Angajatul care efectueaza in perioada nocturna cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru.

b) Angajatul susceptibil de a efectua in perioada nocturna o anumita parte din timpul sau anual de lucru.

Lucrator expus:

Orice angajat care se gaseste in intregime sau partial in zona periculoasa.

Lucrator la videoterminale:

Angajatul care lucreaza in mod curent cu un echipament cu ecran de vizualizare.

Lucrator in schimburi:

Oricare angajat al carui program de munca se inscrie in cadrul programului in schimburi.

Management al securitatii si sanatatii in munca:

Componenta a managementului general, care include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea si revizuirea planului de securitate si sanatate in munca.

Manipularea manuala a maselor:

Manipularea manuala a maselor reprezinta orice operatii de transport sau sustinere a unei mase (ridicare, coborare, impingere, tragere, purtare sau deplasare), necesitand efortul fizic al unuia sau mai multor angajati si putand implica riscuri de accidentare si de afectare a sanatatii (in special afectiuni dorso-lombare).

Materiale igienico-sanitare:

Materialele igienico-sanitare constituie mijloace de igiena individuala utilizate pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale.

Masurare a noxelor la locul de munca:

Actiune de determinare a nivelului sau concentratiei noxelor la locurile de munca.

Mediu de munca:

Componenta a sistemului de munca formata din totalitatea conditiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale in care executantul isi desfasoara activitatea.

Microorganism:

O entitate microbiologica, celulara sau nu, capabila a se reproduce sau transfera material genetic.

Mijloace de productie:

Totalitatea mijloacelor de munca (cladiri, instalatii, masini, unelte, mijloace de transport etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate in procesul de productie a bunurilor materiale.

Mijloace de protectie:

Mijloace prin intermediul carora se realizeaza protectia colectiva sau individuala a angajatilor impotriva riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Munca (lucru, activitate) in schimburi:

Orice mod de organizare a activitatii in echipa, potrivit caruia angajatii sunt ocupati succesiv la un acelasi post de munca, potrivit unui anumit ritm, inclusiv ritm rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, antrenand pentru angajat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada data zilnica sau saptamanala.

Munca in program de noapte (perioada nocturna):

Munca prestata intre orele 22,00 - 06,00.

Nivel de risc de accidentare si imbolnavire profesionala:

Indicator conventional ce exprima sintetic si cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala existente intr-un sistem de munca si care se determina in urma evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Nivel de risc acceptabil:

Nivel de risc admis prin conventiile sociale in materie de securitate a muncii pentru desfasurarea proceselor de munca.

Nivel de securitate a muncii:

Indicator conventional ce exprima global starea de securitate a muncii intr-un sistem de munca, ce se poate determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proportional cu acesta), sau direct, pe baza evaluarii securitatii sistemului de munca.

Nocivitate:

Proprietate a unui factor de risc de a produce efect daunator asupra organismului uman, afectand starea de sanatate a acestuia.

Noxa:

Agent fizic, chimic sau biologic cu actiune in mediul de munca asupra organismului uman, daunator sanatatii; factor de risc de imbolnavire profesionala.

Oboseala:

Efecte ale solicitarii executantului, locale sau generale, nepatologice, reversibile dupa o recuperare corespunzatoare.

Operator:

Angajatul insarcinat cu utilizarea unui echipament tehnic.

Pericol datorat unui agent:

Reprezinta proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de sanatate.

Pericol de accidentare si imbolnavire profesionala:

Sursa a unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii angajatilor in timpul lucrului.

Perioada de repaus:

Orice perioada care nu apartine timpului de munca.

Persoana atestata:

Persoana ale carei competente intr-un anumit domeniu au fost confirmate oficial de catre un factor abilitat.

Persoana calificata:

Persoana care poseda cunostintele si experienta necesare, atestate printr-un act emis de o autoritate competenta, pentru executarea unei lucrari, practicarea unei meserii etc.

Persoana expusa:

Angajat care se afla integral sau partial intr-o zona periculoasa din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca. munca:

Persoana instruita in domeniul securitatii si sanatatii in

Persoana cu cunostinte si deprinderi necesare pentru evitarea riscurilor de accidentare si/sau imbolnavire profesionala.

Post de lucru (munca):

1. Element al structurii organizatorice a unei unitati economico- sociale ce consta in ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autoritatii si responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui component al unitatii (unui executant).

2. Loc pe care il ocupa operatorul unui echipament tehnic (masina, instalatie, utilajetc.) pe parcursul desfasurarii procesului tehnologic; un echipament poate sa aiba mai multe posturi de lucru.

Prevedere de securitate si sanatate in munca:

Indicatie, dispozitie dintr-un act normativ etc., al carei scop este prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale:

Ansamblu de procedee si masuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare si desfasurare a proceselor de munca, in scopul eliminarii sau diminuarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Prevenire intrinseca:

Masura de securitate care consta in:

-a evita sau a reduce cat mai mult posibil pericolele, prin alegerea corespunzatoare a caracteristicilor de proiectare;

-a limita expunerea la pericolele care nu pot fi evitate sau care nu pot fi reduse suficient; aceasta se realizeaza prin limitarea necesitatii de interventie a operatorului in zonele periculoase.

Prim ajutor:

Totalitate a actiunilor intreprinse imediat dupa producerea unui accident, inclusiv de munca, pana la momentul interventiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a impiedica periclitarea vindecarii bolnavului, fie prin aparitia unor complicatii ce ingreuneaza actul terapeutic ulterior, fie printr-o evolutie nefavorabila urmata de instalarea unor infirmitati definitive sau de deces.

Proces de munca:

Reprezinta succesiunea in timp si in spatiu a actiunilor conjugate ale executantului si mijloacelor de productie in sistemul de munca.

Protector:

Parte a unei masini utilizata special pentru a asigura protectia prin intermediul unui obstacol fizic. In functie de constructia sa, un protector poate fi denumit: carter, aparatoare, ecran, usa, carcasa de protectie etc.

Protectie:

1. Actiune, act de aparare, de ocrotire (concreta) fata de un pericol; ansamblu de masuri (concrete, materializate) care protejeaza si rezultatul lor.

2. Dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare.

Protectie colectiva:

Protectie prin care se previne sau se diminueaza actiunea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala asupra a doi sau mai multi angajati.

Protectie individuala:

Protectie prin care se previne sau se diminueaza actiunea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala asupra unei singure persoane.

Protectie integrata:

Modalitate de prevenire a accidentelor si bolilor profesionale constand in prevederea tuturor masurilor de protectie a muncii in exclusivitate in faza de conceptie a unei tehnologii, instalatii, masini etc.

Protectie intrinseca:

Modalitate de prevenire a accidentelor si imbolnavirilor profesionale prin masuri de prevenire tehnice, respectiv prin actiunea asupra formei, asezarii, modului de montaj, principiului de functionare sau de constructie a unei instalatii, masini, dispozitiv etc., fara a adauga elemente concepute special pentru realizarea securitatii si sanatatii in munca.

Reprezentant al angajatilor cu atributii speciale pentru securitatea si sanatatea angajatilor:

Orice persoana aleasa, selectionata sau desemnata sa reprezinte angajatii acolo unde se ridica probleme referitoare la protectia securitatii si sanatatii angajatilor in timpul lucrului.

Risc datorat agentilor periculosi:

Reprezinta probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze negativ starea de sanatate in conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta.

Risc de accidentare si imbolnavire profesionala:

Combinatie intre probabilitatea si gravitatea unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii intr-o situatie periculoasa.

Sarcina de munca:

Totalitate a actiunilor care trebuie efectuate de executant prin intermediul mijloacelor de productie pentru a realiza scopul sistemului de munca.

Securitate tehnica:

Stare a echipamentelor tehnice implicate in procesul de productie in care este exclusa actiunea factorilor de risc proprii mijloacelor de munca asupra executantului.

Semnalizare de securitate si/sau sanatate

Semnalizarea care, raportata la un obiect, o activitate sau o situatie determinata, furnizeaza o indicatie sau o cerinta referitoare la securitatea si/sau sanatatea persoanelor la locul de munca si care se realizeaza, dupa caz, prin intermediul unui panou, al unei culori, al unui semnal luminos sau acustic, al unei comunicari verbale sau al unui gest-semnal.

Sistem de certificare a calitatii din punctul de vedere al securitatii muncii:

Sistem constituit legal din organisme de certificare, cu centre si filiale de certificare, respectiv laboratoare de incercari, care are rolul de a aplica reglementarile legale referitoare la certificarea calitatii din punctul de vedere al securitatii muncii a echipamentelor tehnice, de protectie individuala si de lucru.

Sistem de munca:

Ansamblu constituit de unul sau mai multi executanti si mijloace de productie care, avand un scop de realizat, interactioneaza pe baza unui circuit informational, in anumite conditii ale mediului de munca.

Situatie periculoasa:

Orice situatie in care o persoana este expusa unui sau mai multor pericole de accidentare si imbolnavire profesionala, capabil(e) sa genereze risc de accidentare si/sau imbolnavire.

Solicitare (a omului in munca):

Mobilizare a functiilor si capacitatilor fizice si psihofiziologice ca efect al actiunii cerintelor externe asupra executantului, in functie de nivelul capacitatii sale de munca.

Supraveghere a sanatatii:

Supraveghere in scopul determinarii starii de sanatate a unui angajat in urma expunerii la factorii de risc specifici procesului de munca.

Timp de munca:

Intreaga perioada in care angajatul se afla la munca, la dispozitia angajatorului si in exercitarea activitatii sau a functiei sale, in conformitate cu prevederile legislative in vigoare.

Tanar:

Orice persoana in varsta de pana la 18 ani vizata de art. 180, alin. (1).

Utilizare a echipamentului tehnic:

Orice activitate care implica un echipament tehnic, cum ar fi pornirea, catsioprireasa, functionarea, transportarea, repararea, transformarea, intretinerea, inclusiv curatarea lui.

Valoare-limita pentru agent cancerigen si mutagen:

Daca nu se specifica altfel, limita mediei ponderate in timp a concentratiei "agentului cancerigen sau mutagen" in aer la nivelul respirator al angajatului in raport cu timpul, pe o perioada specificata (8 ore sau termen scurt - maximum 15 minute).

Valoare limita biologica a unui agent chimic:

Concentratia limita a agentului in mediul biologic corespunzator, a metabolitului lui sau a indicatorului de efect. Valorile limita biologice ale agentilor chimici sunt prezentate in anexa nr. 33.

Valoare limita de expunere profesionala pentru agenti chimici:

Daca nu se specifica altfel, reprezinta valoarea limita a mediei ponderate cu timpul, pe o perioada specificata (8 ore sau termen scurt - maximum 15 min), a concentratiei agentului chimic in aer, in zona de respiratie a angajatului. Valorile limita de expunere profesionala pentru agentii chimici sunt prezentate in anexele nr. 31 si 32.

Zona de securitate:

Zona in care este exclusa producerea accidentelor si/sau bolilor profesionale pentru executantul unei sarcini de munca.

Zona periculoasa:

Spatiu in care se desfasoara o activitate periculoasa. In particular, orice zona din interiorul si/sau imprejurul unui echipament tehnic in care o persoana este expusa unui risc pentru securitatea sau sanatatea sa.

 

*)Anexele 1-83 le gasiti la sfarsitul normelor generale de protectia muncii in format pdf


ANEXA Nr. 2 - Tabel cu bolile profesionale cu declarare obligatorie

ANEXA Nr. 3 - Bolile legate de profesie si principalele lor cauze potentiale

ANEXA Nr. 4 - Solicitare pentru examenul medical de angajare

ANEXA Nr. 5 - Fisa de expunere la riscuri profesionale

ANEXA Nr. 6 - Dosar medical

ANEXA Nr. 7 - Examenul medical la angajare si controlul medical periodic

ANEXA Nr. 8 - Fisa de aptitudine

ANEXA Nr. 9 - Tabel pentru evaluarea riscurilor in vederea selectionarii echipamentului individual de protectie

ANEXA Nr. 10 - Lista orientativa si ne-exhaustiva de echipamente individuale de protectie

ANEXA Nr. 11 - Lista orientativa si ne-exhaustiva de activitati si sectoare de activitate care pot necesita utilizarea echipamentelor individuale de protectie

ANEXA Nr. 12 - Dotari social - sanitare. Normarea incaperilor social - sanitare in functie de caracteristicile proceselor tehnologice

ANEXA Nr. 13 - Dotari social - sanitare. Normarea lavoarelor, dusurilor, a cantitatii de apa calda si rece

ANEXA Nr. 14 - Dotari social - sanitare. Normarea cabinelor de closet si a punctelor de alimentare cu apa

ANEXA Nr. 15 - Dotari social - sanitare. Normarea temperaturii aerului in incaperile social - sanitare

ANEXA Nr. 16 - Cerinte de securitate si sanatate pentru locurile de munca noi conform art. 224

ANEXA Nr. 17 - Cerinte de securitate si sanatate pentru locurile de munca aflate in folosinta conform art. 225

ANEXA Nr. 18 - Clasificarea locurilor in care pot aparea atmosfere explozive

ANEXA Nr. 19 - Cerinte pentru imbunatatirea protectiei sanatatii si securitatii angajatilor aflati in pericol potential de atmosfere explozive

ANEXA Nr. 20 - Indicatoare de avertizare pentru locuri unde pot aparea atmosfere explozive

ANEXA Nr. 21 - Cerinte de securitate si sanatate pentru navele de pescuit noi

ANEXA Nr. 22 - Cerinte de securitate pentru navele de pescuit existente

ANEXA Nr. 23 - Cerinte de securitate si sanatate privind mijloacele de salvare si supravietuire

ANEXA Nr. 24 - Cerinte de securitate si sanatate privind echipamentele individuale de protectie

ANEXA Nr. 25 - Limitele maxime admise ale curentilor prin corpul omului, Ih, considerate in calcule pentru conceptia si stabilirea unor sisteme de protectie impotriva electrocutarilor, in functie de timpul de intrerupere a protectiei de baza tb, stabilita conform documentatiei tehnice specifice

ANEXA Nr. 26 - Limita maxima admisa a tensiunii de lucru pentru echipamentele tehnice portabile, folosite in medii periculoase si foarte periculoase, in functie de masura de protectie aplicata impotriva electrocutarilor prin atingere indirecta si de tipul retelei in care se poate aplica masura de protectie respectiva

ANEXA Nr. 27 - Limita maxima admisa a tensiunii de lucru pentru alimentarea corpurilor de iluminat in functie de tipul corpului de iluminat, de zona de amplasare a corpului de iluminat si de masura de protectie

ANEXA Nr. 28 - Limita maxima admisa a tensiunii de lucru pentru alimentarea echipamentelor electrice mobile pentru sudare cu arc electric, functie de partea din circuitul de sudare considerata si masura de protectie aplicata pentru protejarea sudorului in cazul atingerii partilor neizolate (de exemplu, ale clestelui de sudat)

ANEXA Nr. 29 - Limita maxima admisa a tensiunilor de atingere si de pas pentru instalatiile si echipamentele de joasa tensiune in functie de categoria retelei de alimentare, de zona de amplasare a echipamentului (instalatiilor) si de timpul de intrerupere in caz de defect ANEXA Nr. 30 Limita maxima admisa a tensiunilor de atingere si de pas pentru echipamentele (instalatiile) de inalta tensiune, in functie de tipul echipamentului, de zona de amplasare, de tipul retelei si de timpul de intrerupere in caz de defect

ANEXA Nr. 31 - Valori limita de expunere profesionala pentru agentii chimici

ANEXA Nr. 32 - Valori limita admisibile pentru pulberi

ANEXA Nr. 33 - Limite biologice tolerabile (LBT)

ANEXA Nr. 34 - Interdictii

ANEXA Nr. 35 - Metoda de referinta pentru masurarea concentratiei de azbest in atmosfera locului de munca

ANEXA Nr. 36 - Recomandari practice pentru supravegherea clinica a angajatilor expusi la azbest

ANEXA Nr. 37 - Lista indicativa a tipurilor de activitati profesionale

ANEXA Nr. 38 - Clasificarea agentilor biologici

ANEXA Nr. 39 - Recomandari practice pentru supravegherea medicala a angajatilor

ANEXA Nr. 40 - Indicatii privind masurile si nivelurile de izolare

ANEXA Nr. 41 - Izolare pentru procese industriale

ANEXA Nr. 42 - Cod de conduita recomandat pentru vaccinare

ANEXA Nr. 43 - Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrari executate in spatii interioare

ANEXA Nr. 44 - Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrarile executate in spatii exterioare

ANEXA Nr. 45 - Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare medie pentru spatiile de circulatie industriale exterioare

ANEXA Nr. 46 - Limitele minime ale factorilor de uniformitate a iluminarii in incaperi de lucru si cai de circulatie

ANEXA Nr. 47 - Indicatii pentru masurarea zgomotului

ANEXA Nr. 48 - Indicatii pentru verificarea auzului angajatilor

ANEXA Nr. 49 - Directiile de actionare ale vibratiilor mecanice asupra corpului omenesc

ANEXA Nr. 50 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa z (az) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala normala

ANEXA Nr. 51 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa z (az) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala normala

ANEXA Nr. 52 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa x si axa y (ax, ay) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala normala

ANEXA Nr. 53 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa x si axa y (ax, ay) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala normala

ANEXA Nr. 54 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa z (az) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta

ANEXA Nr. 55 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa z (az) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta

ANEXA Nr. 56 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa x si axa y (ax, ay) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta

ANEXA Nr. 57 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratiile pe axa x si axa y (ax, ay) pentru locuri de munca obisnuite, care necesita o solicitare neuropsihica si psihosenzoriala crescuta

ANEXA Nr. 58 - Vibratii - Limite maxime admise pentru vibratii cu actiune locala transmise prin sistemul mana-brat

ANEXA Nr. 59 - Valorile maxime admise ale expunerii energetice eficace (Hef) pentru radiatiile ultraviolete cu actiune oculara sau cutanata, in functie de lungimea de unda (λ) si eficacitatea spectrala relativa (Sλ)

ANEXA Nr. 60 - Timpul de expunere zilnica admis in functie de iluminarea energetica eficace (μW/cm2) pentru radiatiile ultraviolete actinice (μ : 180 - 315 nm) cu actiune oculara sau cutanata

ANEXA Nr. 61 - Radiatii din spectrul vizibil si infrarosu apropiat (400 - 1400 nm)

ANEXA Nr. 62 - Coeficientii de ponderare spectrala (Bλ, Rλ) pentru evaluarea riscului de leziune retiniana, prezentat de sursele de radiatii vizibile

ANEXA Nr. 63 - Radiatii din domeniul infrarosu apropiat

ANEXA Nr. 64 - Limitele emisiei admise pentru produse laser din clasa 1

ANEXA Nr. 65 - Limitele emisiei admise pentru produsele cu laser din clasa 2

ANEXA Nr. 66 - Limitele emisiei admise pentru produse laser din clasa 3A

ANEXA Nr. 67 - Limitele emisiei admisibile pentru produse cu laser din clasa 3B

ANEXA Nr. 68 - Factorii de corectie C1 pana la C7 si valorile de tranzitie T1 si T2 utilizati in anexele 64 pana la 67

ANEXA Nr. 69 - Expunerea maxima permisa (MPE) la nivelul corneei pentru expunerea oculara la radiatii laser

ANEXA Nr. 70 - Diametrele aperturilor pentru masurarea iradiantei si expunerii radiante

ANEXA Nr. 71 - Expunerea maxima permisa (MPE) a pielii la radiatie laser

ANEXA Nr. 72 - Limite de expunere pentru campuri electrice statice

ANEXA Nr. 73 - Limite de expunere pentru campuri magnetice statice

ANEXA Nr. 74 - Limite de expunere la campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice pana la 300 GHz

ANEXA Nr. 75 - Limite de baza pentru campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electro-magnetice pentru frecvente pana la 300 GHz

ANEXA Nr. 76 - Nivele de referinta pentru expunerea profesionala la campuri electrice si magnetice variabile in timp si campuri electromagnetice (valori rms neperturbate).

ANEXA Nr. 77 - Nivele de referinta pentru curenti de contact, variabili in timp, de la obiecte bune conducatoare

ANEXA Nr. 78 - Nivele de referinta pentru curentii indusi in membre la frecvente intre 10 si 110 MHz

ANEXA Nr. 79 - Nivele de referinta ale intensitatii campului electric si ale densitatii de flux magnetic pentru frecvente intre 1 Hz si 300 GHz

ANEXA Nr. 80 - Expunerea simultana la campuri cu frecvente multiple

ANEXA Nr. 81 - Fisa individuala de instructaj privind protectia muncii

ANEXA Nr. 82 - Fisa colectiva de instructaj

ANEXA Nr. 83 - Standarde conexe

inapoi la cuprins ^